• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Cauza reala si serioasa a desfiintarii postului. Stabilirea ordinii de prioritate la concedierea colectiva

Hotararea nr. 4998 din data de 20 octombrie 2014
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin sentinta civila nr. ... din data de 21.11.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr. ...X, a fost respinsa ca neintemeiata actiunea formulata de contestatorul M. F., in contradictoriu cu intimata SN Radiocomunicatii SA.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Contestatorul M. F. a fost angajatul paratei Societatea Nationala de Radiocomunicatii SA incepand cu data de 01.01.2009, conform contractului individual de munca nr. 302/C303/22.12.2008 in postul de electromecanic, in cadrul biroului Electroalimentare.

Prin decizia nr. 302/3/16.01.2013, (si nu nr. .../16.01.2013 cum a dactilografiat reclamantul in cuprinsul cererii introductive, fiind evident o eroare materiala) a incetat contractul individual de munca al contestatorului, incepand cu data expirarii termenului de preaviz, prin desfiintarea locului de munca, ca urmare a hotararii Consiliului de Administratie nr. 12/27.09.2012 prin care s-a aprobat desfiintarea de posturi si initierea procedurilor de concediere colectiva.

Analizand decizia contestata prin prisma mentiunilor obligatorii pe care aceasta trebuie sa le cuprinda sub sanctiunea nulitatii absolute, instanta a apreciat ca decizia de concediere a fost emisa cu respectare dispozitiilor art. 76 din Codul Muncii.

Potrivit art. 65 alin 1 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii, iar potrivit aliniatului 2 al aceluiasi articol desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin. (1).

Potrivit art. 76, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 69; lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64. Astfel, in cuprinsul deciziei contestate sunt mentionate ca motive de fapt ale concedierii, motive tehnico-economice si organizatorice in scopul mentinerii competitivitatii, adaptarii organizarii muncii la volumul de activitate impus de piata, asigurarii de conditii de munca egale cu cele ale concurentei si limitarii cheltuielilor cu forta de munca. Desfiintarea s-a dispus in conditiile crizei financiare care impune adoptarea unor masuri urgente la nivelul angajatorului privind reducerea cheltuielilor si incadrarea acestora in veniturile estimate a fi incasate potrivit bugetului de venituri si cheltuieli aprobat prin hotarare de guvern, in contextul efectelor blocajului financiar, scaderii veniturilor si limitarii posibilitatii dezvoltarii proiectelor care sa permita incasarea de noi venituri. Se mai arata ca angajatorul traverseaza din punct de vedere strategic, o perioada de profunde transformari, datorate unor salturi tehnologice la nivelul segmentelor de piata pe care compania activeaza si a inregistrat o profitabilitate negativa in anii 2008-2011 si pe primul semestru al anului 2012. O alta cauza a desfiintarii postului ocupat de salariat o constituie reorganizarea activitatii angajatorului care a vizat exclusiv masuri organizatorice interne al caror scop l-a constituit eficientizarea activitatii si nu cresterea profitului.

La data de 12.10.2012, a comunicat contestatorului adresa nr. 3021/xx/12.10.2012 prin care i-a fost adus la cunostinta preavizul si totodata masurile angajatorului de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului in temeiul art. 65-66 din Codul muncii ca urmare a desfiintarii postului ocupat de contestator respectiv electromecanic in cadrul Compartimentului Electroalimentare.

Un post poate fi desfiintat daca nu este indispensabil unei societati, neputandu-se nega dreptul acesteia de a face schimbari la nivel organizatoric, schimbari care implica inclusiv concedieri.

Schimbarile de structura trebuie sa fie justificate, iar angajatorul sa aiba ca prioritate protejarea salariatului, concedierea fiind o masura ce se dispune motivat si doar in situatia in care au fost epuizate celelalte mijloace care au ca scop rentabilizarea societatii. In speta, instanta a constatat ca parata a justificat schimbarile de structura pe calea reorganizarii motivat de dificultatile economice prin care trece.

Tribunalul a retinut ca sunt nefondate criticile contestatorului privind nerespectarea conditiilor de fond si forma ale deciziei de concediere.

In ceea ce priveste criteriile de selectare la concediere, s-a retinut ca sunt prevazute de art. 80 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca aplicabil pentru anul 2012-2013, incheiat si inregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti la data de 20 iulie 2012, sub nr. 297/20.07.2012 (completat si modificat cu Actul aditional inregistrat la ITM sub nr. 03 din 05.09.2012.) Prin acest act aditional a fost modificat si art. 80 alin. 1 din CCM 2012-2013 care prevede „Criteriile avute in vedere la aplicarea efectiva a concedierilor de personal, dupa reducerea posturilor vacante, de natura celor desfiintate se va face in urmatoarea ordine”.

Salariatii care au mai putin de sase ani vechime in Societate;

Salariatii care au renuntat la pensie;

Salariatii care cumuleaza pensia pentru limita de varsta cu salariul;

Salariatii care au calitatea de actionari/asociati sau administratori ai unor societati comerciale avand peste 50% din capital;

Salariatii care indeplinesc conditiile de pensionare anticipata, la cererea lor;

Salariatii angajati pe durata determinata sau cu program partial de lucru;

Salariatii care obtin venituri de la mai multi angajatori, daca acestea sunt mai mari decat venitul mediu pe economie.

Departajarea salariatilor si stabilirea ordinii de prioritate la concediere s-a facut in baza criteriului prevazut la art. 80 alin. 1 lit. a din CCM. aplicabil si in baza notei obtinute la evaluarea pe anul 2011.

Contestatorul este angajat al societatii de la data de 22.12.2008 cu contract individual de munca pe durata nedeterminata si ii este aplicabil criteriul de la art. 80 alin. 1 lit. a din CCM, intrucat la locul sau de munca dintre cei patru electromecanici are vechimea cea mai mica in societate, astfel vechimea in societate la momentul concedierii era urmatoarea:

N. A. - vechime in societate de 16 ani si 1 luna, D. C. - vechime in societate de 12 ani si 3 luni, PRONOZA M. - vechime in societate de 11 ani si 4 luni.

Contestatorul avea cea mai mica vechime dintre toti cei 4(patru) salariati ai Compartimentului Electroalimentare din Sucursala Directia Radiocomunicatii Bucuresti. Nu a putut fi primita sustinerea reclamantului ca i-ar fi aplicabil un CCM valabil la data angajarii sale, in anul 2008, conform principiului tempus regit actum (expresie care denumeste principiul activitatii legii, in sensul ca un act se incheie potrivit legii in vigoare in momentul intocmirii acestuia) contractul colectiv de munca aplicabil fiind cel in vigoare la data emiterii deciziei de concediere.

Instanta a respins sustinerile contestatorului, „vechimea in sistemul radiocomunicatii” nu este echivalenta si nici nu poate fi convertita in „vechime in societate”. Criteriul vechimii in societate a fost agreat de angajatorul SN Radiocomunicatii S. A. cu partenerul de dialog social, sindicatul semnatar al Contractului Colectiv de Munca, fiind stabilit ca si criteriu ce trebuie avut in vedere la aplicarea efectiva a concedierilor de personal. La convenirea acestui criteriu s-a avut in vedere faptul ca societatea a investit in angajatii proprii pentru specializare si dobandire de cunostinte de specialitate in sectorul de activitate la societatii.

La evaluarea anuala pentru anul 2011 contestatorul a obtinut nota cea mai mica, astfel: N. A. - 4,38. D. C. - 4,46, PRONOZA M. - 4,44, M. F. - 4,36.

Parata a respectat dispozitiile art. 69 si urmatoarele din Codul muncii privind etapele concedierii colective, avand in vedere ca prin notificarea nr. 8286/04.09.2012 parata a notificat si convocat la consultari Sindicatul Liber National Radiocomunicatii, AMOFM Bucuresti si Inspectoratul Teritorial de munca Bucuresti, Inspectoratul Teritorial de Munca Cluj, Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi, Inspectoratul Teritorial de Munca Timisoara, A. M. O. F. M. -Bucuresti, A. J. O. F. M. -Cluj, A. J. O. F. M. Iasi, A. J. O. F. M. -Timisoara, notificarea fiind insotita de informatiile prevazute la art. 69 alin (2) literele a-h codul muncii, respectiv proiectul privind Fundamentare si Justificarea Tehnico Economica a actiunii de reorganizare si restructurare in vederea eficientizarii si rentabilizarii structurii organizatorice si de personal a Societatii Nationale de Radiocomunicatii S. A. nr. 301/7919/20.08.2012, decizia nr. 324/12.07.2012 a Directorului general al Societatii Nationale de Radiocomunicatii SA, completata prin Decizia nr. 480/31.08.2012 a Directorului General al Societatii Nationale de Radiocomunicatii SA privind constituirea si imputernicirea Comisiei de consultare in cadrul procedurii de concediere colectiva; extras din Decizia Consiliului de Administratie al Societatii Nationale de Radiocomunicatii SA inregistrata sub nr. CA/966/23.08.2012, decizia nr. 11, din data 23.08.2012, Organigrama Societatii Nationale de Radiocomunicatii SA aflata in vigoare la data prezentei.

Potrivit disp. art. 71 al. 1 Codul muncii, sindicatul poate propune masuri in vederea evitarii concedierilor ori diminuarii numarului salariatilor concediati, in termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificarii prevazute de art. 69 al. 1, respectiv a intentiei de a efectua concedieri colective, ceea ce s-a si intamplat.

Sindicatul a transmis prin adresa nr. 8535/13.09.2012 (f61) raspunsul sau fara obiectiuni, la Proiectul de concediere inregistrat sub nr. 301/7919/20.08.2012 si anexele acestuia si nu propune alte masuri de combatere a efectelor concedierii colective decat cele expuse in acest plan, masuri stipulate si in Contractul Colectiv de Munca aplicabil la nivelul S. N. Radiocomunicatii SA.

In sedinta din data de 27.09.2012, prin decizia nr. 12/27.09.2012, inregistrata sub nr. CA/982/27.09.2012 Consiliul de Administratie al Societatii Nationale de Radiocomunicatii SA aproba Nota de Prezentare nr. CA/976/21.09.2012 privind “Fundamentarea si justificarea tehnico-economica, a actiunii de reorganizare si restructurare in vederea eficientizarii si rentabilizarii structurii organizatorice si de personal a Societatii Nationala de Radiocomunicatii SA, avizeaza favorabil consultarile desfasurate cu partenerii de dialog social numarului de salariati afectati de concedierea colectiva, aproba organigrama societatii rezultata dupa desfiintarea posturilor, aproba demararea diligentelor legale catre Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti si Agentiile Municipale/Judetene de Ocupare a Fortei de Munca, in vederea reducerii termenului legal de emitere a deciziilor de concediere a raporturilor de munca pentru salariatii afectati de desfiintarea posturilor prin concedierea colectiva, fara a fi adusa atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.

Prin urmare, s-a constatat ca parata a respectat procedura prealabila a concedierii colective.

Sub aspectul temeiniciei masurii concedierii Tribunalul a retinut ca, in conformitate cu prevederile art. 65 al. 1 din Codul Muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca determinata de dificultatile economice prin care trece angajatorul, de transformarile tehnologice sau de reorganizarea activitatii acestuia, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa (art. 65 al. 2 din Codul Muncii).

Sub aspectul analizei temeiniciei masurii de concediere, instanta a retinut ca dificultatile economico-financiare ale societarii angajatoare pot constitui un temei serios si suficient pentru concedierea salariatilor. E adevarat ca nu se poate sustine ca desfiintarea postului salariatului ar conduce, prin ea insasi, la redresarea situatiei angajatorului, insa acesta poate sa ia toate masurile pe care le considera necesare, inclusiv pe aceea a desfiintarii unor posturi, atunci cand se confrunta cu dificultati financiare evidente. Singura cerinta impusa de lege este ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, controlul judecatoresc fiind limitat doar la aceste aspecte.

Analizand Hotararea Consiliului de Administratie s-a observat ca, prin aceasta a fost aprobata organigrama noii structuri a SN Radiocomunicatii SA si desfiintarea unui numar total de 33 posturi care nu se mai regasesc in noua structura organizatorica.

Observand organigramele si statele functii ale paratei anterioare concedierii contestatorului si ulterioare concedierii acestuia, s-a constatat ca postul contestatorului din cadrul compartimentului Electroalimentare, din care facea parte si contestatorul a fost desfiintat.

Astfel, concedierea reclamantului a intervenit ca urmare a desfiintarii postului sau, din motive care nu au tinut de persoana acestuia (fapt mentionat in mod expres la art. 2 din Decizia de concediere), desfiintarea locului de munca fiind efectiva, existand in fapt o cauza reala si serioasa.

Asadar, una dintre conditiile concedierii determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat la care se refera art. 65 alin. 2 din Codul muncii si anume aceea ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva, este indeplinita in cauza.

In concluzie, instanta a retinut ca incetarea contractului individual de munca al contestatorului a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa.

In conditiile in care legiuitorul a lasat la latitudinea angajatorului selectia acelor posturi pe care sa le desfiinteze, in cazul in care apreciaza ca aceasta masura duce la eficientizarea activitatii sale iar prin decizia Consiliului de Administratie din data de 27.09.2012 s-a apreciat ca reorganizarea activitatii societatii implica si desfiintarea postului ocupat de contestator, instanta a trebuie sa tina cont de aceasta hotarare atunci cand analizeaza contestatia, nefiind indrituita sa se implice in elaborarea si aplicarea strategiei de reorganizare a angajatorului.

Avand in vedere aceste considerente, apreciind ca decizia de concediere a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale, instanta a respins ca nefondat capatul de cerere privind anularea deciziei de concediere nr. 302/3/16.01.2013 si, avand in vedere concluzia la care s-a ajuns cu privire la acest capat de cerere, fata de caracterul accesoriu al acestora si capetele de cerere avand ca obiect, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului, la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, acestea au fost respinse ca neintemeiate.

Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs in termen legal si motivat, reclamantul M. F., criticand solutia pentru nelegalitate.

Prin motivele de recurs formulate, intemeiate in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 3041 din Codul de procedura civila, recurentul solicita admiterea recursului, modificarea sentintei civile atacate in sensul admiterii actiunii, anularea deciziei de concediere nr. 302/3/16.01.2013, reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior concedierii si obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la efectiva reintegrare.

S-a sustinut ca asa cum se poate observa hotararea primei instante a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Cu privire la legalitatea deciziei de concediere se arata ca in mod gresit s-a retinut ca decizia de concediere este motivata in fapt si in drept si cuprinde mentiunea desfiintarii postului ocupat de salariat din motive economice, din motive de reorganizare a activitatii societatii si se intemeiaza pe dispozitiile art. 65-67 coroborat cu art. 55 lit. c) din Codul muncii, respectiv unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana salariatului.

Astfel, s-a retinut ca, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii, iar potrivit aliniatului 2 al aceluiasi articol desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin. (1).

Sub acest aspect prima instanta a retinut ca in cuprinsul deciziei contestate sunt mentionate ca motive de fapt ale concedierii motive tehnico-economice si organizatorice in scopul mentinerii competitivitatii, adaptarii organizarii muncii la volumul de activitate impus de piata, asigurarii de conditii de munca egale cu cele ale concurentei si limitarii cheltuielilor cu forta de munca. Desfiintarea s-a dispus in conditiile crizei financiare care impune adoptarea unor masuri urgente la nivelul angajatorului privind reducerea cheltuielilor si incadrarea acestora in veniturile estimate a fi incasate potrivit bugetului de venituri si cheltuieli aprobat prin hotarare de guvern, in contextul efectelor blocajului financiar, scaderii veniturilor si limitarii posibilitatii dezvoltarii proiectelor care sa permita incasarea de noi venituri. Se mai arata ca angajatorul traverseaza din punct de vedere strategic, o perioada de profunde transformari, datorate unor salturi tehnologice la nivelul segmentelor de piata pe care compania activeaza si a inregistrat o profitabilitate negativa in anii 2008-2011 si pe primul semestru al anului 2012. O alta cauza a desfiintarii postului ocupat de salariat o constituie reorganizarea activitatii angajatorului care a vizat exclusiv masuri organizatorice interne al caror scop l-a constituit eficientizarea activitatii si nu cresterea profitului.

Intr-adevar, in cuprinsul deciziei de concediere sunt inserate aceste motive, insa asa cum a aratat recurentul si prin cererea dedusa judecatii aceasta motivare este generala, angajatorul nestipuland in mod expres care sunt proiectele propuse care ii permit incasarea de noi venituri si in ce mod mentinerea sa in functie impiedica aceasta realizare.

Asa cum rezulta din analiza deciziei de concediere, desfiintarea postului nu s-a realizat cu respectarea dispozitiilor sus-citate (art. 65, 76 Codul muncii).

Totodata, din cuprinsul actelor pe care s-a intemeiat masura concedierii nu rezulta care dintre motivele obiective, fara legatura cu persoana salariatului la care face referire art. 65 alin. 2 Codul muncii au avut ca efect concedierea, respectiv nu rezulta ca, in realitate, desfiintarea locului de munca ocupat de salariat a fost cauzata de un motiv obiectiv, fara legatura cu persoana acestuia, nu rezulta ca desfiintarea postului si concedierea salariatului se impunea cu necesitate pentru anumite ratiuni legate de eficientizarea activitatii, cum a incercat sa sustina parata sau alte asemenea masuri sau ratiuni temeinice vizand activitatea societatii, neavand la baza studii temeinice privind activitatea societatii, analizarea unor date si indicatori, supunerea acestor motive spre analiza, dezvoltare si aprobare unor organe competente, din care sa reiasa caracterul necesar al desfiintarii postului.

Cu privire la respectarea conditiilor de fond si forma ale deciziei de concediere prima instanta in mod gresit a retinut ca sunt nefondate criticile reclamantului.

Astfel, s-a retinut ca, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii, iar potrivit aliniatului 2 al aceluiasi articol desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin. (1).

De asemenea, sustine prima instanta ca un post poate fi desfiintat daca nu este indispensabil unei societati, neputandu-se nega dreptul acesteia de a face schimbari la nivel organizatoric, schimbari care implica inclusiv concedieri.

Este real acest drept al societatii angajatoare insa, pentru realizarea concedierii colective trebuie respectate dispozitiile ari. 76 din Codul muncii.

Sub acest aspect, se impune a se constata faptul ca, decizia atacata este lovita de nulitate absoluta, nefiind respectate conditiile de forma cerute de art. 76 Codul muncii.

Art. 76 Codul muncii prevede ca decizia de concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului trebuie sa contina in mod obligatoriu, motivele care determina concedierea, durata preavizului si lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul pe care salariatul l-a avut la dispozitie pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64 Codul muncii.

Astfel, deciziei de concediere ii lipseste, in conformitate cu dispozitiile art. 76 al. 1 lit. d Codul muncii, mentiunea obligatorie a listei locurilor de munca disponibile in unitate si termenul pe care l-a avut salariatul la dispozitie pentru a opta pentru ocuparea unuia dintre aceste posturi sau eventualul refuz.

Parata avea obligatia legala la momentul concedierii sa mentioneze lista tuturor locurilor de munca disponibile cat si obligatia sa acorde salariatului un termen pentru a ocupa vreunul dintre aceste posturi sau sa consemneze refuzul acestuia, sau faptul ca la nivelul societatii nu exista asemenea posturi.

In acest sens nu poate fi primita sustinerea paratei de la art. 6 din decizia de concediere in sensul ca “angajatorul nu are locuri de munca vacante de natura celui ocupat”, intrucat dispozitiile art. 76 alin. 1 lit. d) din Codul muncii sunt de stricta interpretare si se refera la lista tuturor locurilor vacante in societate nu la locurile vacante de natura celui ocupat.

Considera recurentul ca hotararea primei instante este nelegala si din perspectiva aprecierii criteriilor de selectare la concediere.

Sub acest aspect s-a retinut ca, in ceea ce priveste criteriile de selectare la concediere, acestea sunt prevazute de art. 80 alin. 1. din Contractul Colectiv de Munca aplicabil pentru anul 2012-2013, incheiat si inregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti la data de 20 iulie 2012, sub nr. 297/20.07.2012 (completat si modificat cu Actul aditional inregistrat la ITM sub nr. 03 din 05.09.2012.) Prin acest act aditional a fost modificat si art. 80 alin. 1 din CCM 2012-2013 care prevede “Criteriile avute in vedere la aplicarea efectiva a concedierilor de personal, dupa reducerea posturilor vacante, de natura celor desfiintate se va face in urmatoarea ordine: salariatii care au mai putin de sase ani vechime in societate; etc.

Cu privire la vechimea in societate, recurentul sustine ca a solicitat sa se aiba in vedere art. 3 alin. (2) Capitolul I din Contractul colectiv de munca inregistrat sub nr. 2426/28.03.2008, potrivit caruia prin vechime in sistemul radiocomunicatii se intelege perioada lucrata in S. N. Radiocomunicatii la care se adauga perioada lucrata in Centrul de Radio, Directii de Radio si TV, ICPTc, ICRET, Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor, Departamentul Posta si Telecomunicatii, DGPTC, RA Rompost Telecom, RA Radiocomunicatii,  Central al Telecomunicatiilor, Aparatul Central al Ministerului Comunicatiilor, Inspectoratul General al Comunicatiilor, Organizatiile Internationale de Comunicatii prin Satelit si societatile la care  actiuni in domeniul comunicatiilor.

In primul rand, recurentul considera ca dispozitiile Contractului colectiv de munca inregistrat sub nr. 2426/28.03.4008 ii sunt aplicabile deoarece, la data angajarii sale in cadrul S. N. Radiocomunicatii, aceste dispozitii erau in vigoare si se considera ca vechime in societate activitatea desfasurata in cadrul >

Mai mult decat atat, aceste dispozitii au fost mentinute in Contractul colectiv de munca inregistrat sub nr. 1443/26.03.2009, nr. 297/29.07.2012 si prin COMUNICATUL inregistrat sub nr. 3873/27.05.2011, in raport de care, recurentul apreciaza ca vechimea in societate nu a fost calculata corespunzator.

Astfel, asa cum rezulta din carnetul de munca, recurentul a desfasurat activitate in cadrul  perioada de 20 ani din data de 25.08.1982 pana la data de 19.12.2002, iar la data de 22.12.2008 acesta a fost angajat la S. N. Radiocomunicatii.

In raport de aceasta situatie vechimea in societate este de peste 24 ani, nu doar 4 ani asa cum sustine parata, motiv pentru care criteriul in ceea ce priveste vechimea nu este intemeiat.

Mai mult decat atat, societatea parata nu a depus la dosar niciun mijloc de proba din care sa rezulte ca ceilalti colegi carora li s-au analizat vechimea in societate la momentul concedierii salariatului recurent, desfasurasera activitate strict in cadrul societatii parate asa cum a retinut prima instanta:

N. A. - vechime in societate de 16 ani si 1 luna, D. C. - vechime in societate de 12 ani si 3 luni, PRONOZA M. - vechime in societate de 11 ani si 4 luni.

Astfel, fara a avea un suport probator prima instanta a retinut ca, contestatorul avea cea mai mica vechime dintre toti cei 4 (patru) salariati ai Compartimentului Electroalimentare din Sucursala Directia Radiocomunicatii Bucuresti.

De asemenea, in mod gresit a retinut prima instanta ca nu poate fi primita sustinerea reclamantului ca i-ar fi aplicabil un CCM valabil la data angajarii sale, in anul 2008, conform principiului tempus regit actum (expresie care denumeste principiul activitatii legii, in sensul ca un act se incheie potrivit legii in vigoare in momentul intocmirii acestuia) contractul colectiv de munca aplicabil fiind cel in vigoare la data emiterii deciziei de concediere.

Este gresit acest rationament al instantei de fond deoarece in raporturile juridice dintre angajat si angajator nu poate avea valabilitate doar contractul colectiv de munca in vigoare la concedierea salariatului, ci si contractul colectiv de munca in vigoare la data nasterii raporturilor de munca, in caz contrar angajatorul ar avea mai multe drepturi decat obligatii, iar salariatul ar fi prejudiciat prin incalcarea drepturilor sale prevazute atat de contractul colectiv de munca cat si de Codul muncii.

S-a retinut de prima instanta ca departajarea salariatilor si stabilirea ordinii de prioritate la concediere s-a facut in baza criteriului prevazut la art. 80 alin. 1 lit. a din CCM, aplicabil si in baza notei obtinute la evaluarea pe anul 2011.

Astfel, s-a retinut ca, la evaluarea anuala pentru anul 2011 contestatorul a obtinut nota cea mai mica, astfel: N. A. - 4,38, D. C. - 4,46, PRONOZA M. AN 4,44, M. F. - 4,36.

Si aceasta retinere a primei instante este gresita, deoarece, nu poate fi primita aceasta clasificare deoarece din cuprinsul fisei de evaluare pentru perioada 01.01.xxxx11 rezulta ca nota pe care salariatul recurent a obtinut-o este 4,54, deci nota cea mai mare dintre cei patru salariati evaluati.

Aceasta nota reprezinta media aritmetica dupa notarea performantelor profesionale individuale, conform tabelului din prezenta cerere.

Din expunerea notelor acordate atat de seful care a facut evaluarea cat si a sefului ierarhic superior celui care a facut evaluarea rezulta cu certitudine ca notele acordate sunt identice.

Obtinand nota cea mai mare fata de ceilalti trei colegi ai recurentului (4,54) considera ca, nota 4,36 nu reflecta realitatea ci reprezinta o eroare materiala, fiind luata in considerare cu rea-credinta de catre societate.

Mai mult decat atat, arata ca a sustinut in fata primei instante ca detine si calificare de electrician autorizat, conform legitimatiei nr. .../2011 eliberata de ANRE, valabila o perioada de 5 ani. Posesorul acestei legitimatii are competenta sa execute instalatii electrice cu orice putere instalata tehnic realizabila si la o tensiune nominala de cel mult 1 kV. Aceasta legitimatie a obtinut-o in urma efectuarii unor cursuri. Cu privire la gradul pe care il detine ca urmare a acestor cursuri arata ca, doar Pronoza M. are acelasi grad ca si mine 2. B, D. C. are un grad inferior 1. B, iar N. A. nu are nici un grad deoarece nu a participat la cursurile respective.

Pe cale de consecinta, criteriul privind evaluarea nu este intemeiat, salariatul recurentul a obtinut nota cea mai mare si a fost concediat pe nedrept.

Aceste aspecte au fost ignorate de catre prima instanta care a apreciat ca nota indicata de catre angajator este reala si pe cale de consecinta ca recurentul a obtinut nota cea mai mica.

Sub aspectul temeiniciei masurii concedierii prima instanta in mod gresit a retinut ca in conformitate cu prevederile art. 65 al. 1 din Codul Muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca determinata de dificultatile economice prin care trece angajatorul, de transformarile tehnologice sau de reorganizarea activitatii acestuia, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa (art. 65 al. 2 din Codul Muncii).

Sub aspectul analizei temeiniciei masurii de concediere, prima instanta a retinut ca dificultatile economico-financiare ale societatii angajatoare pot constitui un temei serios si suficient pentru concedierea salariatilor. E adevarat ca nu se poate sustine ca desfiintarea postului salariatului ar conduce, prin ea insasi, la redresarea situatiei angajatorului, insa acesta poate sa ia toate masurile pe care le considera necesare, inclusiv pe aceea a desfiintarii unor posturi, atunci cand se confrunta cu dificultati financiare evidente. Singura cerinta impusa de lege este ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, controlul judecatoresc fiind limitat doar la aceste aspecte.

Ori tocmai aceste cerinte nu au fost respectate la emiterea deciziei de concediere, chiar daca postul pe care l-am ocupat in cadrul societatii parate a fost suprimat din organigrama acesteia acest aspect nu poate echivala cu respectarea tuturor cerintelor impuse de art. 65 din Codul muncii.

Intr-adevar din continutul in date al Hotararii Consiliului de Administratie se observa ca, s-a aprobat organigrama noii structuri a SN Radiocomunicatii SA si s-au desfiintat un numar total de 33 posturi care nu se mai regasesc in noua structura organizatorica, insa criteriile de prioritate nu au fost aplicate in mod corect de catre angajator, iar instanta de fond a ignorat toate apararile reclamantului.

Cu privire la cauza reala si serioasa a concedierii recurentului s-a retinut de catre prima instanta ca legiuitorul a lasat la latitudinea angajatorului selectia acelor posturi pe care sa le desfiinteze, in cazul in care apreciaza ca aceasta masura duce la eficientizarea activitatii sale, iar prin decizia Consiliului de Administratie din data de 27.09.2012 s-a apreciat ca reorganizarea activitatii societatii implica si desfiintarea postului ocupat de contestator. De asemenea, s-a retinut ca instanta trebuie sa tina cont de aceasta hotarare atunci cand analizeaza contestatia, nefiind indrituita sa se implice in elaborarea si aplicarea strategiei de reorganizare a angajatorului.

Intr-adevar, rolul instantei de judecata este acela de a verifica daca angajatorul a respectat cerintele legii la emiterea deciziei de concediere, ci nu analizarea strategiei pe care o adopta o societate in procesul de redresare economica. De asemenea, nu poate fi contestata maniera adoptata de catre angajator in selectarea posturilor supuse desfiintarii, insa aceasta desfiintare trebuie realizata cu respectarea cerintelor art. 65 si 76 din Codul muncii.

In cuprinsul deciziei de concediere se arata ca, motivele de fapt ale concedierii colective sunt tehnico-economice si organizatorice. Se mentioneaza ca, desfiintarea locului de munca s-a dispus in baza Deciziei Consiliului de Administratie nr. 12 din data de 27.09.2012 inregistrata sub nr. CAl982/27.09.2012, in conditiile crizei financiare mondiale care si-au produs efectele si in economia reala din Romania si care impune adoptarea unor masuri urgente la nivelul angajatorului privind reducerea cheltuielilor si incadrarea acestora in veniturile estimate a blocajului financiar si limitarii posibilitatii dezvoltarii proiectelor care sa permita incasarea de noi venituri.

De asemenea, se arata ca, desfiintarea locului de munca ocupat de salariat se face din motive tehnico-economice si ca urmare a reorganizarii activitatii angajatorului, in scopul mentinerii competitivitatii, adaptarii organizarii muncii la volumul de activitate impus de piata, asigurarii de conditii de munca egale cu cele ale concurentei si limitarii cheltuielilor cu forta de munca.

Se arata in decizia de concediere ca, desfiintarea postului ocupat de salariat are o cauza reala si serioasa. Caracterul real al acesteia se suprapune peste caracterul obiectiv al desfiintarii locului de munca a carei justificare nu se regaseste in planul atitudinii subiective a angajatorului. Caracterul obiect a implicat o apreciere a angajatorului exclusiv cu privire la oportunitatea mentinerii locului de munca ocupat de salariat, dat fiind dificultatile economice cu care se confrunta si necesitatea eficientizarii activitatii prin reorganizarea interna, iar nu si cu privire la oportunitatea mentinerii salariatului in acel loc de munca. Cauza obiectiva a desfiintarii locului de munca ocupat de salariat nu are caracter fictiv, in fapt angajatorul a desfiintat locul de munca pentru motive obiective si nu pentru alte motive ascunse cum ar fi cresterea profitului.

Aceasta motivare a caracterului real si serios al concedierii nu poate fi primita deoarece, angajatorul foloseste termeni generali in motivarea cauzei, sustinand ca justificarea desfiintarii locului de munca se regaseste in planul atitudinii subiective.

Sub acest aspect, se impune a se constata faptul ca, decizia atacata este lovita de nulitate absoluta, nefiind respectate conditiile de forma cerute de art. 76 Codul muncii.

Prevederile art. 64 Codul muncii referitoare atat la obligatia legala pozitiva anterioara concedierii ce incumba angajatorului in cazul concedierii individuale pentru motive ce nu tin de persoana salariatului cat si la mentiunea in cuprinsul deciziei potrivit art. 76. al. 1 Iit. d Codul muncii, a listei tuturor locurilor de munca disponibile in societate, se aplica obligatoriu, in acest caz prin interpretarea sistematica a prevederilor art. 76 al. 1 care indica expres mentiunile care sunt necesare doar pentru concedierea prevazuta la art. 68 Codul muncii, respectiv mentiunea de la lit. c, fiind evidenta intentia legiuitorului ca restul mentiunilor sa fie obligatorii in toate cazurile de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Obligativitatea mentionarii locurilor de munca vacante rezulta si din prevederile art. 83 lit. d) din Contractul Colectiv de munca la nivel de societate incheiat la data de 20.07.2012 in conformitate cu care, in situatia in care disponibilizarea nu poate fi evitata, conducerea unitatii va comunica in scris salariatului al carui post urmeaza a fi desfiintat daca i se ofera sau nu un alt loc de munca, in vederea ocuparii unui post in aceeasi unitate, desfacerea contractului individual de munca, putand opera numai in cazul in care salariatului nu i se poate oferi un alt loc de munca sau in cazul refuzului locului de munca oferit.

Lipsa mentiunilor obligatorii expres prevazute de lege, constituie potrivit art. 76 al. 1 Codul muncii cauza de nulitate absoluta expresa a deciziei de concediere individuala pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ducand la desfiintarea acesteia ca nelegala, conditia mentiunilor obligatorii fiind prevazuta “ad validitateam”.

In conformitate cu dispozitiile art. 65 al. 1 si al. 2 Codul muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie “desfiintarea locului de munca determinate de dificultatile economice prin care trece angajatorul, de transformarile tehnologice sau de reorganizarea societatii, desfiintarea trebuind sa fie efectiva, reala si serioasa.”

Desfiintarea locului de munca este efectiva cand acesta este suprimat din structura functional organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functiuni si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala cand prezinta un caracter obiectiv si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.

Din analiza deciziei de concediere si a actelor care au stat la baza emiterii acestei decizii nu rezulta caracterul efectiv, real si serios al concedierii.

Astfel ca, in conformitate cu dispozitiile art. 65 alin. 1 Codul muncii, indicat ca temei juridic al deciziei contestate, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca determinata de dificultatile economice prin care trece angajatorul, de transformarile tehnologice sau de reorganizarea activitatii acesteia, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa (art. 65 alin. 2 Codul muncii).

Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata In statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii.

Are o cauza reala cand prezinta un caracter obiectiv si este serioasa, cand are la baza studii temeinice, vizand imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.

Ori, in decizia de concediere se arata ca desfiintarea locului de munca s-a facut pentru eficientizarea activitatii si suprimarea costurilor si nu pentru cresterea profitului.

Totodata, din cuprinsul actelor pe care s-a intemeiat masura concedierii, nu rezulta care dintre motivele obiective, fara legatura cu persoana salariatului la care face referire art. 65 alin. 2 Codul muncii au avut ca efect concedierea, respectiv nu rezulta ca, in realitate, desfiintarea locului de munca ocupat de salariat a fost cauzata de un motiv obiectiv, fara legatura cu persoana acestuia, nu rezulta ca desfiintarea postului si concedierea salariatului se impunea cu necesitate pentru anumite ratiuni legate de eficientizarea activitatii, cum a incercat sa sustina parata, sau alte asemenea masuri sau ratiuni temeinice vizand activitatea societatii, neavand la baza studii temeinice privind activitatea societatii, analizarea unor date si indicatori, supunerea acestor motive spre analiza, dezvoltare si aprobare unor organe competente, din care sa reiasa caracterul necesar al desfiintarii postului.

In final, solicita sa se aiba in vedere ca potrivit principiului de drept quod nullum est, nullum producit effectum, consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii constau in lipsirea actului anulat de efectele contrare normelor edictate pentru incheierea sa valabila si restrangerea legalitatii.

Restabilirea legalitatii ca efect al nulitatii presupune restabilirea situatiei anterioare restitutio in integrum, devenind aplicabile dispozitiile art. 76 si 78 Codul muncii.

D. urmare, concedierea fiind dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta, solicita reintegrarea pe postul avut anterior concedierii si obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la efectiva reintegrare.

Analizand recursul declarat prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9, art. 3041 C. pr. civ. si prin raportare si la dispozitiile art. 306 C. pr. civ., vis-a-vis de motivul de ordine publica pus in discutie pentru nerespectarea dispozitiilor art. 69 al. 3 Codul muncii, Curtea retine urmatoarele:

Prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, fiind incident astfel motivul recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.

Astfel, in cauza, se retine ca prin decizia nr. 302/16.01.2013 s-a dispus in conformitate cu prevederile art. 65 si art. 68 din Codul muncii incepand cu data de 17.01.2013, data la care a expirat termenul de preaviz acordat, incetarea contractului individual de munca nr. 302/C303/22.12.2008 al recurentului-reclamant, avand functia de electromecanic in cadrul Compartimentului Electroalimentare.

Din continutul deciziei contestate si din actele ce au stat la baza acesteia, Curtea constata ca respectiva concediere a fost dispusa in temeiul art. 65 si 68 Codul muncii, avand la baza Decizia Consiliului de Administratie nr. 12/27.09.2012 prin care s-a dispus desfiintarea locului de munca al recurentului - reclamant in cadrul procedurii de concediere colectiva initiata in cadrul societatii angajatoare, determinata de situatia economico-financiara a societatii si de reorganizarea activitatii angajatorului.

In continutul deciziei s-a retinut ca la adoptarea masurii au fost avute in vedere criteriile prevazute in contractul colectiv de munca aplicabil (art. 80), la departajarea recurentului- reclamant fiind avute in vedere criteriul prevazut de art. 69 al. 2 lit. d Codul muncii coroborat cu art. 80 al. 3 din contractul colectiv de munca la nivelul SN Radiocomunicatii SA - rezultatele obtinute la ultima evaluare profesionala, repectiv criteriul prevazut de art. 80 al. 1 lit. d din Contractul colectiv de munca - salariatii care au mai putin de 6 ani vechime in societate.

Curtea retine ca decizia de concediere contestata, concretizand o masura de desfacere a contractului individual de munca luata de angajator pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica, analizarea cerintelor de legalitate prevaland celor referitoare la temeinicia deciziei.

Fiind vorba despre o concediere colectiva, societatea intimata avea obligatia sa dovedeasca respectarea cerintelor de legalitate si temeinicie impuse de lege pentru concedierea angajatului contestator, respectiv respectarea cerintelor impuse de prevederile art. 69 - 73 Codul muncii.

Potrivit prevederilor art. 69 al. 3 Codul muncii, criteriile prevazute la art. 69 al. 2 lit d se aplica pentru departajarea salariatilor dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta individual.

Or, din probatoriul administrat Curtea retine ca angajatorul a nesocotit dispozitiile imperative ale art. 69 alin. 3 Codul muncii, cuprinse in cadrul procedurii concedierilor colective, mai sus redate, care prevad ca pentru departajarea salariatilor, criteriile avute in vedere potrivit legii si/sau contractelor colective de munca pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere se aplica dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.

In cauza, la adoptarea masurii concedierii dispusa incepand cu data de 17.01.2013 si la departajarea salariatilor angajatorul a avut in vedere rezultatele evaluarii profesionale aferente anului 2011. Curtea constata  insa ca maniera in care angajatorul a inteles sa procedeze nu echivaleaza cu respectarea cerintei impusa imperativ prin prevederile art. 69 al. 3 Codul muncii. Astfel, se retine ca intemeierea masurii dispuse pe evaluarea profesionala efectuata pentru anul 2011, desi concedierea fost dispusa in anul 2013, nu reprezinta o indeplinire a conditiei evaluarii obiectivelor de performanta, in acceptiunea avuta in vedere de legiuitor la reglementarea procedurii de urmat in cazul concedierilor colective. Pentru a da curs intentiei legiuitorului  si pentru a avea relevanta si greutatea aplicarii criteriului profesional, evaluarea obiectivelor de performanta este necesar a se situa la un moment anterior proxim concedierii. Astfel, in conditiile in care in cadrul procedurii concedierii colective angajatorul utilizeaza rezultatele unei evaluari profesionale anuale, este necesar fie ca aceasta sa ilustreze rezultatele angajatului in ultima perioada lucrata, fie sa priveasca o perioada privita in mod global, neputand fi aleas in mod arbitrar un anumit interval.

Oricum, chiar intemeindu-se pe rezultatele evaluarii profesionale anuale, angajatorul a aplicat in mod gresit ordinea de prioritate la desfiintarea posturilor, desfiintand cu prioritate postul reclamantului. Astfel, din inscrisurile administrate rezulta ca anterior aplicarii masurii concedierii in cadrul Compartimentului Electroalimentare din Sucursala Directia Radiocomunicatii Bucuresti existau patru posturi de electromecanic, ocupate de N. A., care la evaluarea anuala pentru anul 2011 a fost notata cu 4,38, D. C., notat cu 4,46, Pronoza M. notat cu 4,44 si recurentul-reclamant M. F. . Insa, in privinta acestuia din urma desi angajatorul a sustinut ca a obtinut nota cea mai mica, de 4,36, din fisa de evaluare depusa la dosar (fila 144) Curtea retine ca cele retinute de catre angajator sunt eronate. Din analiza fisei respective se constata ca nota recurentului-reclamant este cea mai mare, fiind de 4,54, aceasta fiind media aritmetica a notelor obtinute de 4,43, 4,33, 4,50, 4, 5 si 5 si nu 4,36, cum gresit s-a mentionat. Sustinerile recurentei din cadrul concluziilor formulate in fata Curtii, in sensul ca ar prima nota acordata de seful ierarhic superior, nu pot fi retinute, din aceeasi fita anterior evocata reietind ca nota acordata de seful ierarhic este cea sus mentionata. Imprejurarea ca in cadrul rubricii finale a fost mentionata gresit media aritmetica a notei acordata de seful ierarhic, respectiv cea de 4,36, nu poate avea semnificatia acordata de recurenta. Asa cum si mai sus s-a aratat, este vorba despre o simpla eroare materiala de consemnare a notei obtinuta prin medie artimetica, seful ierarhic neputand acorda aleatoriu nota finala.

Or, fata de considerentele anterior expuse, masura concedierii recurentului-reclamant fiind lovita de nulitate, conform art. 78 cu referire la art. 69 al. 3 Codul muncii, republicat, Curtea constata ca este de prisos analizarea celorlalte motive de nelegalitate si netemeinicie invocate in cauza.

In consecinta, constatand ca prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale, motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., Curtea va admite recursul si va modifica in tot sentinta atacata, in sensul ca va admite actiunea, anuland decizia de concediere nr. .../16.01.2013 emisa de intimata.

Avand in vedere si dispozitiile art. 80 alin. 1 si 2 Cod proc. civ., se va dispune reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii si va fi obligata parata la plata catre reclamant a unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrarii.

Vazand si dispozitiile art. 274 Cod proc. civ. si culpa procesuala a intimatei, va fi obligata la plata catre recurent a sumei de 1. 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul avocatial achitat in recurs, conform chitantei nr. 131/20.10.2014 (f. 21).

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant M. F. impotriva sentintei civile nr. ... din data de 21.11.2013 pronuntate de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu intimata-parata S. N. RADIOCOMUNICATII S. A.

Modifica in tot sentinta atacata, in sensul ca:

Admite actiunea.

Anuleaza decizia de concediere nr. .../16.01.2013.

Dispune reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si obliga pe parata sa-i plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrarii.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   desfiintarea posturilor    concediere colectiva    dificultati economice    transformari tehnologice    reorganizarea activitatii    criterii de stabilire a ordinii de prioritate    locuri de munca disponibile    desfiintare efectiva    cauza reala si serioasa   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de concediere:

Procedura emiterii deciziei de concediere pe motivul desfiintarii postului
Emiterea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului ocupat de salariat. Procedura care trebuie urmata pentru emiterea unei decizii de concediere legala si temeinica
Cuprinsul deciziei de concediere
Elementele obligatorii ale deciziei de concediere determinata de desfiintarea postului prin eliminarea din organigrama societatii. Ce trebuie sa cuprinda decizia de concediere
Legalitatea si temeinicia deciziei de concediere
Elementele obligatorii si esentiale ale deciziei de concediere determinate de desfiintarea locului de munca. Caracterul real si serios al problemelor angajatorului care determina desfiintarea efectiva a locului de munca
Contestarea deciziei de concediere. Elemente esentiale
Cuprinsul contestatiei impotriva deciziei prin care angajatorul a hotarat desfiintarea postului ocupat de salariat. Ce poate solicita prin contestatie salariatul care a fost concediat
Intampinarea la contestatia deciziei de concediere
Intampinarea formulata impotriva contestatiei prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului
Instanta competenta sa solutioneze contestatia impotriva deciziei de concediere
Instanta competenta, din punct de vedere material si teritorial, sa judece contestatia impotriva deciziei de concediere formulata de salariatul caruia i-a fost desfiintat postul
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere
Care sunt consecintele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere? Drepturile si obligatiile salariatului si angajatorului fata de hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de concediere


Sus ↑