Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata la data de 12 februarie 2016 sub nr. ...X, contestatorul V. G. a chemat in judecata pe intimata  T. solicitand anularea Deciziei nr. 19 din data de 15.01.2016 ca fiind nelegala si netemeinica, repunerea partilor in situatia anterioara, plata unor despagubiri egale cu veniturile de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost emisa decizia contestata, precum si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii de chemare in judecata, contestatorul a aratat ca la data de 22.01.2016, i-a fost comunicata Decizia nr. 19/15.01.2016, prin care a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nr. 1/2011, in ceea ce il priveste, avand calitatea de asociat la societatea intimata, precum si pe cea de administrator/director general.

A mai sustinut contestatorul ca desi toate aceste masuri au fost anulate ca ilegale de instantele de judecata, angajatorul si asociatul majoritar au refuzat sa puna in aplicare aceste hotarari, toate deciziile de suspendare si desfacere disciplinara a contractului sau de munca fiind emise cu data de la care acesta ar fi trebuit sa reintre in drepturi.

Astfel, a aratat contestatorul ca, desi anulata decizia A. prin care era revocat din functia de administrator (sentinta civila nr. 2107/2014 a Tribunalului T. si sentinta civila nr. 483/2015 a Tribunalului T.), pana la momentul formularii contestatiei nu isi poate exercita atributiile statutare, actele societatii fiind semnate de persoane ce nu au calitatea de reprezentanti legali.

Contestatorul a mai mentionat ca prin sentinta civila nr. 619/ 22.04.2015 a Tribunalului T. s-a anulat Decizia nr. 1/29.10.2014, prin care era sanctionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, insa nici aceasta nu a fost executata efectiv, fiindu-i interzis orice acces in societate si pentru a evita executarea efectiva a hotararilor, angajatorul a recurs la utilizarea in exces si in mod abuziv a prerogativelor conferite de Codul muncii .

A precizat contestatorul ca, in vederea preluarii atributiilor si executarii sentintei mai sus amintite, a recurs la executarea silita, fiind emise o  documente in acest sens, respectiv Somatia comunicata la data de 27.04.2015 si Procesul-verbal incheiat de acelasi B. S A. in dosarul de executare nr. 63/2015 la data de 29.04.2015, proces-verbal prin care se retine ca administratorul societatii are cunostinta de sentinta civila nr. 619/22.04.2015 si de obligatiile stabilite prin aceasta sentinta, insa nu o putea pune in executare la acea data, fiind “prea devreme”, precizand insa ca va respecta termenul de 10 zile prevazut de dispozitiile art. 607 si art. 903 Cod Procedura Civila. Cu toate acestea, s-a emis o noua Decizie de suspendare a contractului individual de munca, nr. 424 la data de 23.04.2015.

A mai precizat contestatorul ca la data de 22.05.2015 este emisa si Decizia nr. 523 prin care s-a dispus sanctionarea sa cu desfacerea disciplinara a contractului de munca, iar la data de 17.06.2015 este emisa o noua decizie, nr. 589, tot de sanctionare cu desfacerea contractului individual de munca. Toate aceste trei decizii au facut obiectul unor contestatii, fiind anulate prin sentintele civile nr. 1461/2015 si nr. 2352/2015, hotarari pronuntate in dosarele nr. ...X si nr. ...X. Dupa ce si ultimele decizii de desfacere a contractului de munca nr. 523/2015 si nr. 589/2015 au fost anulate prin sentinta civila nr. 2352/17.12.2015, la data de 18.12.2015 a fost emisa o alta decizie de suspendare a contractului de munca, iar la expirarea celor 30 de zile, a fost emisa decizia ce face obiectul prezentei contestatii.

A mai invederat contestatorul ca aceste acte nu au decat scop sicanator si sunt emise in vederea evitarii unei reintegrari efective, mizand pe faptul ca acesta va renunta sa mai conteste acte.

O prima critica pe care contestatorul intelege sa o aduca deciziei nr. 19/15.01.2016 se refera la faptul ca angajatorul nu putea emite o decizie de sanctionare fara a exista anterior o decizie de reincadrare. Acesta apreciaza ca numai dupa o reintegrare efectiva, asa cum a dispus si instanta, angajatorul putea emite orice act cu privire la modificarea contractului de munca in sensul incetarii, chiar si disciplinar.

In situatia in care se apreciaza ca nu era necesara o astfel de decizie, in contextul in care intimata nu a pus in executare niciuna din hotararile judecatoresti mai sus enuntate, nu i-a recunoscut calitatea de salariat nici anterior pronuntarii sentintelor civile mai sus enuntate si nici ulterior acestora, apreciaza ca la data savarsirii faptei, considerata abatere disciplinara, acesta avea doar calitatea de administrator statutar, situatie in care intimata nu putea uza de prorogativa prevazuta de Codul muncii , aceea de a aplica sanctiuni disciplinare, fapta nefiind savarsita de o persoana  care sa detina calitatea de salariat. Una dintre conditiile esentiale pentru a fi atrasa raspunderea disciplinara este aceea a calitatii de salariat, iar fapta trebuie sa fie in legatura normele de disciplina a muncii. In cazul de fata contestatorul nu mai avea nici calitatea de salariat si nici fapta nu are legatura cu aceasta calitate.

A mai mentionat contestatorul ca la data de 18.11.2015 avea contractul individual de munca incetat urmare a deciziilor nr. 523/22.05.2015 si nr. 586/17.06.2015, chiar daca prin sentinta civila nr. 2352/17.12.2015 au fost anulate aceste decizii, iar partile au fost repuse in situatia anterioara, aceasta masura alaturi de acordarea tuturor drepturilor de care a fost lipsita persoana reintegrata pe functia detinuta anterior, urmare a anularii deciziei de concediere, avand drept scop repararea prejudiciului suferit, deci caracter reparatoriu, si nicidecum neoperand si in ceea ce priveste obligatiile partii, atat timp cat acesta nu avea, la momentul savarsirii pretinsei fapte ilicite, calitatea de salariat.

In ceea ce priveste raspunderea disciplinara, dreptul de a aplica sanctiuni disciplinare apartine angajatorului aceasta putand fi antrenata in cazul savarsirii unei abateri disciplinare. Abaterea disciplinara este definita de textul de lege ca fiind acea fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. Deci, sanctiunea disciplinara, dar si masurile premergatoare efectuarii cercetarii disciplinare pot fi luate de angajatori numai in privinta salariatilor.

Ori, la data la care se pretinde ca a savarsit contestatorul fapta prejudiciabila nu avea calitatea de salariat si implicit drepturile sl obligatiile izvorate din contractul individual de munca. Avand in vedere ca la data la care s-a produs fapta prejudiciabila nu detinea calitatea de salariat, decizia este lovita de nulitate, pentru ca, potrivit art. 247 din Codul muncii „Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.

(2) Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.”

O alta critica pe care contestatorul o aduce actului contestat se refera la faptul ca masura a fost dispusa de persoane care nu aveau competente, potrivit Actului Constitutiv al societatii, in ceea ce il priveste, avand calitatea de administrator si, orice act cu privire la mandatul pe care l-a primit neputand fi dispus decat de Adunarea Generala a Asociatilor, organul de conducere ce are puteri de numire, revocare si eventual o suspendare a mandatului.

A mai sustinut contestatorul ca masura a fost dispusa de doua persoane, intitulate „reprezentanti legali”, dar fara a se preciza exact calitatea acestora. Atat calitatea de salariati, cat si cea de reprezentanti legali este pusa sub semnul intrebarii, potrivit evidentelor din REVISAL domnul Bocioga D. avand contractul de munca incetat din luna august, iar doamna S. D. fiind o simpla salariata si neputand reprezenta legal societatea.

In situatia in care domnul B. D. semneaza actul in calitate de administrator, inseamna ca se afla in situatia anterioara anularii Hotararii A. din august 2014 (pentru ca prin aceasta hotarare si administratorul Bocioga D. a fost revocat din functie), iar potrivit art. 6. 5 din actul constitutiv, administratorul care coordoneaza compartimentul respectiv al societatii este cel ce are competente sa semneze actele ce privesc angajarea, promovarea, sanctionarea personalului, deci actele in legatura cu contractele de munca ale salariatilor. Contestatorul arata ca el avea aceste competente si nu domnul B. D., astfel ca si sub acest aspect decizia de suspendare este lovita de nulitate.

Contestatorul a mai mentionat ca s-a urmarit doar indepartarea sa din incinta societatii si interzicerea oricarui acces, avand in vedere situatia conflictuala existenta intre acesta si asociatul majoritar.

In ceea ce priveste nelegalitatea si netemeinicia deciziei de sanctionare, contestatorul a invederat ca potrivit dispozitiilor art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii , cu completarile si modificarile ulterioare, sub sanctiunea nulitati absolute, decizia de sanctionare trebuia sa cuprinda in mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de reclamant in timpul cercetarii disciplinare; temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; termenul in care sanctiunea poate fi contestata; instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Sanctiunea aplicata salariatului se stabileste in functie de gravitatea abaterii disciplinare, avandu-se in vedere imprejurarile in care a fost savarsita fapta, gradul de vinovatie, consecintele abaterii si comportarea generala si alte eventuale sanctiuni.

In cazul de fata, desi la o prima vedere decizia contestata pare ca intruneste toate conditiile de forma si fond stabilite de legiuitor, in realitate a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. a-d din Codul muncii .

A mai mentionat contestatorul ca cu privire la convocarea si cercetarea disciplinara nu s-a urmarit nicio clipa aflarea adevarului, cercetarea existentei asa ziselor fapte, totul se bazeaza pe cele relatate de martorul C. S, care s-a sesizat din oficiu si a depus o marturie ca administratorul V. a avut un comportament agresiv si i-ar fi vorbit urat salariatei S. D. . Fapta acestuia de a intra in incinta societatii si de a exercita drepturile si atributiile conferite atat de actul constitutiv al societatii, dar si de fisa postului, acelea de administrator, asa cum recunoaste chiar intimata in decizia de desfacere a contractului de munca, nu poate fi apreciata ca si abatere disciplinara.

A mai sustinut ca imprejurarea ca intre acesta si alte persoane a avut loc un schimb de replici, cu privire la calitatea unor persoane, la momentul la care i s-a interzis accesul, nu constituie o atitudine agresiva, mai ales ca au fost sesizate si organele de ordine publica, care nu au retinut in sarcina acestuia un astfel de comportament agresiv.

Faptele retinute la art. . 2 nu exista si nici acele incalcari ale art. 11 din Regulamentul Intern sau Fisa Postului, tocmai cei care l-au sanctionat pe contestator impiedicandu-l sa-si depuna intreaga putere de munca in folosul firmei si sa-si aduca aportul la pastrarea ordinii si disciplinei in unitate.

Potrivit art. 247 alin. 2 din Codul muncii , abaterea disciplinara reprezinta aceea incalcare savarsita cu vinovatie de catre salariat a normelor de disciplina a muncii in legatura cu abilitatile din fisa postului, in calitate de salariat, in cazul de fata nu a existat nicio abatere disciplinara, contestatorul nesavarsind cu vinovatie nicio fapta, neagresand nici un salariat, ca dovada fiind si lipsa unei sesizari a salariatei respective. Lipsind acest element constitutiv al abaterii disciplinare, sanctiunea dispusa este una nelegala, dar si excesiva in raport cu situatia de fapt si cu intentia cu care acesta a actionat in interesul societatii.

A mai mentionat contestatorul ca chiar si in ipoteza in care ar fi existat un schimb de replici mai dur, acest incident nu poate fi apreciat ca o abatere disciplinara, iar in caz contrar, sanctiunea este disproportionala in raport cu gravitatea faptei si cu modul si mijloacele prin care a fost savarsita si consecintele produse.

In drept, contestatorul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile Legii nr. 53/2003.

In dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar decizia nr. 19/15.01.2016 si sentinta civila nr. 2352/17.12.2015.

Cererea de chemare in judecata a fost comunicata intimatei S. C. P. S. S. R. L., care nu a formulat intampinare.

Analizand cererea reclamantului in raport de probele administrate in cauza si de dispozitiile legale incidente, Tribunalul constata ca cererea sa este fondata din urmatoarele considerente:

Intre contestatorul V. G. si intimata S. C. P. S. S. R. L. s-au derulat raporturi de munca in baza contractului individual de munca inregistrat in registrul general de evidenta al salariatilor sub nr. 1/17.08.xx, contestatorul prestand activitati de administrator-director general incepand cu data de 18.08.2011 in favoarea angajatorului.

Prin Decizia nr. 523/22.05.2015, intimata a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al contestatorului  in temeiul dispozitiilor art. 248 alin. (1) lit. e) raportat la art. 247 si art. 61 din Legea nr. 53/2003 si a Regulamentului intern. Prin Decizia nr. 586/17.06.2015, contestatorului i-a fost din nou desfacut contractul de munca  disciplinar conform art. 248 raportat la art. 247 si art. 61 lit. a) din Legea nr. 53/2003. Prin decizia nr. 19/01. 2016, contestatorului i-a fost din nou desfacut contractul de munca  disciplinar conform art. 248 alin. 1 lit. e raportat la art. 247 si art. 61 lit. a) din Legea nr. 53/2003.

Prin sentinta civila nr. 2352/17 decembrie 2015 pronuntata de Tribunalul T. in dosarul civil nr. ...X, instanta a dispus anularea Deciziilor nr. 523/22.05.2015  si nr. 586/17.06.2015 emise de S. C.”P. S.” S. R. L. T. si reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior deciziilor de concediere.

Potrivit art. 448 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., „(1) Hotararile primei instante sunt executorii de drept cand au ca obiect:… plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca, precum si a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor”.

Fata de aceasta dispozitie legala, hotararea instantei de fond prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului pe functia detinuta anterior era executorie de drept. Prin punerea in executare a acestei hotarari, contestatorul a redobandit calitatea de salariat, fiind indreptatit si la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit in intervalul cuprins intre desfacerea contractului individual de munca si data pronuntarii sentintei.

Potrivit art. 80 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, „In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.”, iar potrivit alin. 2 “La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.”

Repunerea in situatia anterioara desfacerii contractului de munca echivaleaza cu redobandirea de catre persoana concediata a calitatii de salariat, iar perioada de timp cuprinsa intre desfacerea contractului individual de munca si data reintegrarii pe functia avuta anterior va constitui vechime in munca. Totodata, persoana concediata este indreptatita la toate drepturile salariale de care a fost lipsita pe aceasta perioada.

Acordarea tuturor drepturilor de care a fost lipsita persoana reintegrata pe functia detinuta anterior, urmare a anularii deciziei de concediere, are drept scop repararea prejudiciului suferit de acesta, avand caracter reparatoriu, si nicidecum nu opereaza si in ceea ce priveste obligatiile partii, atat timp cat acesta nu avea, la momentul savarsirii pretinsei fapte ilicite, calitatea de salariat.

In ceea ce priveste raspunderea disciplinara, dreptul de a aplica sanctiuni disciplinare apartine angajatorului, aceasta putand fi antrenata in cazul savarsirii unei abateri disciplinare. Abaterea disciplinara este definita de textul de lege ca fiind acea fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Deci sanctiunea disciplinara, dar si masurile premergatoare efectuarii cercetarii disciplinare pot fi luate de angajatori numai in privinta salariatilor. Ori, la data la care se pretinde de catre intimata ca reclamantul a savarsit fapta prejudiciabila, acesta din urma nu avea calitatea de salariat si implicit drepturile si obligatiile izvorate din contractul individual de munca. D. urmare, acestuia nu i se poate imputa vreo fapta in legatura cu munca, raspunderea sa putand fi antrenata cel mult pe temei delictual.

Pe cale de consecinta, motivele invocate de intimata in sustinerea deciziei de suspendare a contractului individual de munca sunt nelegale, fapt ce atrage nelegalitatea deciziei contestate.

Apararea contestatorului in sensul ca decizia de suspendare a contractului individual de munca nu este legala atat timp cat nu a fost emisa in prealabil o decizie de reincadrare nu poate fi primita.

De vreme ce instanta a dispus anularea deciziei de concediere, anularea produce efecte retroactive, inlaturand efectele concedierii produse intre momentul emiterii actului si cel al anularii de catre instanta.

Altfel spus, persoana este repusa in situatia anterioara concedierii prin recuperarea tuturor drepturilor de care a fost lipsita prin decizia nelegala, respectiv statutul de salariat, functia, postul, locul de munca, precum si despagubiri echivalente cu salariul datorat pe acea perioada cat a fost impiedicat sa-si indeplineasca atributiile de serviciu.

In aceste conditii nu este necesara emiterea unei decizii noi prin care angajatorul sa dispuna repunerea salariatului in postul detinut anterior, deoarece cu ocazia solutionarii litigiului s-a transat aceasta problema a functiei ocupate de salariat, astfel ca angajatorul trebuie sa se conformeze, reintegrandu-l pe salariat in litera si in spiritul titlului executoriu.

Pentru toate aceste considerente, instanta va anula Decizia nr. 19/15.01.2016, emisa de S. C.”P. S.” S. R. L. T., ca netemeinica si nelegala, va dispune repunerea contestatorului in situatia anterioara emiterii deciziei contestate, urmand a obliga intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei de concediere si  pana la data reintegrarii sale efective, pe postul anterior detinut.

Avand in vedere ca la dosar nu a fost depusa chitanta cu onorariul avocatului pentru contestator, instanta va respinge capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite contestatia formulata de catre contestatorul  V. G., cu domiciliul in municipiul T.,  Plaza,, judet T., in contradictoriu cu intimata S. C. P. S. S. R. L., cu sediul in, constructia C5, judet T., avand ca obiect contestatie decizie suspendare contract de munca.

Anuleaza Decizia nr. 19/15.01.2016, emisa de S. C.”P. S.” S. R. L. T., ca netemeinica si nelegala.

Dispune reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere.

Obliga intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei de concediere si  pana la data reintegrarii sale efective, pe postul anterior detinut.