• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Efectele suspendarii de drept a unui contract individual de munca, ca urmare a arestarii preventive

Hotararea nr. 55 din 18.01.2007
Pronuntata de Curtea de Apel TIMISOARA

Salariatul are obligatia ca, la data încetarii suspendarii de drept a contractului sau individual de munca, intervenita, ca urmare a arestarii sale preventive, în conditiile reglementate de art. 50 lit. h din Codul muncii, adica dupa punerea sa în libertate, sa se prezinte la locul de munca pentru a-si relua activitatea.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

In situatia în care angajatorul dispune suspendarea unui contract individual de munca în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, el nu are obligatia sa-l reîncadreze pe salariatul al carui contract individual de munca a fost suspendat pana la finalizarea procesului penal si stabilirea definitiva a nevinovatiei acestuia. Angajatorul are însa posibilitatea sa dispuna încetarea suspendarii dispusa de el pe temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii si sa-l reîncadreze pe salariat cu începere de la data încetarii suspendarii.
      
     Prin sentinta civila nr. 704 din 30 martie 2006, Tribunalul Timis  admis actiunea civila precizata formulata de reclamantul D.V.l împotriva paratelor S.C „E. S.” S.A. – S.I.S.E. „E. B.” Timisoara si S.C. F.I.S.E. „E.” S.A. Bucuresti si a dispus anularea în întregime a deciziei nr. 529/14.11.2005 de suspendare a contractului individual de munca al reclamantului, emisa de parata; anularea în parte a deciziei nr. 63/09.02.2006, emisa de parata, privind data reluarii activitatii, în functia de inginer principal specialist la compartimentul Marketing-Vanzari, din cadrul S.I.S.E. Banat, începand cu data de 18.10.2005, iar nu de la data de 01.02.2006, mentinand în rest dispozitiile acestei decizii; obligarea paratei sa plateasca reclamantului drepturile salariale cuvenite si neacordate, indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începand cu data de 18.10.2005 si în continuare pe durata derularii contractului individual de munca si obligarea intimatei la plata catre reclamant a sumei de 10.000 RON, cu titlu de onorariu avocatial.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, raportat la dispozitiile art. 112 C. pr. civ., petitul vizand anularea deciziei nr. 529/14.11.2005 de suspendare a contractului individual de munca al reclamantului se impune a fi admis, deoarece decizia a ramas fara obiect ca urmare a revocarii de catre parata a masurii dispuse prin aceasta decizie, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
     Cu privire la petitul privind anularea în parte a deciziei nr. 63/09.02.2006, în ceea ce priveste data reîncadrarii, si obligarea paratei la plata drepturilor salariale si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul daca era încadrat cu începere de la data de 18.10.2005, prima instanta a apreciat ca revocarea de catre parata a deciziei nr. 529/14.11.2005 si dispozitiile art. 52 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 78 alin. 1 din Codul muncii justifica admiterea acestui petit.
     Cheltuieli de judecata au fost acordate reclamantului în temeiul art. 274 C. pr. civ.
     Parata S.C.„E.S.”S.A. – S.I.S.E. „E.B.” Timisoara a formulat recurs împotriva sentintei Tribunalului Timis, solicitand modificarea ei în tot si respingerea actiunii ca neîntemeiata.
     In motivarea cererii de recurs se arata ca în cauza nu exista motive de anulare a deciziei nr. 529 din 14 noiembrie 2005, deoarece aceasta a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 52 lit. c din Codul muncii, atata timp cat reclamantul nu a fost încadrat pe postul de inginer principal specialist, ulterior emiterii deciziei nr. 164/18.05.2005.
     Prin decizia nr. 28/25.01.2006 s-a dispus încetarea aplicabilitatii prevederilor deciziei nr. 41/05.04.2005 si deciziei nr. 529/14.11.2005, iar nu revocarea acestei decizii, asa cum a sustinut reclamantul si cum se retine în considerentele hotararii recurate.
     Pe de alta parte, dispozitiile art. 52 alin. 2 si art. 78 alin. 1 din Codul muncii nu pot justifica admiterea actiunii, deoarece art. 78 din Codul muncii se refera la concediu, iar art. 52 alin. 2 raportat la art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii impune angajatorului obligatia de a-l reîncadra pe angajat si de a-i plati o despagubire egala cu salariul si cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii, doar daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva se constata nevinovatia angajatului. Reîncadrarea angajatului, pana la constatarea nevinovatiei sale, pe o functie care sa nu fie incompatibila cu faptele penale pentru care este cercetat, este lasata de legiuitor la latitudinea angajatorului.
     Recurenta mai arata ca reîncadrarea nu se putea face cu data de 18.10.2005, atata timp cat cererea de reîncadrare a fost depusa de catre reclamant la data de 15.11.2005.
     Prin cererea de recurs, parata S.C.„E.S.”S.A. – S.I.S.E. „E.B.” Timisoara contesta cuantumul onorariului de avocat, la care a fost obligata cu titlu de cheltuieli de judecata, aratand ca este nejustificat, fiind stabilit cu încalcarea principiului de drept civil, potrivit caruia dreptul subiectiv se exercita cu respectarea legii si a moralei.
     In drept, au fost invocate dispozitiile art. 274 alin. 3, art. 304 pct. 7, 8, 9 si articolele urmatoare din C. pr. civ., art. 52 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Codul muncii.
     Parata S.C. F.I.S.E. „E.S.” S.A. Bucuresti, a formulat si ea recurs împotriva sentintei, solicitand modificarea ei în tot si respingerea în tot a actiunii ca neîntemeiata, invocand dispozitiile art. 274 alin. 3, art. 304 pct. 7 si pct. 8, art. 3041 C. pr. civ. si ale art. 52 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Codul muncii.
     In motivarea cererii de recurs s-a aratat ca nu exista motive de anulare a deciziei nr. 529/14.11.2005, deoarece prin aceasta decizie nu a fost ignorata decizia nr. 164/18.05.2005, întrucat reclamantul nu fusese încadrat pe postul de inginer principal specialist, iar, în speta, erau incidente prevederile art. 52 lit. c din Codul muncii, ca urmare a faptului ca salariatul a fost trimis în judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta.
     Pe de alta parte, instanta de fond a retinut gresit ca decizia nr. 529/14.11.2005 a fost revocata prin decizia nr.63/09.02.2006 si, în baza acestui considerent eronat, a anulat decizia nr. 529/14.11.2005 ca ramasa fara obiect, atata timp cat prin decizia nr.63/09.02.2006 s-a dispus încetarea aplicabilitatii deciziilor nr. 41/05.04.2005 si nr. 529/14.11.2005.
     Recurenta mai sustine ca motivarea instantei de fond este superficiala, deoarece nu s-a referit la toate probele administrate de catre ea, a interpretat gresit unele probe administrate si nu a analizat toate apararile invocate de catre  parata-recurenta. Totodata, în cuprinsul acestei motivari exista considerente straine de pricina, precum sunt cele referitoare la dispozitiile art. 78 din Codul muncii privitoare la concediere, care nu sunt aplicabile în cauza, fiind contestata o masura de suspendare a unui contract individual de munca.
     In ceea ce priveste anularea deciziei nr. 529/14.11.2005, prin raportare la prevederile art.112 Cod procedura civila, se arata ca instanta de fond trebuia sa respinga capatul de cerere referitor la aceasta anulare ca ramas fara obiect si nu sa-l admita.
     Prima instanta si-a întemeiat gresit masura anularii deciziei de reîncadrare si cea a obligarii paratei la plata unei despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit reclamantul pe perioada suspendarii pe dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul muncii, acestea nefiind aplicabile în speta. Recurenta sustine ca, din coroborarea dispozitiilor art.52 alin. 2 cu cele ale art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, rezulta ca angajatorul are obligatia de a-l reîncadra pe angajat si de a-i plati o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit salariatul pe perioada suspendarii doar daca se constata nevinovatia acestuia, potrivit prevederilor art. 10 lit. a – d C. pr. pen. In cazul reclamantului, procesul penal nu a încetat, iar Codul muncii nu prevede obligatia angajatorului de  a-l reîncadra pe angajat pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti în dosarul penal.
     In conditiile în care reclamantul a solicitat reîncadrarea la data de 15.11.2005 si nu s-a prezentat la locul de munca pentru a-si relua activitatea, desi decizia de reîncadrare i-a fost comunicata, în fata instantei de judecata, la data de 16.02.2006, calculul perioadei pentru care parata trebuie sa-i achite drepturile salariale cuvenite este eronat facut.
     Recurenta a mai sustinut ca onorariul avocatial în cuantum de 10.000 RON este nejustificat, fiind abuziv stabilit, datorita încalcarii principiului de drept civil, potrivit caruia dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu respectarea legii si a moralei. Pe de alta parte, se arata ca onorariul de avocat trebuie sa fie proportional cu munca depusa de avocat, iar, în speta, paratele nu sunt în culpa cu privire la emiterea deciziilor contestate.
     Recurenta S.C. „E.S.” S.A. – S.I.S.E. „E.B.” Timisoara a depus note de sedinta, prin care arata ca reclamantul nu s-a prezentat la sediul unitatii în vederea reluarii activitatii, iar la data de 05.05.2006 a fost depusa la registratura unitatii o cerere de încetare a contractului individual de munca, din motive personale, cu începere de la data de 05.05.2006, astfel încat a fost emisa decizia nr. 160/10.05.2006 de încetare a contractului individual de munca al reclamantului.
     Examinand recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei si a dispozitiilor art. 3041 coroborate cu cele ale art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. pr. civ., Curtea apreciaza ca sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
     Conform contractelor individuale de munca, încheiate între parti, a actelor aditionale la aceste contracte si a deciziilor nr. 83/01.02.2002 si nr. 41/05.04.2005, reclamantul a fost angajat al S. C.  D.F.E.E. „E.” S.A. Bucuresti si apoi al S.C. F.I.S.E. „E.S.” S.A. Bucuresti în functia de director.
     Prin decizia nr. 149/08.04.2005, emisa de intimata S.C. F.I.S.E. „E.S.” S.A. Bucuresti, contractul individual de munca al reclamantului a fost suspendat de drept, cu începere de la data de 08.04.2005, în temeiul art. 50 lit. h din Codul muncii, ca urmare a arestarii preventive a acestuia.
     Prin decizia nr. 164/18.05.2005 s-a prevazut ca reclamantul ramane la dispozitia S.C. „E. S.” SA – S.I.S.E. „E.B.” Timisoara pentru a fi încadrat într-o functie corespunzatoare pregatirii profesionale, însa nu a fost încadrat într-o astfel de functie, deoarece starea de arest preventiv a durat pana la data de 18.10.2005 si reclamantul nu a solicitat reîncadrarea pana la data de 15.11.2005.
     Prin decizia nr.529/14.11.2005, emisa de parata S.C. F.I.S.E. „E.S.” S.A. Bucuresti, s-a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantului, cu începere de la data de 18.10.2005, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, întrucat reclamantul a fost trimis în judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, suspendarea urmand sa opereze pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
     La data de 15.11.2005, reclamantul a solicitat paratei S.C. „E. S.” SA – S.I.S.E. „E.B.” Timisoara sa-l reîncadreze, deoarece motivele pentru care s-a dispus suspendarea au încetat, iar la data de 29.11.2005 a solicitat anularea ca nelegala a deciziei nr. 529/14.11.2005, ce i-a fost comunicata la 17.11.2005, reintegrarea sa în postul detinut anterior, acela de inginer principal specialist, si obligarea paratei la plata drepturilor salariale la zi, începand cu data suspendarii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva în unitate, aratand ca s-a ignorat decizia nr. 164/18.05.2005, prin care s-a dispus încadrarea sa într-o functie care sa corespunda pregatirii sale profesionale, respectiv inginer principal specialist, functie ce nu este incompatibila cu situatia juridica a reclamantului.
     Prin decizia nr. 164/18.05.2005 nu s-a dispus însa încadrarea reclamantului în functia de inginer principal specialist, fapt de altfel imposibil, datorita arestarii sale preventive. Ulterior, punerii sale în libertate, reclamantul nu a solicitat încadrarea  într-o functie corespunzatoare pregatirii sale profesionale, si anume cea de inginer principal specialist, si nu s-a încheiat un contract individual de munca între parti cu privire la o asemenea functie anterior datei de 14.11.2005, desi el avea obligatia ca la data încetarii suspendarii de drept, adica dupa punerea sa în libertate, sa se prezinte la locul de munca pentru a-si relua activitatea.
     In conditiile în care reclamantul nu a fost reîncadrat pe functia de inginer principal specialist, angajatorul putea suspenda din proprie initiativa contractul individual de munca al reclamantului, încheiat pentru functia de director, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, deoarece reclamantul a fost trimis în judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, astfel încat decizia nr. 529/14.11.2005 nu este lovita de vreun motiv de nulitate.
     Prin decizia nr. 28/25.01.2006, emisa de parata S.C. F.I.S.E. „E.S.” S.A. Bucuresti, conducerea S.C. „E. S.” SA – S.I.S.E. „E.B.” Timisoara a fost mandatata sa-l încadreze pe reclamant într-o functie corespunzatoare pregatirii sale profesionale.
     Prin aceeasi decizie s-a dispus încetarea aplicabilitatii prevederilor deciziei nr. 41/05.04.2005 de numire a reclamantului în functia de director la parata S.C. F.I.S.E. „E.S.” S.A. Bucuresti si a deciziei nr. 529/14.11.2005 de suspendare a contractului individual de munca al reclamantului, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cu începere de la data de 25.01.2006.
     Prin urmare, decizia nr. 529/14.11.2005 nu a fost revocata, asa cum sustine reclamantul si cum retine instanta de fond în considerentele hotararii recurate, astfel încat efectele ei nu au încetat anterior datei de 25.01.2006, mentionata în decizia nr. 28/25.01.2006.
     Pe cale de consecinta, decizia nr. 529/14.11.2005, precum si cererea reclamantului de anulare a acestei decizii nu au ramas fara obiect, asa cum se arata în considerentele hotararii atacate, iar instanta de fond trebuia sa o respinga ca neîntemeiata prin raportare la dispozitiile art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii si la împrejurarea ca reclamantul nu a fost reîncadrat pe functia de inginer principal specialist, iar contractul lui individual de munca pentru functia de director nu a încetat în vreunul din cazurile reglementate de lege, dispunandu-se încetarea efectelor Deciziei nr.41/05.04.2005 de numire a sa în functia de director al S.C. F.I.S.E. „E.S.” S.A. Bucuresti cu începere de la data de 25.01.2006, conform deciziei nr. 28/25.01.2006, astfel încat sunt incidente, în speta, motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. pr. civ.
     Prin decizia nr. 63/9.02.2006, s-a prevazut ca, începand cu data de 1.02.2006, reclamantul îsi reia activitatea în functia de inginer principal specialist la Compartimentul Marketing-Vanzari din cadrul S.C. „E. S.” SA – S.I.S.E. „E.B.” Timisoara, ca urmare a încetarii aplicabilitatii suspendarii contractului sau individual de munca dispusa în baza art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
     Conform art. 52 alin. 2 din Codul muncii, în cazul prevazut de art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, daca se constata nevinovatia celui în cauza, salariatul îsi reia activitatea anterioara, platindu-i-se, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
     Prin urmare, în situatia în care angajatorul dispune suspendarea unui contract individual de munca în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, el nu are obligatia sa-l reîncadreze pe salariatul al carui contract individual de munca a fost suspendat pana la finalizarea procesului penal si stabilirea definitiva a nevinovatiei acestuia. Angajatorul are însa posibilitatea sa dispuna încetarea suspendarii dispusa de el pe temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii si sa-l reîncadreze pe salariat cu începere de la data încetarii suspendarii.
     Intrucat prin decizia nr. 28/25.01.2006 s-a dispus încetarea suspendarii contractului individual de munca al reclamantului, iar nu revocarea acesteia, hotararea instantei de fond de anulare în parte a deciziei nr. 63/09.02.2006, în ceea ce priveste data reîncadrarii reclamantului, si de obligare a intimatei la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite si neacordate, indexate, majorate si reactualizate, precum si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începand cu data de 18.10.2005 si, în continuare, pe durata derularii contractului individual de munca, urmand sa se mentioneze data de 18.10.2005 ca data a reîncadrarii, este nelegala si netemeinica prin raportare la dispozitiile art. 52 alin. 1  lit. c coroborate cu cele ale art. 52 alin. 2 din Codul muncii si la împrejurarea ca reclamantul trebuia sa se prezinte la locul de munca pentru reluarea activitatii dupa încetarea suspendarii de drept a contractului sau individual de munca, întemeiata pe prevederile art. 50 lit. h din Codul muncii.
     Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 – alin. 3 C. pr. civ. raportat la art. 3041 coroborat cu art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. pr. civ., art. 52 alin. 1 lit. c si art. 52 alin. 2 din Codul muncii, Curtea a admis recursurile ca fiind întemeiate si a modificat în tot hotararea recurata, în sensul ca a respins în întregime actiunea civila precizata ca neîntemeiata.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   salarizare    suspendarea contratului individual de munca    arestare preventiva   


Sus ↑