Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Vaslui sub nr. 6723/89/2006 si solutionata prin sentinta civila nr. 252 din 22 februarie 2007, contestatorul D.C. a atacat decizia de mutare cu nr. 2409 din 3 octombrie 2006 emisa de intimata S.C. „R.” S.A. – Birlad, sustinand ca prin aceasta decizie s-a dispus nelegal schimbarea locului si felului muncii, cu nerespectarea dis-pozitiilor art. 27 si 28 C. muncii.

A considerat contestatorul ca aceasta decizie este, in fapt, o decizie de sanctionare mascata, iar actul aditional la contractul individual de munca este lovit de nulitate absoluta.
Tribunalul Vaslui a respins actiunea, motivand ca lipsa certificatului medical atrage doar nulitatea contractului individual de munca si nu si a actului aditional, iar obligatia de a-l depune reprezenta o stare de fapt particulara ce putea fi folosita in beneficiul sau anterior semnarii actului aditional la contractul individual de munca. Prin semnarea acestuia, contestatorul a fost de acord cu mutarea in alt post.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul D.C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, a sustinut recurentul, instanta de fond nu motiveaza hotararea nici in sensul ca a existat certificatul medical, nici ca acesta era necesar conform legii si in situatia trecerii in alt loc de munca sau alta activitate, ci se rezuma la a prelua apararea intimatei ca o astfel de nulitate ar fi aplicabila contractului individual de munca si nu actului aditional la contractul individual de munca.
Instanta de fond nu are in vedere ca actul aditional la contractul individual de munca face parte integranta din contractul de munca.
Este gresita si motivarea ca recurentul ar fi semnat actul aditional si, in consecinta, a fost de acord cu mutarea, nemaifiind necesar certificatul medical.
In primul rand, problema semnarii actului aditional este o problema de fond, deoarece a aratat in contestatie ca acest act aditional a fost semnat in urma presiunilor la care a fost suspus. Nu a semnat ca este de acord cu acesta si acest lucru urma sa-l dovedeasca cu martori, acte si interogatoriu. Nu s-a pasit insa la fondul cauzei si, in consecinta, i s-a incalcat dreptul la aparare .
Pentru acelasi rationament insa, daca legea nu prevede in mod expres o astfel de situatie, inseamna ca nu are relevanta daca salariatul a semnat sau nu actul aditional, nulitatea este absoluta si opereaza indiferent de pozitia partilor fata de actul nul. In nici un caz el nu poate acoperi aceasta nulitate deoarece, nu poate face dovada conform art. 27 alin. 3 din art. 279 , ca este apt sa presteze munca impusa prin decizia de mutare.
A depus acte din care rezulta starea sa de sanatate. Boala de care sufera il face incompatibil cu o munca ce presupune efort fizic deosebit, pozitia ortostatica prelungita etc. Tocmai aceste cerinte nu sunt respectate la noul loc de munca. Prin desfasurarea muncii la care este supus nu se poate decat sa i se agraveze starea de sanatate.
Mai arata contestatorul ca instanta a judecat fondul cauzei, desi i s-a dat cuvantul doar pe exceptia nulitatii. In aceasta situatie a fost lipsit de posibilitatea de a propune probe pe fondul cauzei, fiind privat de dreptul la un proces echitabil.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 9 C. pr. civ.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, dar si in raport de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat si l-a admis, in baza dispozitiilor art. 312 C. pr. civ.
A retinut Curtea faptul ca in mod gresit a apreciat prima instanta ca actul aditional nr. 2410 din 3 octombrie 2006 la contractul individual de munca nr. 12020/4370 din 31 august 2000 a fost semnat de contestator, astfel incat decizia de mutare nr. 2409 din 3 octombrie 2006 este rezultatul consimtamantului acestuia.
Dimpotriva, din actul aditional - art. 1 – rezulta ca acesta a fost incheiat in baza Deciziei nr. 2409 din 3 octombrie 2006. Ca atare, la emiterea deciziei de mutare nu a existat consimtamantul contestatorului, iar succesiunea inversa a intocmirii acestor acte (1. decizia de mutare, 2. actul aditional la contractul individual de munca) conduce la concluzia logica a temeiniciei celor sustinute de contestator, respectiv a semnarii actului aditional sub lit. V (de la „vazut\") ca si modalitate de luare la cunostinta despre continutul actului si nu a acordului la modificarea clauzelor contractului individual de munca, care deja fusese facuta unilateral prin decizia nr. 2409/2006.
Conform art. 41 alin. 1 si 3 din art. 279 , modificarea clauzelor contractului individual de munca privind durata contractului, locul si felul muncii, conditiile de munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna, se poate face numai prin acordul partilor.
Ori, asa cum s-a aratat anterior, din cronologia actelor contestate, rezulta ca decizia de mutare nr. 2409 din 3 octombrie 2006 a fost emisa de unitate in mod unilateral, fara acordul salariatului D. C., fiind astfel lovita de nulitate.
De asemenea, si actul aditional nr. 2410 din 3 octombrie 2006 este lovit de nulitate, pe de o parte pentru lipsa con-simtamantului salariatului la intocmirea sa, iar pe de alta parte pentru nerespectarea dispozitiilor art. 27 alin. 1 - 4 cu referire la art. 28 lit. b) din art. 279 .
Certificatul medical era obligatoriu la schimbarea conditiilor de munca (conform art. 27 lit. b) pentru a se constata daca cel in cauza este apt pentru prestarea muncii in noile con-ditii (art. 27 alin. l). Aceasta este si ratiunea pentru care s-au stabilit sanctiuni in sarcina angajatorului in cazul schimbarii locului ori felului muncii fara certificat medical (art. 27 alin. 4 teza finala).
Din interpretarea textelor mentionate, rezulta ca nerespectarea prevederilor referitoare la necesitatea existentei certificatului medical la schimbarea locului ori felului muncii atrag nulitatea contractului de munca astfel incheiat, in cazul nostru a actului aditional la contractul de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale.