Cabinet avocat Dreptul muncii

La data de 5 09 2012, contestatorul X s-a adresat Tribunalului Dolj cu o contestatie impotriva deciziei nr 103/17 08 2012 emisa de intimata Y, solicitand sa se constate nulitatea absoluta a deciziei, reintegrarea pe postul detinut anterior si obligarea intimatei la plata despagubirilor salariale reactualizate.

In fapt, a aratat ca prin contractul individual de munca nr 086/2007 a fost angajat in functia de director economic pe durata nedeterminata. 

Prin hotararea Consiliului de Administratie nr 69/17 07 2012 a fost eliberat din functia de director economic, dupa care, s-a procedat la intocmirea unui act aditional la contractul individual de munca prin care i s-a oferit postul de economist, post care era al altui salariat aflat in concediu medical, astfel ca durata acestuia era determinata.
Fiind o modificare unilaterala a contractului de munca hotararea Consiliului de Administrate a fost atacata in instanta, formand obiectul dosarului nr 13330/63/2012.
Mai arata ca nu a fost de acord sa semneze actul aditional la contractul individual de munca, consimtamantul salariatului fiind o conditie esentiala pentru incheierea sa valabila, astfel ca prin nesemnarea actului aditional considera ca actul respectiv nu a existat.
Neavand raporturi juridice cu parata in functia de economist decizia de incetare a contractului individual de munca din postul de economist este un act juridic lipsit de obiect.
Arata ca au fost incalcate prevederile art 252 alin 2 lit a din Codul muncii deoarece nu a fost descrisa fapta, nu s-a aratat in concret care sarcini de serviciu nu au fost indeplinite de salariat, in ce zile a lipsit de la serviciu.
Mai considera ca decizia este netemeinica deoarece in perioada 17 06 2012 – 17 08 2012 s-a prezentat zilnic la serviciu fiind nevoit sa stea pe hol din cauza paratei. Si-a indeplinit sarcinile de serviciu
In drept, si-a intemeiat actiunea pe disp. art. 1179 cod civil, art 57 si 252 din art. 279 .
A depus la dosar decizia contestata nr 103/17 08 2012, adresa nr 7908/13 08 2012, raportul per salariat din registrul REVISAL, dovada contestarii hotararii Consiliului de Administratie nr 69/17 07 2012.
La termenul din 24 10 2012 intimata a solicitat inaintarea dosarului la completul investit cu solutionarea dosarului 13330/63/2012 in vederea conexarii.
Prin incheierea din 25 10 2012 instanta a respins cererea de conexare a celor doua dosare.
Prin incheierea din 21 11 2012 instanta a dispus suspendarea judecarii cauzei in baza art 244 cod pr civila, pana la solutionarea dosarului nr 13330/63/2012.
La 18 11 2013 contestatorul a solicitat reluarea judecatii ca urmare a finalizarii dosarului 13330/63/2012.
Prin incheierea din 11 12 2012 instanta a incuviintat ambelor parti proba cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei si cu interogatoriul propus de contestator, interogatoriu la care parata a raspuns in scris la urmatorul termen.
Instanta a invocat din oficiu exceptia nulitatii absolute a deciziei de concediere contestata in raport de prevederile art 252 lit a,b si c din art. 279 , punandu-le in vedere partilor sa formuleze concluzii scrise cu privire la aceasta exceptie
Intimata a depus la dosar toate actele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere contestata nr. 103/17 08 2012 si a formulat concluzii scrise, in care formulat apararile pe care apoi le-a sustinut oral in fata instantei la termenul din 22 ianuarie 2014, in sensul respingerii exceptiei nulitatii absolute.
De asemenea contestatorul a formulat concluzii scrise in care a solicitat admiterea exceptiei nulitatii absolute a deciziei pentru incalcarea prevederilor art. 252 alin. 2 literele a,b,c din codul muncii.
Prin sentinta nr. 354/29.01.2014 pronuntata in dosarul nr. 14900/63/2012 a fost admisa in parte contestatia, s-a constat nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 103/17.08.2012 emisa de intimata, au fost respinse celelalte capete de cerere referitoare la reintegrare si la plata drepturilor salariale aferente de la concediere pana la reintegrare, a fost obligata intimata sa plateasca contestatorului 500 lei cheltuieli judiciare, instanta retinand urmatoarele :
Prin contractul individual de munca nr 086/2007 contestatorul a fost angajat in functia de director economic pe durata nedeterminata la unitatea intimata.
Prin hotararea Consiliului de Administratie nr 69/17 07 2012 a fost eliberat din functia de director economic, dupa care, s-a procedat la intocmirea unui act aditional la contractul individual de munca prin care i s-a oferit postul de economist, post care era al altui salariat aflat in concediu medical, astfel ca durata acestuia era determinata.
Considerand ca a avut loc o modificare unilaterala a contractului de munca, contestatorul a contestat in instanta hotararea Consiliului de Administrate nr 69/17 07 2012, contestatia sa formand obiectul dosarului nr 13330/63/2012, ce a fost solutionat prin respingerea contestatiei prin sentinta nr. 2196/28.02.2013 pronuntata de Tribunalul Dolj, sentinta mentinuta de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 8321/19.09.2013.
Prin decizia nr. 103/17.08.2012 intimata a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatorului - economist in cadrul Compartimentului Achizitii Publice in temeiul art. 61 litera a din codul muncii pentru savarsirea unor abateri disciplinare grave: neprezentarea la locul de munca oferit de regie, nerezolvarea nici unei sarcini de serviciu.
Instanta constata ca decizia contestata incalca prevederile art. 252 literele a,b, c din codul muncii deoarece nu descrie faptele ce constituie abatere disciplinara retinute in sarcina contestatorului, nu arata care sunt prevederile legale incalcate de contestator, nu arata care sunt motivele pentru care au fost inlaturate apararile contestatorului formulate cu ocazia cercetarii disciplinare, acestea fiind elemente esentiale ale deciziei de concediere, ce trebuie sa se regaseasca in cuprinsul deciziei sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel potrivit art. 252 alin. 2 din codul muncii, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii absolute urmatoarele elemente:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Decizia contestata a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 252 (fost 268) alin 2 lit. a din codul muncii, deoarece nu cuprinde mentiunile privind descrierea faptei savarsite, in ce a constat aceasta, (ce trebuia sa faca salariatul conform atributiilor stabilite prin contractul individual de munca si fisa postului si ce a facut sau nu a facut, ce atributii a incalcat sau nu a indeplinit corespunzator), cand a fost savarsita, pentru ca in raport de aceste mentiuni sa se poata verifica daca constituie sau nu abatere disciplinara, daca e prevazuta ca atare in lege sau in regulamentul de ordine interna , ori in contractul colectiv de munca .
Prezentarea foarte generala a faptei nu este suficienta deoarece nu ofera salariatului posibilitatea sa cunoasca fapta ce i se imputa, posibilitatea sa se apere si nici instantei nu-i ofera posibilitatea sa verifice daca contestatorul a savarsit sau nu fapta pentru care este sanctionat .
Cu atat mai mult este esentiala mentionarea faptei in decizie cu cat potrivit art.79 din codul muncii angajatorul nu mai poate invoca in fata instantei alte motive de sanctionare decat cele consemnate in decizie.
De asemenea, in decizia contestata nu s-au mentionat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, prevederi ce trebuie mentionate obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii absolute conform de art. 252 (fost 268) alin. 2 lit. b din codul muncii.
In acest fel nu se poate verifica de instanta daca faptele retinute in sarcina contestatorului, descrise in decizie, constituie sau nu abatere disciplinara in sensul prevazut de art. 247 alin. 2 din codul muncii.
Potrivit art. 247 alin. 2 din codul muncii, „Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici”.
Asadar, pentru ca o fapta sa constituie abatere disciplinara trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 247 alin. 2 din codul muncii si sa fie prevazuta ca si abatere disciplinara de statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca, neputand fi sanctionata ca si abatere disciplinara orice fapta a salariatului.
Avand in vedere ca decizia contestata incalca prevederile art. 252 (fost 268) alin. 2 lit. a si b din codul muncii deoarece nu cuprinde prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, instanta va admite contestatia si va constata nulitatea absoluta a deciziei
In ce priveste motivul de nulitate absoluta constand in incalcarea prevederilor art. 252 (fost 268) alin 2 lit c din codul muncii instanta constata ca este intemeiat, deoarece era necesar sa se mentioneze motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea, mentiuni care lipsesc din cuprinsul deciziei.
Ca urmare instanta va admite in parte contestatia, va constata nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 103/17.08.2012 emisa de intimata.
Pe de alta parte instanta retine ca dupa eliberarea contestatorului din functia de director, acestuia i s-a oferit postul de economist asa cum rezulta din adresa nr. 6995/19.07.2012 insa acesta a refuzat acceptarea noului post asa cum rezulta din procesul verbal nr. 7256/26.07.2012, in care s-a consemnat faptul ca acestuia i s-a adus la cunostinta fisa postului si a refuzat sa o semneze, adresa nr. 7257/26.07.2012 prin care i s-a transmis fisa postului, adresa nr. 7264/26.07.2012 in care se consemneaza ca i-a fost transmis actul aditional la contractul individual de munca si fisa postului.
Refuzul contestatorului de a accepta noul post oferit de intimata rezulta explicit si din faptul ca nu a semnat actul aditional la contractul individual de munca, dar si din sustinerile contestatorului din cuprinsul prezentei contestatii.
In aceste conditii instanta retine ca dupa eliberarea contestatorului din functia de director raporturile de munca ale acestuia cu intimata au incetat definitiv deoarece contestatorul nu a acceptat noul post oferit, cel de economist, nefiind de acord sa semneze actul aditional la contractul individual de munca, consimtamantul salariatului reprezentand o conditie esentiala pentru incheierea sa valabila, astfel ca prin nesemnarea actului aditional considera ca actul respectiv nu a existat.
Neavand raporturi juridice cu parata in functia de economist decizia de incetare a contractului individual de munca din postul de economist este un act juridic lipsit de obiect.
Din aceste considerente instanta considera ca decizia contestata nr. 103/17.08.2012 emisa de intimata este nula absolut, motiv pentru care instanta va constata nulitatea sa absoluta.
In ce priveste capetele de cerere referitoare la reintegrarea pe postul detinut anterior si plata drepturilor salariale aferente de la concediere pana la reintegrare, instanta constata ca sunt neintemeiate cata vreme postul din care a fost concediat cel de economist nu a fost acceptat de contestator.
In cazul constatarii nulitatii deciziei de concediere, sau al anularii sale de catre instanta, reintegrarea salariatului se face pe postul detinut anterior concedierii, post din care a fost concediat. Ori in cazul de fata contestatorul a fost concediat dintr-un post pe care nu l-a acceptat, nu l-a avut niciodata in cadrul intimatei, cel de economist, astfel ca nu este posibila reintegrarea si nici plata drepturilor salariale de care a fost lipsit aferente acestui post.
Pentru aceste motive va respinge capetele de cerere referitoare la reintegrare si la plata drepturilor salariale aferente de la concediere pana la reintegrare.
In baza art. 274 din codul de procedura civila, va obliga intimata la 500 lei cheltuieli de judecata catre contestator, jumatate din cuantumul solicitat si dovedit, proportional cu capetele de cerere admise.