Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin contestatia înregistrata la Tribunalul Iasi, contestatoarea F. C. a chemat în judecata pe intimat, solicitand anularea dispozitiei nr. 522/2008, exonerarea sa de plata sumei de 273 lei si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

 In motivarea contestatiei sale, contestatoarea a sustinut ca, încalcand dispozitiile art. 269 si urm. din art. 279 , intimatul i-a imputat suma de 273 lei prin decizia contestata. Astfel, intimatul a încalcat normele si principiile raspunderii civile contractuale si a emis un act care îi aduce un grav prejudiciu, încalca ordinea de drept si eludeaza autoritatea judecatoreasca. Mai sustine contestatoarea ca sumele imputate au fost cheltuite exclusiv în favoarea institutiei, motiv pentru care avea dreptul ca sumele respective sa-i fie decontate în mod corespunzator.
Intimatul a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei. In motivarea pozitiei sale procesuale, intimatul a sustinut ca raspunderea contestatoarei pentru plata sumei de 273 lei s-a stabilit în conformitate cu dispozitiile art. 269 si urm. din art. 279 , dispozitii ce constituie dreptul comun în materia raspunderii patrimoniale în raporturile juridice de munca. De asemenea, avand în vedere dispozitiile art. 272 alin. 1 din art. 279 , sustine intimatul ca are posibilitatea sa stabileasca si sa antreneze raspunderea patrimoniala a contestatoarei fara a o actiona pe aceasta în judecata, ci în mod direct, printr-un act unilateral care, în speta, este tocmai decizia contestata. Pe fond, intimatul a sustinut ca dispozitia nr. 522/2008 a avut la baza procesul – verbal de inspectie, act prin care s-a constatat ca raspunderea pentru prejudiciul în valoare de 273 lei revine contestatoarei.
Analizand actele si lucrarile dosarului cauzei, instanta a retinut ca salariata F.C. a fost angajata pe postul de referent cultural, conform contractului individual de munca. Raporturile de munca dintre parti au încetat la data de 18.08.2008, iar prin dispozitia nr. 522/2008 emisa de intimat contestatoarei i-a fost imputata suma de 273 lei reprezentand prejudiciu.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 art. 279 , salariatii raspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu munca lor. Astfel, principalele modalitati de stabilire si recuperare a prejudiciului produs angajatorului – atat în cazul raspunderii patrimoniale cat si a obligatiei de restituire – sunt învoiala partilor si actiunea în justitie. In acest sens, în situatia în care partile nu se înteleg, respectiv cand salariatul nu recunoaste producerea pagubei ori nu este de acord cu valoarea acesteia, singura cale aflata la îndemana angajatorului pagubit este aceea de a sesiza instanta competenta în vederea obligarii salariatului la repararea prejudiciului.
De asemenea, potrivit disp. art. 164 alin. 1 art. 279 , nici o retinere din salariu nu poate fi operata în afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Avand în vedere aceste dispozitii legale, s-a retinut de catre instanta ca în mod gresit intimatul a emis dispozitia nr. 522/2008 prin care a imputat contestatoarei suma de 273 lei reprezentand prejudiciu.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanta a constatat ca este întemeiata contestatia formulata de contestatoarea F.C. în contradictoriu cu intimatul si a anulat decizia nr. 522/2008, exonerand contestatoarea de plata sumei de 273 lei stabilita prin aceasta dispozitie.