• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Desfacerea disciplinara a contractului de munca in perioada de proba

Hotararea nr. 83 R din 15.02.2011
Pronuntata de Curtea de Apel TaRGU MURES

Prin art. 31 din Codul muncii este reglementata perioada de proba ca modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului si intrucat in aceasta perioada salariatul are toate obligatiile prevazute de legislatia muncii este evident ca, anterior expirarii perioadei de proba, angajatul poate fi concediat in situatiile prevazute de actele normative.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Incetarea contractului, care se realizeaza la sfarsitul perioadei de proba, in urma unei notificari scrise, la initiativa oricarei parti nu are nicio legatura cu desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Avand in vedere faptul ca legea recunoaste  angajatorului dreptul de a dispune incetarea contractului de munca la sfarsitul perioadei de proba, in situatia in care angajatul nu corespunde cerintelor, cu atat mai mult poate dispune desfacerea disciplinara pentru incalcarea obligatiilor profesionale.

Prin cererea inregistrata la data de 30.11.2009 formulata de reclamanta G.O.A.  in contradictoriu cu parata M.R.B. S.A. s-a solicitat anularea Ordinului nr. 917/29.10.2009 de sanctionare a sa prin desfacerea contractului individual de munca; repunerea reclamantei in situatia anterioara; obligarea paratei la plata tuturor drepturilor banesti ce i se cuvin de la desfacerea contractului individual de munca si pana la reincadrarea efectiva pe post; obligarea paratei la inscrierea in carnetul de munca a functiei de director adjunct, data de la care a fost incadrata si salariul aferent.
Prin Sentinta civila nr. 1660 din 18 octombrie 2010, Tribunalul Mures a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta G.O.A., in contradictoriu cu parata M.R.B. S.A. si, drept consecinta:
- a anulat in parte ordinul nr. 917/29.10.2009, emis de parata, si anume numai sub aspectul individualizarii sanctiunii disciplinare, in sensul inlocuirii sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu sanctiunea avertismentului scris;
- a dispus repunerea partile in situatia anterioara si a obligat parata sa o reintegreze pe reclamanta in functia detinuta anterior, aceea de director adjunct la Sucursala Targu Mures a societatii parate;
- a obligat parata la plata in favoarea reclamantei la plata drepturilor salariale de care aceasta a fost lipsita incepand cu data de 30.10.2009 si pana la data reintegrarii efective in functie a reclamantei;
- a obligat parata sa inscrie in carnetul de munca al reclamantei mentiunile aferente ordinului 583/19.08.2009, emis de parata, de incadrare a reclamantei in functia de director adjunct;
- a respins restul pretentiilor formulate de reclamanta;
- a obligat parata la plata in favoarea reclamantei a sumei de 5.950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca, in ceea ce priveste invocarea de catre reclamanta a prevederilor art. 31 alin. 4 din Codul muncii, aceste prevederi trebuie interpretate in sensul ca procedura incetarii contractului de munca este simplificata in cazul perioadelor de proba.
Parata a procedat la respectarea intregii proceduri prevazuta de Codul muncii ca si in cazul angajatilor definitiv, deci a facut chiar mai mult decat impunea legea.
S-a retinut ca nu exista motive de nulitate absoluta in ceea ce priveste actele adoptate de parata, insa s-a apreciat ca sanctiunea aplicata a fost prea drastica.
Din continutul art. 33 din Contractul colectiv la nivel de unitate, rezulta ca angajatul poate fi concediat doar daca savarseste o abatere grava, ceea ce nu este cazul in speta de fata, abaterea reclamantei neintrand sub incidenta acestui articol, nefiind una din cele enumerate limitativ.
S-a mai retinut ca reclamanta a fost incadrata pe o perioada de proba in functia de director adjunct al M.R.B. S.A. Sucursala Targu Mures, incepand cu 17.08.2009, prin Ordinul nr. 583/19.08.2009.
Din actele aflate la dosarul de fond, inclusiv recunoasterea reclamantei, rezulta ca nu a fost respectata procedura bancara, deci s-au incalcat normele bancare, savarsindu-se o abatere disciplinara, dar pentru care este suficienta sanctiunea avertismentului scris.
In consecinta, instanta de fond a admis in parte actiunea facand totodata si aplicarea prevederilor art. 78 din Codul muncii.
Impotriva acestei sentinte, a declarat in termen legal, recurs, parata, solicitand  admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei recurate in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta.
In motivarea recursului, parata a aratat, in esenta, ca instanta era obligata sa respecte vointa angajatorului cu privire la mentinerea raporturilor de munca cu angajatul aflat in perioada de proba.
Nu s-a tinut seama de faptul ca pe parcursul perioadei de proba este prioritara vointa angajatorului in legatura cu mentinerea relatiei de munca cu angajatul, instanta neputandu-se substitui vointei angajatorului care nici macar nu avea obligatia de a-si motiva decizia de concediere.
S-a mai aratat ca, in ceea ce priveste fondul cauzei, la nivelul Sucursalei Targu Mures, a fost descoperita o frauda importanta, savarsita de casierul unitatii, fara ca persoanele care aveau atributia de control, a intregii activitati a sucursalei, respectiv directorul general si directorul adjunct sa o descopere si sa o opreasca.
Aceasta situatie a fost de natura a individualiza in mod concret sanctiunea aplicata reclamantei luandu-se decizia ca aceasta sa nu mai poata continua sa exercite o functie de control in cadrul sucursalei, fata de incapacitatea de a exercita un control efectiv cu privire la ceilalti angajati.
In sedinta publica din data de 15 februarie 2011, reclamanta a invocat exceptia nulitatii recursului.
Examinand sentinta atacata, in raport cu motivele de recurs invocate si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 C. proc. civ., Curtea de Apel a retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia nulitatii recursului, invocata de reclamanta si intemeiata pe prevederile art. 3021 C. proc. civ., instanta a retinut ca textul de lege mentionat prevede obligativitatea cuprinderii, in cererea de recurs, a mentiunilor prevazute de acest text de lege, sub sanctiunea nulitatii.
Din examinarea cererii de recurs ce face obiectul prezentului dosar rezulta ca aceasta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de lege.
Textul de lege nu prevede conditia indicarii textului de lege care cuprinde motivul de recurs pe care se intemeiaza cererea. Litera „c” a art. 3021 C. proc. civ., indica obligativitatea indicarii motivelor de nelegalitate si dezvoltarea lor. Aceasta inseamna ca esential este ca din expunerea facuta sa rezulte care sunt temeiurile pe care se sprijina cererea de recurs. Aceasta interpretare rezulta si din prevederile art. 306 (3) C. proc. civ., potrivit carora indicarea gresita a motivelor de recurs  nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevazute de art. 304 C. proc. civ.. Instanta poate si are obligatia ca in baza rolului activ pe care il are sa determine motivele de recurs in situatia in care expunerea faptelor si motivelor este clara, determinanta si sa incadreze aceste motive in cele prevazute de art. 304 C. proc. civ.
In cauza, expunerea facuta de recurenta vizeaza  motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a sustinut ca hotararea atacata a fost data prin aplicarea gresita a legii.
In consecinta, instanta a respins exceptia nulitatii recursului invocata de reclamanta intimata.
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta de fond in mod corect a constatat ca reclamanta a incalcat normele bancare, savarsind astfel o abatere disciplinara. Sub acest aspect de altfel, hotararea instantei de fond  nu a fost atacata.
Reclamanta intimata nu a atacat hotararea instantei de fond prin care s-a retinut inclusiv recunoasterea reclamantei in ceea ce priveste savarsirea abaterii disciplinare.
Limitele recursului si implicit motivul de recurs invocat se refera la individualizarea sanctiunii de catre instanta de fond.
Sub acest aspect retinem, ca potrivit art. 33 lit. „s” din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, concedierea intervine in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau incalca in mod repetat regulile de disciplina muncii, normele de lucru bancare si de comportament in unitate stabilite prin contractul colectiv si regulament.
Nerespectarea normelor bancare a avut loc pe o  perioada de timp mai indelungata, astfel ca incadrarea in prevederile art. 33 este corecta. Este dovedit, prin actele depuse la dosarul de fond ca prin activitatea sa, reclamanta a incalcat, in mod repetat, normele de lucru bancare.
Atributiile de organizare,control, gestionare si supervizare ale reclamantei erau atributii permanente pe care reclamanta le-a incalcat in timpul functionarii sale in cadrul paratei in mod repetat, chiar daca constatarea prejudiciului s-a facut o singura data.
In raport cu aceste imprejurari si cu atat mai mult cu cat reclamanta era  intr-o perioada de proba, in mod corect parata a  individualizat sanctiunea pentru fapta comisa considerand ca intre parti nu pot exista raporturi specifice celor de munca.
Codul muncii – art. 31 - reglementeaza perioada de proba ca modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului. In perioada de proba salariatul are toate obligatiile prevazute de legislatia muncii. Este evident ca, astfel fiind, anterior expirarii perioadei de proba, angajatul poate fi concediat in situatiile prevazute de actele normative.
Nu are nicio legatura incetarea contractului care se realizeaza la sfarsitul perioadei de proba, in urma unei notificari scrise, la initiativa oricarei parti si desfacerea disciplinara a contractului de munca. Cu atat mai mult cu cat legea recunoaste  angajatorului dreptul de a dispune incetarea contractului de munca la sfarsitul perioadei de proba, in situatia in care angajatul nu corespunde cerintelor, poate dispune desfacerea disciplinara pentru incalcarea obligatiilor profesionale.
Fata de considerentele retinute, Curtea de Apel a constat ca in mod corect recurenta a individualizat sanctiunea aferenta abaterii disciplinare savarsita de reclamanta astfel ca, fiind incident in cauza motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.  9 C. proc. civ., urmeaza a da eficienta prevederilor art. 312 alin. 3 C. proc. civ.
Astfel fiind, recursul urmeaza a fi admis si hotararea atacata modificata, in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanta G.O.A. impotriva paratei M.R.B. S.A.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   incetarea raporturilor de munca    notificare    comunicare    perioada de proba    executor judecatoresc    decizie de concediere    salariu    necorespundere profesionala    cercetare disciplinara    sanctiune disciplinara   


Sus ↑