Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. ...X contestatorul M. P., a chemat in judecata pe intimata Societatea R. de Televiziune,  solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta: sa se constate nulitatea deciziei de concediere nr. 570/4.03.2013 prin care a fost dispusa concedierea contestatorului pentru motive care nu tin persoana salariatului (concediere colectiva), sa se dispuna repunerea partilor in situatia anterioara concedierii prin reintegrarea contestatorului  in postul detinut anterior concedierii, sa fie obligata intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in intervalul cuprins intre momentul incetarii contractului individual de munca si cel al reintegrarii efective in postul detinut anterior concedierii, sa fie obligata intimata la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 7207 din data de  19.06.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. ...X, s-a  admis contestatia formulata de reclamantul M. P. in contradictoriu cu parata Societatea R. de Televiziune; s-a anulat  decizia nr. 570/04.03.2013 emisa de  parata; a fost obligata parata sa reintegreze reclamantul in functia  si postul detinut anterior concedierii.

A obligat parata la plata unei  despagubiri egala cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr 570/4.03.2013 emisa de parata, s-a decis ca incepand cu data de 4.03.2013 inceteaza contractul individual de munca al reclamantului, angajat al societatii, pe functia de lacatus mecanic in cadrul Directiei Tehnico - administrative, Departamentul utilitare, Serviciul Energo - tehnologic mentionandu-se ca masura concedierii, pentru motive neimputabile salariatului, este intemeiata pe dispozitiile art. 65 alin. (1) din Codul muncii , republicat, data fiind desfiintarea locului de munca ocupat de acesta.

Reclamantul a criticat decizia contestata in prezenta cauza considerand ca aceasta este lovita de nulitate absoluta.

Instanta  a retinut ca in cuprinsul deciziei contestate in prezenta cauza se mentioneaza ca motivatia reorganizarii interne a societatii este reprezentata de necesitatea obiectiva de reducere a costurilor operationale si de functionare a institutiei, cu scopul stingerii datoriilor acumulate si de acoperire a cheltuielilor de modernizare si retehnologizare a fluxurilor interne de productie, in acord cu Memorandumul aprobat de Guvernul Romaniei in sedinta din data de 01.09.2012, privind aprobarea esalonarii platii datoriei fiscale a SRTv. Se mentioneaza ca aceasta reasezare functionala a impus redimensionarea structurii de personal, corelata cu reducerea volumului de productie aferent numarului de canale care vor ramane in functiune in cadrul SRTv, in vederea eficientizarii indicatorilor economici si functionali pentru asigurarea scopului SRTv si anume, furnizarea serviciului public de televiziune. Se mentioneaza ca procedura de concediere urmata de societate corespunde intrutotul dispozitiilor din Contractul Colectiv de Munca aplicabil la nivelul SRTv si are la baza o justificare tehnico-economica aprofundata, precum si aprobarea Consiliului de Administratie, organismul suprem de conducere a societatii. Se mentioneaza ca la data de 11.09.2012 Societatea R. de Televiziune a notificat intentia de concediere colectiva, sens in care aceasta a fost transmisa, concomitent, atat catre Sindicatul reprezentativ, cat si catre Inspectoratele de Munca si Agentiile de Ocupare a Fortei de Munca, din judetele unde functioneaza studiourile teritoriale ale SRTv. Se mentioneaza ca aceasta notificare privind intentia de concediere colectiva, impreuna cu invitatia la procesul de consultari, prevazute la art. 69 din Codul muncii republicat, au fost aduse si la cunostinta celorlalte sindicate constituite legal in SRTv, fie nemijlocit, fie prin mijloacele de comunicare interna de la nivelul SRTv. Se mentioneaza ca selectia pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere s-a realizat intocmai cum se prevede la art. 52 bis si respectiv art. 52 din Contractul Colectiv de Munca in vigoare si astfel cum s-a discutat cu sindicatul reprezentativ, care a inteles sa participe la procesul de consultari ce a avut loc in perioada 13-24 septembrie 2012, in sensul ca salariatii Societatii Romane de Televiziune sa fie supusi unui proces de departajare pe baza unui memoriu de activitate, interviu si a unui test grila. Se mentioneaza ca valorificarea rezultatelor procesului de selectie, atat pe criterii de natura profesionala, cat si pe criterii de natura sociala, pentru cazurile salariatilor cu probleme sociale grave, s-a realizat pe locuri de munca corespunzatoare pregatirii si calificarii salariatilor, in raport de pozitia detinuta pe vechea organigrama si tinandu-se cont de optiunile individuale.

Tot in decizia contestata in prezenta cauza se mentioneaza ca urmare a finalizarii acestui proces de selectie pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere si diminuarii numarului de locuri de munca ce urmau sa fie desfiintate, numarul total de salariati ai societatii afectati de concedierea colectiva este de 624, sens in care au fost emise si comunicate notificari de preaviz. De asemenea, se mentioneaza ca scopul concedierilor a fost acela ca numarul total de salariati ai Societatii Romane de Televiziune, ulterior concedierii colective, sa fie de 2450 din care 2 pe functii de conducere si 2448 pe functii de executie, respectiv 1231 personal de specialitate si 1219 personal suport, conform statului de personal si organigramei aprobate prin Hotararea nr. 110 din data de 28.08.2012 a Consiliului de Administratie al Societatii Romane de Televiziune, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste numarul de locuri de munca.

In decizia contestata in prezenta cauza se mentioneaza ca reclamantul a obtinut in urma selectiei realizate un punctaj general 84,80 puncte si nu a fost cuprinsa in categoria persoanelor cu probleme sociale avute in vedere in cadrul procesului de diminuare a consecintelor concedierii. Se mentioneaza ca avand in vedere ca numarul de locuri de munca de natura si felul celui ocupat de reclamantul s-a redus, masura concedierii se aplica in baza criteriilor de selectie aplicate la nivelul societatii.

In consecinta, contrar sustinerilor reclamantului, rezulta din cuprinsul deciziei de concediere contestate ca masura concedierii dispusa prin decizia contestata in prezenta cauza a fost motivata, in sensul prevazut de art. 76 lit. a din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii .

Conform dispozitiilor art. 69 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , in cazul in care angajatorul intentioneaza sa efectueze concedieri colective, acesta are obligatia de a initia, in timp util si in scopul ajungerii la o intelegere, in conditiile prevazute de lege, consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire cel putin la:

a) metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati;

b) atenuarea consecintelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale care vizeaza, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariatilor concediati.

Conform art. 69 alin. 2 lit. d din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , in perioada in care au loc consultari, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentantilor salariatilor sa formuleze propuneri in timp util, angajatorul are obligatia sa le furnizeze toate informatiile relevante si sa le notifice, in scris, urmatoarele: d) criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

Potrivit dispozitiilor art. 69 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , criteriile prevazute la alin. (2) lit. d) se aplica pentru departajarea salariatilor dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.

Din economia acestor dispozitii legale rezulta ca ordinea in care trebuie parcurse etapele derivand din dispozitiile art. 69 alin. 2 lit. d si art. 69 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , este urmatoarea: (1) evaluarea realizarii obiectivelor de performanta; (2) departajarea salariatilor in raport de criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

Rezulta ca departajarea salariatilor in raport de criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, reprezinta o obligatie pe care angajatorul o are in cadrul procedurii de concediere colectiva, imprejurare care rezulta din economia dispozitiilor art. 69 alin. 2 lit. d din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , coroborate cu dispozitiile art. 69 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii .

Nu au putut fi retinute sustinerile reclamantului referitoare la faptul ca angajatorul nu mai putea efectua o noua evaluare profesionala a salariatilor intrucat o astfel de evaluare avusese loc in urma cu doar 3 luni, respectiv in luna septembrie a anului 2012 in cadrul evaluarii anuale a activitatii profesionale intrucat, pe de o parte legea nu interzice acest lucru, iar pe de alta parte,  instanta apreciaza ca scopul evaluarii salariatilor prin evaluarea anuala, care are consecinte doar pe termen mediu, este diferit de scopul evaluarii realizate in vederea disponibilizarii, care are efecte imediate si limitate in timp.

Evaluarea activitatii profesionale reprezinta procesul de stabilire a modului si masurii in care angajatul isi indeplineste indatoririle si responsabilitatile care revin postului ocupat, prin raportare la standardele de performanta, standarde ce reprezinta nivelul asteptarilor angajatorului cu privire la cat de bine ar trebui indeplinite obiectivele, sarcinile din fisa postului si la cat de bine ar trebui respectate standardele de lucru.

Evaluarea personalului poate avea un scop cu consecinte pe termen mediu (cum este evaluarea periodica, anuala sau la 6 luni a personalului in vederea ierarhizarii complexitatii sarcinilor si responsabilitatilor si a stabilirii treptelor de salarizare), poate avea un scop imediat si limitat, cum este in cazul evaluarii realizate in vederea disponibilizarii, sau poate avea un scop general, cu consecinte pe termen lung, cum este cazul evaluarilor angajatilor, ca parte a procesului continuu si integrat de gestiune si dezvoltare a personalului, si de consiliere a carierei individuale.

Scopul evaluarii angajatilor, ca parte a procesului continuu si integrat de gestiune si dezvoltare a personalului are ca scop obtinerea de catre angajator a unui, diagnostic”, o descriere a calitatii angajatilor si capacitatilor lor de a obtine performanta in munca in functie de care angajatorul isi poate defini politica de  personal si strategia de salarizare, pe cand scopul evaluarii salariatilor cu ocazia disponibilizarilor este diferit, si consta in evaluarea performantelor profesionale ale acestora in vederea selectarii acestora pentru pastrarea celor mai competenti angajati.

Avand in vedere prevederile art. 52 bis din CCM la nivel de unitate, potrivit carora ordinea de prioritate la concediere trebuia sa se faca pe baza performantelor profesionale individuale, ulterior consultarilor purtate intre conducerea SRTv si sindicatul s-a elaborat un Regulament de organizare si desfasurare a selectiei pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere

In speta, din procesul verbal incheiat la 24.09.2012, cu prilejul inchiderii procesului de consultare dintre reprezentantii Patronatului SRTv si ai Sindicatului reprezentativ, cu privire la metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati disponibilizati, depus, in copie la dosar, rezulta ca Partenerii sociali, de comun acord au convenit asupra modului si etapelor procesului de selectie.

In consecinta, in privinta criticilor referitoare la procedura de selectie, nu se poate considera ca procesul de departajare pe baza unui memoriu de activitate, interviu si a unui test grila, in sensul mentionat in decizia contestata in prezenta cauza, ar contraveni dispozitiilor legale in materie, deoarece dispozitiile legale nu interzic ca pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere in sensul art. 69 alin. 2 lit. d din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , sa fie aplicata procedura indicata in decizia contestata in prezenta cauza.

Prin urmare, in conditiile in care partenerii sociali au convenit asupra etapelor procesului de selectie, dupa cum rezulta din procesul-verbal incheiat la 24.09.2012, si s-a stabilit ca ultima evaluare a performantelor profesionale este criteriu eliminatoriu pentru inscrierea la procesul de selectie in sensul ca numai salariatii care au luat nota de trecere la aceasta evaluare pot participa in procesul de selectie, inseamna ca si aceasta procedura de evaluare la care reclamantul face referire a reprezentat o etapa esentiala din procedura de selectie, careia i s-a dat semnificatia pe care au decis-o partenerii sociali.

Referitor la critica privind faptul ca decizia atacata nu are in continutul/cuprinsul sau toate elementele obligatorii prevazute de dispozitiile  art. 76 alin. 1 din Codul muncii , Tribunalul face a facut urmatoarele  precizari:

Potrivit dispozitiilor art. 76 lit. a din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea.

In speta, Tribunalul a considerat ca este indeplinita cerinta prevazuta de art. 76 lit. a din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii si, prin urmare, aceasta critica nu este intemeiata, in conditiile in care, in cuprinsul deciziei contestata in prezenta cauza se mentioneaza care au fost motivele care au determinat concedierea, dupa cum s-a mai mentionat in prezentele considerente.

Potrivit dispozitiilor art. 76 lit. b din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: b) durata preavizului.

Potrivit dispozitiilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare.

Or, in decizia contestata emisa de parata, se mentioneaza ca incepand cu data de 4.02.2013 reclamantul a beneficiat de un termen de preaviz de 20 zile lucratoare, conform prevederilor art. 75 alin. (1) din Codul muncii , republicat si ale art. 40 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca in vigoare.

In ceea ce priveste critica formulata din perspectiva art. 76 lit. c) din Codul muncii , Tribunalul a facut urmatoarele precizari:

Potrivit dispozitiilor art. 76 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective.

In speta, in decizia contestata in prezenta cauza se mentioneaza ca in cadrul procesului de consultari dintre partenerii sociali au fost analizate si convenite si criteriile in baza carora sa fie stabilita ordinea de prioritate la concediere, in concordanta cu art. 52 bis din Contractul Colectiv de Munca aplicabil, urmarind cu precadere performantele profesionale individuale ale angajatilor incadrati pe locurile de munca ce urmau a fi reduse numeric si ulterior, in cazurile in care departajarea nu ar fi fost posibila, urmand a fi aplicate criteriile de departajare sociala, astfel cum este prevazut la art. 52, alin. 1 din CCM in vigoare.

In ceea ce priveste critica referitoare la art. 76 lit. d din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , Tribunalul a facut ca aceasta nu prezinta relevanta in cauza, in conditiile in care trimiterea pe care dispozitiile art. 76 lit. d din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , o face la art. 64, dovedeste ca dispozitiile art. 76 lit. d nu sunt aplicabile in prezenta cauza.

In consecinta, Tribunalul a apreciat ca din punct de vedere formal, decizia contestata in prezenta cauza contine toate mentiunile obligatorii prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.

Pe de alta parte,  instanta a apreciat ca Decizia de concediere contestata este nelegala, in conditiile in care angajatorului a procedat la departajarea preferentiala a salariatilor, in speta a salariatilor avand functii similare cu a reclamantului - lacatus mecanic, desi la nivel declarativ a aratat in Decizia de concediere ca departajarea in vederea concedierii s-a efectuat in ordinea punctajelor obtinute.

Astfel, instanta a retinut in Registrul de evidenta al salariatilor (filele 248-333 Vol. I) se regasesc la ora actuala avand statut de salariati activi colegi lacatusi mecanici care in cadrul procedurii de selectie au obtinut note mai mici decat reclamantul (care a obtinut nota 84,80) si nu au fost incadrati in categoria cazurilor sociale; spre exemplu, dl. D. G. (revisal pozitia nr. 997), care a obtinut nota 84,40 (fila 79 Vol. I); dl. G. D. (revisal pozitia nr. 1366), care a obtinut nota 83,30 (fila 80 vol. I); dl. Tancu. F. Ticut (fila 82 vol. I)

Instanta a retinut  ca este intemeiata si critica referitoare la faptul ca nu au fost stabilite si analizate in mod corect toate cazurile sociale.

Astfel, reclamantul a dovedit ca prin adresa nr. .../29.01.2013 (fila 334 Vol. I) a solicitat angajatorului includerea sa in categoria cazurilor sociale aducand ca argument imprejurarea ca are in crestere si ingrijire doi copii minori, in varsta de un an si zece luni si, respectiv, de noua ani  dintre are copilul cel mare  este incadrat cu handicap grav (ase vedea certificatul de incadrare in grad grav de handicap aflat la fila 344 Vol. I) si ca sotia urma ca dupa incetarea concediului pentru cresterea si ingrijirea copilului sa nu mai beneficieze de nici un venit.

Reclamantul nu a primit nici un raspuns la solicitarea sa si nici nu a fost incadrat in cazurile sociale.

Pentru motivele de fapt si de drept anterior expuse, s-a admis prezenta contestatie si in baza art. 80 art. 279 , a anulat Decizia de concediere nr. 570/04.03.2013 emisa de  parata. In baza art. 80 alin 2 art. 279 a obligat parata sa reintegreze reclamantul in functia si postul detinut anterior concedierii.

In baza art. 80 alin. 1 art. 279 a obligat parata la plata unei despagubiri egala cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel motivat in termenul legal  parata Societatea R. de Televiziune, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In dezvoltarea caii de atac formulate se arata  ca masura concedierii contestatorului M. P. a fost luata pe fondul reducerii numarului de locuri de munca care formau postul de lacatus Mecanic din cadrul Directiei Tehnico Administrative, Departamentul Utilitare, Serviciul Energo Tehnologic si reformarii totale a structurii de personal la nivelul intregii societati si ca desfiintarea locului sau de munca a fost consecinta unui amplu proces de reorganizare care nu a avut legatura cu persoana acestuia.

Apelanta precizeaza ca in structura anterioara concedierilor colective realizate la nivelul Societatii Romane de Televiziune, postul de lacatus mecanic din cadrul Directiei Tehnico Administrative, Departamentul Utilitare, Serviciul Energo Tehnologic era compus din 22 de locuri de munca, iar ulterior, prin implementarea noii structuri aprobate de Consiliul de Administratie, numarul de locuri de munca pentru postul de L. Mecanic s-a redus cu 7 de pozitii, ramanand un numar de 15 de astfel de locuri de munca.

Prin actiunea dedusa judecatii contestatorul a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 570 din 04.03.2013, cu toate consecintele prevazute de art. 80 din Codul muncii , alaturi de plata cheltuielilor de judecata, considerand ca in lipsa aplicarii unor criterii de selectie pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere masura concedierii este lovita de nulitate.

In alta ordine de idei se sustine ca procedura concedierii colective pentru motive care nu tin de persoana salariatului ar fi avut in vedere considerente imputabile salariatului, apreciindu-se ca in fapt ar fi avut loc concedieri pentru necorespundere profesionala.

In motivarea actiunii contestatorul a aratat in  esenta ca masura concedierii sale este nelegala pentru aceasta a fost luata fara ca in prealabil sa se fi avut in vedere evaluarea performantelor individuale realizate periodic la nivelul angajatorului.

De asemenea contestatorul critica masura concedierii si printr-o  alegatii care practic nu au legatura cu natura si motivele unei concedieri pentru motive care nu tin de persoana salariatului, in contextul in care la nivel de angajator a fost aprobata o structura de personal redusa cu 635 locuri de munca situatie in care a fost desfiintat si locul de munca ocupat de acesta respectiv L. Mecanic din cadrul Directiei Tehnico Administrative, Departamentul Utilitare, Serviciul Energo Tehnologic, unde acesta era incadrat.

O alta sustinere nefondata a contestatorului vizeaza existenta unor locuri de munca vacante in societate la data concedierilor colective si in special la data concedierii sale, sustinere pe care va rugam sa o indepartati din doua motive si anume:

- la momentul initierii concedierilor colective toate locurile de munca vacante la nivelul Societatii Romane de Televiziune fusesera desfiintate prin decizie a Consiliului de Administratie;

- la momentul deciziei de concediere organigrama veche a societatii nu mai exista intrucat de 01.02.2013 a fost initiat procesul de implementare operationala a noii organigrame cu 2450 de locuri de munca (2395 + 55), de unde rezulta ca nu era posibil sa mai existe locuri de munca vacante.

Prin intampinare apelanta a aratat ca reclamantul Mancovici P. a fost concediat in mod temeinic si legal, ca prealabil concedierii a fost urmat intocmai procesul prealabil concedierilor colective atat in ceea ce priveste demersurile procedurale cat si in privinta termenelor instituite de prevederile art. 69 - art. 72 din Codul muncii republicat, aratand in egala masura si ca acesta a refuzat sa participe la procesul de selectie realizat in conditiile art. 69, alin. 2, lit. d din Codul muncii republicat, ulterior realizarii evaluarii indeplinirii obiectivelor de performanta, astfel cum impune art. 69, alin. 3 din acelasi cod.

Relativ la restructurarea propriu zisa a societatii am aratat ca la nivelul intregii Societati Romane de Televiziune a fost operata o redimensionare negativa a numarului locurilor de munca in general, reducere care a avut loc si privitor la locurile de munca care compuneau postul de lacatus mecanic, ocupat de contestatorul intimat care anterior concedierii colective erau in numar de 22 locuri de munca si ulterior acestea au ajuns la un numar de 14 de locuri de munca, sens in care era firesc ca masura concedierii sa afecteze in functie de ierarhizarea din selectie un numar de 8 angajati pe tot atatea locuri de munca.

Apelanta arata de asemenea ca in continutul deciziei se regasesc prevazute in mod expres elementele avute in vedere de art. 69, alin. 2, lit. d din Codul muncii republicat, relativ la selectia pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere si ca din aceasta perspectiva criticile din motivarea actiunii sunt lipsite de substanta si au un evident caracter arbitrar atata timp cat legiuitorul a lasat la latitudinea angajatorului ca in acord cu partenerul social sa stabileasca cum se poate face departajarea salariatilor in cazul concedierilor colective.

Pozitia procesuala astfel exprimata a fost motivata de art. 69, alin. 2, lit. d din Codul muncii , care prevede ca masura concedierii colective trebuie sa aibe in vedere criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, avand totodata in vedere si ca art. 52 bis din Contractul Colectiv de Munca aplicabil la momentul initierii procesului de concedieri colective, potrivit cu care selectia trebuia sa se faca pe baza performantelor profesionale individuale la nivelul angajatorului si nu pe baza evaluarii indeplinirii obiectivelor de performanta.

Opinia apelantei a avut la baza prevederea de la art. 69, alin. 2, lit. d din Codul muncii prin care se instituie obligativitatea angajatorului ca departajarea salariatilor la concediere sa se faca in urma consultarilor cu partenerul social si a fost intarita de art. 69, alin. 3, teza finala din Codul muncii in raport de care selectia trebuie sa se faca du pa ce s-a procedat la evaluarea performantelor individuale si nu pe baza acestora.

In egala masura am aratat ca prin procesul de consultari dintre angajator si sindicatul reprezentativ (singurul care a inteles sa se prezinte) s-a discutat ca selectia se va face conform unui Regulament de Organizare si Desfasurare a Selectiei, regulament care a fost adus la cunostinta tuturor salariatilor societatii atat prin postare pe reteaua interna de internet si televiziune, cat si prin comunicare catre structurile sindicale.

Prin hotararea atacata pe calea apelului instanta de fond a retinut in mod temeinic faptul ca procesul prealabil concedierilor colective a fost respectat intrutotul de Societatea R. de Televiziune, ca decizia de concediere corespunde exigentelor instituite de art. 76 din Codul muncii si ca suntem in prezenta unei concedieri colective legale si temeinice, ca masura concedierii a avut o cauza reala si serioasa, insa verificand efectivitatea masurii a retinut ca procesul de selectie privind stabilirea ordinii de prioritate la concediere nu a inclus o  salariati care au fost considerati cazuri sociale si ca astfel decizia in sine este nelegala si netemeinica.

Instanta a admis contestatia formulata impotriva deciziei de concediere intrucat a apreciat faptul ca decizia de concediere nr. 570/04.03.2013, este nelegala deoarece angajatorul ar fi procedat la departajarea preferentiala a salariatilor, avand functia de lacatus mecanic (functie similara cu a reclamantului), desi am aratat in decizie ca departajarea salariatilor in vederea concedierii s-a efectuat in ordinea punctajelor obtinute.

Practic, instanta de fond a retinut ca masura concedierii contestatorului intimat M. P. este netemeinica pentru ca nu s-a putut verifica caracterul efectiv al desfiintarii postului acestuia, legat de imprejurarea ca au fost mentinuti in functie alti salariati cu punctaje inferioare, retinand astfel in mod gresit ca locul de munca al contestatorului ar fi ocupat de astfel de persoane in mod nelegal exemplificand numitii D. G. care a obtinu nota 84,40, G. D. cu nota 83,30 si Tancu F. Ticut.

Totodata, instanta a retinut ca reclamantul a solicitat prin adresa nr. .../29.01.2013 includerea sa in categoria cazurilor sociale motivand ca are in crestere si ingrijire doi copii minori, dintre care unul cu handicap grav si ca sotia urma ca dupa incetarea concediului pentru cresterea si ingrijirea copilului sa nu mai beneficieze de nici un venit, dar nu a mai observat ca acesta nu a dovedit motivele pentru care a solicitat includerea pe aceasta lista si nici ca selectia in sine  reprezinta alegerea unor salariati din mai muti salariati.

Cata vreme selectia sociala s-a realizat pe 55 de locuri de munca din cca 400 de persoane cate au fost cuprinse pe lista acestei categorii, rezulta ca argumentul avut in vedere este unul lipsit  de fundament si prin urmare nu poate sustine o hotarare judecatoreasca.

In referire la cele trei persoane retinute de instanta fondului ca fiind mentinute ca si cazuri sociale in detrimentul intimatului contestator, apelanta invedereaza ca acestia au dovedit situatia sociala la momentul practicarii acestei modalitati de departajare pe cele 55 de

locuri disponibile si prin urmare este nefiresc daca nu si nelegal sa  fie facuta culpabila pentru lipsa de diligenta a  partii interesate de la acel moment.

Apelanta reitereaza ca intimatul M. P. nu a dovedit situatia sa sociala la momentul selectiei si nici nu a facut dovada ca ar fi predat la unitate anterior acestei selectii a  inscrisurilor care sa-i sustina afirmatiile facute in fata primei  instante.

Chiar daca in dosarul de fond a depus acte care sa dovedeasca parte din situatia sociala trebuie avut in vedere ca acestea au fost depuse la aproximativ un an de la data selectiei sociale si ca acestea nu au fost depuse la acel moment la unitate.

Sub acest aspect apelanta invedereaza ca selectia pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere nu isi gaseste o reglementare concreta nici in codul muncii si nici in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, context in care in considerarea obligatiei absolute in acest sens care incumba angajatorului aceasta procedura a fost reglementata distinct.

Astfel, urmeaza ca instanta sa observe ca in Contractul Colectiv de Munca aplicabil se dispune la art. 52 bis ca selectia pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere trebuie facuta pe baza performantelor profesionale individuale si ulterior in baza criteriilor de selectie pe criterii sociale.

Totodata, in privinta consultarilor suplimentare purtate in scopul practicarii unei selectii si pe criterii sociale, instanta de fond a considerat ca in mod nelegal partenerii sociali ar fi cazut de acord ca un anumit numar de salariati sa fie inclusi in categoria de protectie sociala pe cele 55 de locuri de munca suplimentate.

Din aceasta perspectiva invederam ca art. 69, alin. 3 din Codul muncii republicat nu exclude selectia sociala ci impune doar ca selectia pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere sa se faca dupa evaluarea indeplinirii obiectivelor de performanta si nicidecum nu limiteaza ori impune o modalitate de selectie.

Selectia pentru stabilirea ordinii de prioritate prevazuta de art. 69, alin. 2, lit. d din Codul muncii este practic lasata pe seama contractelor colective de munca aplicabile, iar in speta textele conventionale care erau fezabile selectiei se regasesc la art. 52 si respectiv 52 bis din CCM la nivel de unitate 2012 - 2013, potrivit cu care angajatorul are obligatia de selectie profesionala cu prioritate  si ulterior posibilitatea sa practice o selectie pe criterii sociale.

Pe de alta parte, instanta a retinut, contrar realitatii de fapt ca, in cadrul consultarilor anterioare concedierilor colective, au fost excluse de la procedura de selectie persoanele incadrate in categoria cazurilor sociale si ca prin aceasta modalitate au fost incalcate prevederile art. 69, alin. 3 din Codul muncii si art. 52 bis din CCM aplicabil, fara a observa ca in fapt toate aceste persoane, alaturi de toti ceilalti angajati, au intrat in selectie insa dupa selectie si ca acele 55 de locuri de munca au redus numarul de concedieri in acord cu partenerii sociali.

Instanta de fond a apreciat  astfel ca procedura de selectie a personalului in vederea concedierii, aplicata in mod concret de catre intimat, nu a fost conforma cu dispozitiile legale, fiind incalcate dispozitiile art. 69, alin. 3 din Codul muncii , cu toate ca in fapt au fost respectate  prevederile legale enuntate, ceea ce vadeste o evidenta greseala  de judecata.

Contrar tuturor probatoriilor administrate, instanta de fond mai retine ca nu toti salariatii au intrat in selectie, desi exista instituita prin lege exceptia celor aflati sub incidenta art. 60 din Codul muncii republicat, iar cele 55 de locuri de munca au fost suplimentate dupa selectie, prin hotarare a organului de conducere deliberativa si special pentru tot atatia salariati, fara a influenta ierarhizarea din selectie si numarul de locuri de munca pe care s-a facut valorificarea rezultatelor selectiei.

Retinand ca cele 55 de cazuri sociale nu au favorizat nici un salariat pentru ca selectia s-a realizat pentru 2395 de locuri de munca aprobate si ca ulterior (in ianuarie 2013) a fost redus numarul de locuri de munca desfiintate cu 55 de pozitii special pentru tot atatia angajati aflati in situatii sociale deosebite si care au fost selectati din cca. 400 de salariati nominalizati de toate sindicatele, dupa selectie si fara legatura cu rezultatele acesteia.

In acest context apelanta invedereaza ca a aplicat primordial criteriul profesional iar cazurile sociale nu au format obiectul unei departajari in cadrul selectiei ci au fost avute in vedere strict pentru situatii deosebite fara legatura cu art. 52 din CCM aplicabil, cu atat mai mult cu cat in selectia realizata nu au fost cazuri de egalitate de punctaj pe post.

Totodata instanta a retinut ca este nefondata sustinerea reclamantului conform careia dupa concedierea intimatului contestator, respectiv incepand cu data de 01.01.xxxx13 apelanta  a angajat o persoana pe functia de L. Mecanic.

Revenind asupra unicului argument pentru care a fost pronuntata hotararea apelata, apreciem ca aceasta opinie a instantei nu este de natura sa sustina solutia pronuntata in cauza, pentru ca in fapt toti salariatii au intrat in selectie si singurii salariati care nu au fost inclusi in proces au fost cei aflati sub protectia art. 60 din Codul muncii republicat si fata de care nu s-ar fi putut dispune concedierea si evident salariatii ale caror posturi nu erau vizate de reducere sau de desfiintare.

Practic, instanta de fond a retinut ca masura concedierii contestatorului intimat Plesoianu D. este netemeinica pentru ca nu s-a putut verifica caracterul efectiv al desfiintarii postului acesteia, legat de imprejurarea ca au fost salariati care nu au intrat in selectie si ca astfel au fost dezavantajati salariati care au intrat in selectie, retinand gresit ca locul de munca al contestatorului ar fi ocupat de o persoana considerata caz social in mod nelegal.

Criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere au urmarit in principal performantele profesionale individuale apreciate comparativ cu ceilalti angajati pe functia de L. Mecanic, in cazul intimatului din aceasta cauza si, doar daca ar fi existat egalitate de punctaj, s-ar fi practicat o departajare pe criterii de natura sociala, cu exceptia cazurilor in care s-a desfiintat in integralitate o activitate si astfel nu se putea practica o selectie in vederea concedierii, conform art. 69 din Codul muncii , art. 52 si art. 52 bis din Contractul Colectiv de Munca aplicabil.

Insa pentru ca in procesul de selectie nu a existat nici un caz de egalitate pe post care sa fi impus departajarea pe criterii sociale, in cadrul procesului de selectie nu s-au aplicat asemenea criterii.

Pentru a va putea forma o imagine cat mai fidela asupra situatiei de fapt, limitat strict la argumentele de admitere a contestatiei,  apelanta solicita instantei sa observe ca ulterior realizarii selectiei pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere pe criterii de performanta si realizari profesionale, in acord cu toate sindicatele constituite la nivelul Societatii Romane de Televiziune s-au aplicat si criterii de selectie de natura sociala doar pentru cazurile sociale deosebite si au fost mentinuti in activitate numai salariatii care aveau probleme sociale majore, fara ca insa sa fie alterate rezultatele selectiei pentru ca locurile de munca oferite persoanelor incadrate in categoria cazurilor sociale deosebite au fost infiintate ulterior finalizarii procesului de selectie si distinct de cele initial aprobate, masura in sine aparand ca si masura de reducere a numarului de concedieri si de diminuare a impactului social pentru un numar de salariati in raport de care s-au purtat negocieri punctuale cu sindicatele care au prezentat o lista cu peste 400 de oameni din care sa fie alesi cei 55 ramasi.

Apelanta considera ca instanta de fond, in mod gresit a retinut ca decizia de concediere este netemeinica si nelegala pentru ca nu au fost incluse in selectie persoanele incadrate in categoria cazurilor sociale, tocmai pentru ca in realitate si aceste persoane au fost incluse in acest proces de selectie (in masura in care pe perioada restructurarii/selectiei nu s-au aflat in situatiile prevazute de art. 60 din Codul muncii ), iar mentinerea in activitate a celor 55 de „cazuri sociale” nu a afectat

Ierarhizarea din selectie pentru ca selectia a avut in vedere un numar de 2395 de locuri de munca aprobate, iar ulterior s-a luat masura diminuarii numarului de concedieri cu 55 de locuri de munca care,  potrivit Hotararii Consiliului de Administratie, trebuiau sa fie oferite strict celor care se aflau in situatii sociale deosebite in acord cu partenerii sociali si nu cazurilor sociale avute in vedere de art. 52 din CCM aplicabil.

Astfel, prin Hotararea nr. 110 din 2012 a Consiliului de Administratie al Societatii Romane de Televiziune a fost aprobat Programul de Redresare Economica a Societatii Romane de Televiziune care continea si organigrama functionala cu 2395 de locuri de munca care urma a fi implementata prin restructurarea de personal.

Ulterior, in contextul in care acesta hotarare nr. 110 din 2012 a fost ratificata si completata prin Hotararea nr. 121 din 2012 ca urmare a pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei, prin care Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 28 din 26.06.2012 a fost gasita ca fiind neconstitutionala, numarul de locuri de munca a ajuns la 2450, tocmai pentru ca s-au aprobat 55 de locuri de munca care sa fie oferite persoanelor incadrate in categoria cazurilor sociale deosebite (salariati bolnavi de boli incurabile, cu membrii de familie in situatii similare, etc.).

Asadar, apelanta considera ca instanta a confundat valorificarea rezultatelor selectiei cu masura de mentinere in activitate a celor 55 de „cazuri sociale” pe cele 55 de locuri de munca care au redus numarul concedierilor in urma procesului de consultari, in contextul in care in cadrul programului de consultari purtate in conformitate cu prevederile art. 69 din Codul muncii s-au identificat posibilitati de reducere sensibila a numarului de locuri de munca desfiintate si implicit de reducere a numarului de concedieri iar incadrarea pe aceste locuri de munca s-a realizat dupa selectie dupa cum rezulta din procesele verbale de consultari ordinare din luna septembrie 2012 in relationare cu procesul verbal de consultari suplimentare din luna ianuarie 2013 avand ca obiect strict incadrarea cazurilor sociale deosebite pe cele 55 de locuri de munca aprobate cu scopul de a asigura o masura de protectie sociala si astfel de a diminua numarul de concedieri.

La finele consultarilor ordinare, prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 120 din 2012 s-a redus numarul de locuri de munca ce trebuiau a fi desfiintate cu un numar de 55 de pozitii si apoi prin Hotararea nr. 121 din 2012 a Consiliului de Administratie al Societatii Romane de Televiziune a fost ratificata si Hotararea nr. 120 din 2012 adoptata de Consiliul de Administratie numit prin hotararea gasita ca fiind neconstitutionala.

In concret, procesul de redimensionare negativa a plecat de la un numarul total de 3150 de salariati al societatii la data de 24.01.2013, din care 94 functii de conducere si 3056 functii de executie, respectiv 1513 personal de specialitate si 1637 personal suport, conform statului de personal si organigramei in vigoare la data emiterii notificarii privind concedierea colectiva in conformitate cu art. 72 din Codul muncii republicat.

Plecandu-se de la programul de redresare economica a Societatii Romane de Televiziune, la finalizarea consultarilor cu partenerii sociali s-a ajuns la o schema organizationala redusa cu doar 635 locuri de munca in loc de peste 900 cum se prevedea la momentul initierii procesului de restructurare, aspect care rezulta din organigrama cadru aprobata de Consiliul de Administratie al Societatii Romane de Televiziune prin Hotararea nr. 110 din 03.08.2012, cu modificarile si completarile ulterioare in ceea ce priveste numarul de locuri de munca.

Necesitatea implementarii planului de redresare al televiziunii publice in ansamblul sau a condus la concedierea unui numar de 267 salariati - personal de specialitate si a 368 salariati - personal suport, intimatul contestator facand parte din categoria personalului de specialitate avand in vedere ca aceasta ocupa functia de L. Mecanic redusa din C. structurii reformate apartinand Societatii Romane de Televiziune, astfel incat sa poata fi asigurata o functionare optima si potrivit scopurilor unei televiziuni publice.

In alta ordine de idei, numarul total de salariati ai Societatii Romane de Televiziune, la care s-a ajuns ulterior concedierii colective a 635 de salariati, este de 2450 din care 1231 personal de specialitate si 1219 personal suport, conform organigramei aprobate prin Hotararea nr. 110 din data de 28.08.2012 a Consiliului de Administratie al Societatii Romane de Televiziune, cu modificarile si completarile ulterioare in ceea ce priveste numarul de locuri de munca.

Astfel, urmare reducerii numarului de concedieri, numarul de locuri de munca ramase in structura Societatii Romane de Televiziune a crescut de la 2395 inainte de consultarile ordinare la 2450 tocmai prin acesta masura care a favorizat, fara afectarea rezultatelor selectiei, un numar de persoane aflate in situatii sociale deosebite, cazuri analizate punctual de administratie cu toate sindicatele abia ulterior selectiei in consultarile suplimentare.

De altfel prin intampinare s-a aratat ca cele 55 de cazuri sociale au facut obiectul unor consultari suplimentare dupa finalizarea procesului de selectie si ca nu au fost retinute pentru cele 55 de persoane incadrate in aceasta categorie si ca din acest considerent se apreciaza ca solutia pronuntata pe fond este rodul unei greseli care trebuie indreptate in calea de atac a apelului.

In considerarea principalelor critici ale contestatorului intimat si insusite de  instanta de fond, apelanta invedereaza:

Selectia pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere nu isi gaseste o reglementare concreta nici in codul muncii si nici in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, context in care in considerarea obligatiei absolute in acest sens care incumba angajatorului, aceasta procedura a fost reglementata distinct.

Astfel, in Contractul Colectiv de Munca aplicabil se dispune la art. 52 bis ca selectia pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere trebuie facuta pe baza performantelor profesionale individuale si ulterior in baza criteriilor de selectie pe criterii sociale.

Pe de alta parte, in contextul prevederilor art. 69, alin. 3 din Codul muncii republicat, angajatorul are obligatia de a realiza selectia „evaluarea indeplinirii obiectivelor de performanta, de unde rezulta ca apar doua notiuni distincte care se conditioneaza dar care nu se confunda si anume performantele profesionale individuale care vizeaza performanta profesionala pe post in ceea ce priveste intreaga activitate si indeplinirea obiectivelor de performanta care tine de o  elemente fixe de etalonare si care nu tin intotdeauna de performanta muncii ci de aspecte comportamentale si de aptitudine pe o perioada limitata si determinata”.

In acest context devine evidenta intentia legiuitorului prin instituirea dialogului social prealabil concedierilor colective, prin instituirea obligatiei de a se purta acele consultari si nu negocieri cu scopul de a se face un schimb de pareri printre altele si despre modalitatea de ierarhizare in vederea concedierilor colective.

Astfel, urmare consultarilor derulate intre angajator si singurul sindicat care a inteles sa se prezinte la consultari, desi toate cele 5 sindicate fusese incunostintate, nu s-a putut realiza o minima concordanta cu privire la procesul de selectie intrucat partenerul social s-a rezumat in a sustine doar ca masura restructurarii este nelegala, fara ca insa sa faca o propunere concreta de evitare a concedierilor sau de limitare a numarului acestora.

Prin urmare devine evident ca aceste consultari neatingandu-si scopul urmarit de art. 69, alin. 2, lit. a - lit. h din Codul muncii si nu din vina subscrisei, pentru finalizarea procesului de restructurare angajatorul a reglementat selectia in raport de premisele instituite de art. 52 bis din CCM si art. 69, alin. 3 din Codul muncii astfel incat sa nu se ajunga la o aparenta de concediere pentru necorespundere profesionala, implementand si aplicand Regulamentul pentru Organizarea si Desfasurarea Selectiei.

O alta asertiune de natura sa denatureze realitatea de fapt este si aceea cum ca in cadrul procesului de restructurare derulat la nivelul Societatii Romane de Televiziune s-ar fi adus atingere prevederii de la art. 39, alin. 1, lit. d din Codul muncii in sensul ca intimatul contestator nu ar fi beneficiat de egalitate de sanse si tratament.

Aceasta  sustinere este evident uzitata ca „un strigat de disperare” procesuala pentru ca tocmai prin instituirea unui regulament unitar de selectie si prin transparenta exacerbata de care a dat dovada societatea, date fiind interminabilele informari publice, s-a urmarit asigurarea unui tratament absolut unitar tuturor  salariatilor si care sa beneficieze de sanse egale pentru o cat mai obiectiva departajare.

Faptul ca au fost numerosi salariati care nu au intrat in selectie nu reprezinta o favorizare a acestora de catre angajator ci o aplicare concreta a unor dispozitii legale care restrictionau concedierea cum este cazul prevederilor  art. 60 ori ale art. 49 si urm. din Codul muncii republicat.

Instanta fondului a mai retinut in mod nefondat si chiar nereal ca la dosarul cauzei nu s-ar depus probe din care sa rezulte situatia locurilor de munca din cadrul postului de lacatus mecanic anterior si ulterior concedierii, desi odata cu intampinarea am depus organigramele anterioara si ulterioara restructurarii, centralizatorul rezultatelor finale ale selectiei si prin notele de sedinta de la  termenul din 13.12.2013 am depus si statele de functii anterior si ulterior concedierii, inscrisuri din care rezulta fara putinta de tagada reducerea numarului de locuri de munca reduse in raport cu cele existente anterior reducerii numarului de locuri de munca.

De asemenea, instanta de fond a retinut in mod nejustificat imprejurarea ca la dosarul cauzei nu s-a depus o dovada a includerii in procedura de selectie a angajatilor pe functia de L. Mecanic, desi din odata cu intampinarea s-a depus planificarea generala a probelor din cadrul procesului de selectie, cataloagele cu punctajele comisiilor de selectie si centralizatorul rezultatelor finale ale selectiei, inscrisuri din care rezulta ca s-a facut dovada includerii in acest proces a lacatus mecanicilor.

Apelanta solicita admiterea apelului astfel cum a fost declarat si rejudecand cauza sub toate aspectele schimbarea hotararii primei instante si astfel sa  se dispuna respingerea contestatiei formulate impotriva deciziei de concediere si pe cale de consecinta obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

Analizand apelul declarat potrivit dispozitiilor art. 477 C. pr. civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

Apelanta sustine ca masura concedierii contestatorului M. P. a fost luata pe fondul reducerii numarului de locuri de munca care formau postul de lacatus mecanic din cadrul Directiei Tehnico Administrative, Departamentul Utilitare, Serviciul Energo Tehnologic si reformarii totale a structurii de personal la nivelul intregii societati si ca desfiintarea locului de munca a fost consecinta unui amplu proces de reorganizare care nu a avut legatura cu persoana acestuia.

Apelanta precizeaza ca in structura anterioara concedierilor colective realizate la nivelul Societatii Romane de Televiziune, postul de lacatus mecanic din cadrul Directiei Tehnico Administrative, Departamentul Utilitare, Serviciul Energo Tehnologic era compus din 22 de locuri de munca, iar ulterior, prin implementarea noii structuri aprobate de Consiliul de Administratie, numarul de locuri de munca pentru postul de L. Mecanic s-a redus cu 7 de pozitii, ramanand un numar de 15 astfel de locuri de munca.

Apelanta a mentionat in Decizia de concediere ca departajarea in vederea concedierii s-a efectuat in ordinea punctajelor obtinute, dar din Registrul de evidenta al salariatilor rezulta ca in prezent sunt salariati alti colegi ai intimatului reclamant, lacatusi mecanici care in cadrul procedurii de selectie au obtinut note mai mici decat acesta (reclamantul a avut nota 84,80 iar D. G. - nota 84,40,  G. D. - nota 83,30.

A rezultat de asemenea ca reclamantul nu a fost inclus in lista cazurilor  sociale, desi prin adresa nr. .../29.01.2013 el a solicitat angajatorului includerea sa in categoria cazurilor sociale cu motivarea ca are in crestere si ingrijire doi copii minori, in varsta de un an si zece luni si de noua ani, iar   copilul cel mare  este incadrat cu handicap grav -dovedit prin inscrisul depus  la fila 344 a primului volum al dosarului tribunalului.           

Apelanta angajator nu a raspuns acestei solicitari a reclamantului de a fi inclus in lista cazurilor sociale si nu a incadrat reclamantul in aceasta lista.

Pentru considerentele aratate, constatand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, Curtea, in baza art. 480 C. pr. civ.,  va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta-parata SOCIETATEA R. DE TELEVIZIUNE, cu sediul in sector 1, Bucuresti, Calea Dorobantilor, nr. 191, CUI: RO xx,  impotriva sentintei civile nr. 7207 din data de  19.06.2014 pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu  intimatul-reclamant M. P., cu domiciliul ales in sector 5, Bucuresti, . Staicovici, nr. 12, avand CNP ..., ca nefondat.