Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. ...X, reclamantul C. D. a chemat in judecata parata S. C. M. S. S. A., solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata daunelor morale in cuantum de 50. 000 lei, daune produse de influenta negativa pe care a avut-o concedierea si sanctionarea asupra imaginii si reputatiei sale si de incertitudinea prelungita in executarea contractului individual de munca, ca urmare a suspendarii nelegale a contractului individual de munca pe o perioada de aproximativ 1 an si 5 luni. Totodata, a solicitat obligarea paratei in temeiul art. 453 alin. l Cod de procedura civila la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

In motivare, reclamantul a aratat ca este salariatul paratei din anul 2003, conform contractului individual de munca nr. 3690/04.11.2003, fiind numit in functia de director economic prin decizia nr. 318/19.10.2006. Cu toate ca pe parcursul derularii raporturilor de munca si-a indeplinit atributiile de munca corespunzator, in luna ianuarie a anului 2013, prin decizia nr. 80/07/04.01.2013, parata l-a concediat, incetandu-i contractul individual de munca, urmare a  asa-zisei concedieri individuale generata de desfiintarea postului pe care il ocupa in cadrul unitatii.

Prin sentinta nr. 3093/2013 a Tribunalului Gorj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, ramasa definitiva prin decizia nr. 8402/25.09.2013 a Curtii de Apel C. s-a constatat ca parata a procedat la concedierea sa in mod nelegal, a anulat decizia nr. 80/07/04.01.2013 si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei contestate.

Ulterior, cu toate ca prin decizia nr. 1449/26.06.2013 parata a dispus reintegrarea sa pe functia detinuta anterior concedierii, la mai putin de o luna l-a sanctionat disciplinar, retinandu-i 5% din drepturile salariale, incercand prin orice mijloace sa-l inlature si sa-i diminueze veniturile care i se cuveneau, ca urmare a adoptarii unor astfel de masuri. Contestand in instanta decizia de sanctionare nr. 1596/07.08.2013, aceasta i-a fost admisa prin decizia nr. 3090/2014 a Curtii de Apel C., retinandu-se ca nu poate fi vorba despre savarsirea unei abateri disciplinare pentru care a fost sanctionat, respectiv o fapta in legatura cu munca, care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de salariat, astfel ca decizia a fost anulata si inlaturata sanctiunea aplicata si, totodata, obligata parata la restituirea sumei retinute in temeiul acesteia.

In plus, desi instantele competente nu pronuntasera hotarari definitive cu privire la deciziile contestate, parata, pentru a-si continua abuzurile impotriva persoanei sale si fara temei legal prin decizia nr. 1639/23.08.2013 ii suspenda contractul individual de munca, decizie care la momentul respectiv a fost motivata de formularea plangerii penale impotriva sa, pe care societatea a inregistrat-o sub nr. .../04.07.2013, la P. de pe langa Judecatoria Targu-J. . Avand in vedere ca prin ordonanta din 11.12.2014 a Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-J. din dosarul nr. 4155/P/2015 s-a dispus clasarea cauzei fata de persoana sa, fiind cercetat pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 297 alin. l din Codul penal, art. 298, art. 301 si art. 323 din Codul penal si art. 43 din Legea nr. 82/1991, mentinandu-se ulterior solutia prin Ordonanta nr. 53/II/2/2015 a P. Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-J. si incheierea penala nr. 157/11.03.2015 a Judecatoriei Targu-J., parata prin decizia nr. 1494/108/30.01.2015, a dispus incetarea suspendarii contractului individual de munca.

In contextul in care atat decizia de concediere a fost nelegala, cat si cea de sanctionare,  stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat prin hotararile mentionate ca masurile adoptate de parata au fost unele abuzive si in contradictie cu dispozitiile art. 65 din art. 279 , nedovedindu-se caracterul obiectiv al masurii ce trebuia sa rezulte din dificultatile economice sau transformarile tehnologice invocate si raportandu-ne, totodata, si la succesiunea evenimentelor care s-au petrecut pe parcursul celor doi ani, respectiv ianuarie 2013-ianuarie 2015 este evident prejudiciul moral ce i-a fost produs si implicit consecintele negative suferite de el ca urmare a vatamarii onoarei, demnitatii, prestigiului si reputatiei mele prin raportare si la functia de director economic detinuta la momentul aplicarii masurilor de concediere si sanctionare, iar ulterior de suspendare a contractului individual de munca.

De asemenea, pe perioada cuprinsa in intervalul ianuarie 2013 - ianuarie 2015 in care angajatorul l-a concediat si sanctionat disciplinar, suspendu-i ulterior contractul individual de munca, consecintele negative suferite au fost multiple, astfel ca despagubirile morale solicitate sunt intemeiate prin raportare atat la importanta valorilor lezate, cum ar fi prestigiul profesional si reputatia, cat si din punctul de vedere al analizarii gradului de lezare al valorilor morale, cum ar fi pierderea functiei de director economic si reactia de desolidarizare si marginalizare pe care au avut-o salariatii societatii si, totodata, prin prisma cu care au fost percepute consecintele vatamarii, intrucat in acea perioada persoana sa a fost asociata si ca imagine a unor persoane care savarsisera infractiuni de serviciu, fiind umilit prin suspendarea contractului individual de munca dupa atatia ani de serviciu si de munca devotata in cadrul societatii parate si in baza unei simple plangeri penale, care ulterior s-a dovedit a fi neintemeiata.

Astfel, prin masurile adoptate pe nedrept de catre unitatea parata pe parcursul celor doi ani i-a fost lezata personalitatea umana peste limita normala [concediere, sanctionare, suspendare contract individual de munca], fiind supus  la diverse traume si presiuni psihice, in conditiile in care angajatorul a furnizat date eronate presei locale in legatura cu atributiile si activitatea pe care o desfasura, tiparindu-se diferite articole despre asa-zisa activitate pe care si­-a desfasurat-o necorespunzator, ajungandu-se sa fie incriminat pe nedrept pentru savarsirea de fapte penale.

Mai mult decat atat, la momentul concedierii posturile oferite de parata au fost cu mult inferioare pregatirii mele profesionale [cu titlu de exemplu “sef echipa sau muncitor necalificat”] asa cum reiese din continutul adresei nr. 7547/05.11.2012, insa aceasta atitudine a fost adoptata de societate pe de o parte pentru a-l sicana, iar pe de alta parte pentru a conferi o aparenta legalitate a masurii dispuse, caz in care este evident ca angajatorul se face vinovat de savarsirea abuzului de drept. Cum prejudiciul moral s-a produs chiar inainte de emiterea deciziei contestate asa cum a aratat, dupa incetarea raportului de munca, a fost pus in imposibilitate de a-si intretine familia [intrucat era singurul care realiza venituri, sotia fiind in somaj, de a-si plati creditele contractate in anii anteriori, fiind nevoit a imprumuta sume de bani pentru achitarea ratelor de la diverse persoane, precum si de a beneficia de prestatia asigurarilor sociale, fiind nevoit sa faca investigatii medicale in sistem privat. Practic, in conditiile in care instantele judecatoresti au  retinut cu autoritate de lucru judecat ca cele doua masuri [de concediere si sanctionare] au fost nelegale, apreciind ca este dovedita culpa paratei in ce priveste prejudiciul moral suferit si se poate prezuma existenta unei lezari a personalitatii si imaginii sale prin adoptarea masurilor pe nedrept, astfel ca prejudiciul produs si, totodata, dedus dintr-un complex de situatii si imprejurari, reiese fara putinta de tagada din faptele ilicite ale paratei, care a aplicat masuri gresite.

In plus, cum deciziile de concediere, sanctionare si suspendare au fost luate de angajator intr-o forma ce a reprezentat un abuz de putere, fiind discriminatorii fata de persoana sa, angajatorul incalcandu-si chiar si obligatia de confidentialitate fata de anumite date cu caracter personal ce il priveau [atata timp cat a furnizat date presei locale] opineaza ca despagubirile solicitate sunt intemeiate, mai ales ca angajatorul nu a uzat de prerogativele sale legale si contractuale cu buna-credinta si cu respectarea limitelor rezonabilitatii si ale proportionalitatii, atata timp cat a dovedit ca neplacerile si situatiile conflictuale de la locul de munca au depasit limitele firesti.

In raport de cele expuse mai sus si in conformitate cu disp. art. 253 alin. l din Legea nr. 53/2003 actualizata si disp. art. 239 din contractul colectiv de munca aplicabil la nivel de unitate, care prevad ca: “angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul”, apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ conditiile angajarii raspunderii civile contractuale, respectiv existenta unei fapte ilicite, culpa faptuitorului, cauzarea unui prejudiciu si existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, in conditiile a dovedit existenta prejudiciului moral produs prin faptele ilicite ale paratei, care a aplicat masuri gresite si nelegale, in raport de continutul hotararilor judecatoresti invocate, iar legatura de cauzalitate dintre faptele paratei si prejudiciul suferit este evidenta, intrucat toate aspectele mentionate anterior au fost generate de incetarea raporturilor de serviciu, de sanctionarea si suspendarea contractului individual de munca.

Astfel, parata  prin comportamentul sau abuziv si ilegal, i-a vatamat grav un drept fundamental (dreptul la munca), cauzandu-i si prejudicii de ordin moral, prin afectarea onoarei, prestigiului si a demnitatii ocrotite de lege, iar culpa in producerea acestor prejudicii apartinand in exclusivitate societatii angajatoare, care, pe langa toate cele mentionate mai sus, l-a supus pe perioada celor doi ani la presiuni psihice si la un stres emotional care au depasit limitele firesti in astfel de situatii.

In drept, si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 253 alin. l din Legea nr. 53/2003 actualizata si dispozitiile art. 239 alin. l din contractul colectiv de munca la nivel de unitate.

In dovedirea cererii, a solicitat proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorii O. C., D. C. si V. E. .

A depus la dosar, in copie certificata pentru conformitate cu originalul: cartea de identitate, contractul individual de munca nr. 3690/04.11.2003, decizia nr. 318/19.10.2006, cererea din 04.12.2012, decizia de concediere individuala nr. 07/04.01.2013, sentinta nr. 3093/22.05.2013 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. ...X, decizia nr. 8402/25.09.2013 pronuntata de Curtea de Apel C. in dosarul nr. ...X, decizia nr. 1449/26.06.2013, cererea  nr. .../08.07.2013 din data de 08.07.2013, decizia nr. 1596/07.08.2013 emisa de parata, decizia nr. 3090/04.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel C. in dosarul nr. ...X, decizia nr. 1639/23.08.2013 emisa de parata, incheierea nr. 157 din 11.03.2015 pronuntata de Judecatoria Targu-J. in dosarul nr. ...X, decizia nr. 108/30.01.2015 emisa de parata, preavizul nr. 7547/05.11.2012, lista locurilor de munca vacante din cadrul S. C. M. S. S. A. la data de 05.11.2012, cererea nr. 8669/04.12.2012, contractul colectiv de munca intocmit la nivel de unitate pe anul 2013, contractul de credit nr. 978 din 07.07.2005, contractul de credit nr. 712/17.07.2007.

Legal citata, parata a formulat intampinare prin care a aratat ca reclamantul este angajatul M. S. S. A., in temeiul contractului individual de munca nr. ...xx03.

Incepand cu data de 19.10.2006,  prin decizia nr. 318,  paratul a fost numit in functia de director economic al M. S. S. A. Prin Hotararea nr. 11/24.10.2012 si Hotararea nr. 5/25.10.2012, forurile superioare ale M. S. S. A. au avizat si aprobat organigrama din data de 24.10.2012, cu consecinta desfiintarii postului de director economic.

Urmare a emiterii deciziei de concediere nr. 80/04.01.2013, in temeiul art. 65 art. 279 , reclamantul a contestat actul de incetare a raporturilor de munca, contestatie ce a facut obiectul dosarului nr. ...X, Tribunalul Gorj. Prin sentinta civila nr. 3093/22.05.2013 a fost admisa contestatia formulata de reclamant in contradictoriu cu paratii S. C. Complexul Energetic Oltenia S. A. si S. C. M. S. S. A. impotriva deciziei de concediere  nr. 80/04.01.2013,  a anulat decizia de concediere nr. 80/04.01.2013 si a repus partile in situatia anterioara, respectiv pe functia de director economic.

Fiind de buna-credinta, M. S. S. A., in temeiul sentintei civile nr. 3093/22.05.2013 a Tribunalului Gorj si art. 274 art. 279 , a emis decizia nr. 1449/26.06.2013,  prin care reclamantul C. D. a fost reintegrat in functia de director economic, platindu-i-se toate drepturile salariale de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective, fapt pentru care, in temeiul dispozitiilor imperative ale Codului Muncii, art. 52 alin(2) art. 279 i-au fost achitate reclamantului urmatoarele drepturi pentru perioada de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective: 16. 965,00 lei - drepturi salariate; tichete de masa in valoare de 135,00 lei - pt. luna ianuarie 2013; tichete de masa in valoare de 108 lei si tichete cadou in valoare de 300 lei pentru luna aprilie 2013; tichete de masa in valoare de 196,35 lei;  tichete cadou in nr. de 30 pentru luna iunie 2013;  tichete de masa in numar de 47 pentru luna iunie 2013.

Urmare a formularii recursului de catre M. S. S. A. impotriva sentintei civile nr. 3093 a Tribunalului Gorj, Curtea de Apel C., prin decizia nr. 8402/25.09.2012 pronuntata in dosarul nr. ...X a statuat irevocabil netemeinicia deciziei de concediere emisa domnului C. D., fapt pentru care, dintr-un prim aspect, considera nefondata obligarea acordarii daunelor morale reclamantului. De altfel, desi invoca motive de lezare a demnitatii sale in raport de functia si colectivitatea in care si-a desfasurat activitatea, motive nedovedite sub niciun aspect, reclamantul omite sa sublinieze aspectul esential si anume ca prin respectarea legislatiei muncii de catre angajatorul M. S. S. A., reclamantul si-a recastigat functia de director economic, beneficiind inclusiv de drepturile salariale pe perioada concedierii, astfel ca in prezenta cauza nu sunt indeplinite conditiile imperative prevazute la art. 253 art. 279 , in ceea ce priveste existenta prejudiciului.

Anterior Deciziei Curtii Constitutionale nr. 279/2015, cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 52 alin(l) teza I, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 431/17 iunie 2015, suspendarea facultativa a contractului individual de munca, lasata la alegerea partii interesate, putea avea drept initiator fie angajatorul, fie salariatul, in conditiile reglementate expres la art. 51 si art. 52 art. 279 . Spre deosebire de prevederile stipulate la art. 51 art. 279 , care enumera cauzele de suspendare ale contractului individual de munca din initiativa salariatului, art. 52 enumera cauzele de suspendare din initiativa angajatorului, respectiv: pe durata cercetarii disciplinare; in cazul  in  care angajatorul  a formulat  plangere  penala impotriva salariatului, sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotarari judecatoresti.

Din prevederile exprese ale art. 52 alin(l) lit. b teza I, rezulta ca pentru a se putea dispune suspendarea salariatului pentru acesta cauza trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: sa fie formulata plangere penala impotriva salariatului pentru fapte incompatibile cu functia detinuta; plangerea penala sa indeplineasca cerintele unui act procedural valabil.

Raportat la aceste aspecte, a mentionat ca in urma raportului de audit nr. 4873/22.03.2013, M. S. SA a formulat plangere penala nr. .../04.07.2013 impotriva reclamantului C. D. . Raportat la prevederile legale mai sus-mentionate, M. S. S. A. nu putea emite decizia de suspendare a reclamantului doar prin simplu fapt al formularii si trimiterii plangerii penale la organul competent.

Prin adresa M. S. S. A. cu nr. .../15.07.2013 catre P. de pe langa Judecatoria Targu-J. a depus diligentele necesare in vederea aflarii stadiului plangerii penale formulate.

Prin adresa nr. 3623/VIII/1/2013 din 16.07.2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-J. s-a comunicat faptul ca, urmare a plangerii formulate de societatea parata impotriva reclamantului C. D., s-a constituit dosarul penal nr. 4155/P/2013 in care s-a inceput efectuarea cercetarilor fata de reclamant, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 248, 249, 253, 289, 291 Cod penal si art. 43 din Legea 82/1991.

Avand in vedere indeplinirea conditiei de act procedural valabil al plangerii penale formulate  (intrucat, conform dispozitiilor Codului de procedura penala, pentru neindeplinirea conditiilor legale, plangerea penala se restituie de catre organul competent pe cale administrativa celui care a formulat-o pentru completare - art. 294 alin. (2) Cod procedura penala”. In situatia in care plangerea sau denuntul nu indeplineste conditiile de forma prevazute de lege ori descrierea faptei este incompleta ori neclara, se restituie pe cale administrativa petitionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc”), M. S. S. A. a emis decizia de suspendare a reclamantului C. D. cu nr. 1639/23.08.2013. Legalitatea si temeinicia acestei decizii este intarita si de decizia nr. 1753/25.10.2013 emisa d-nei C. M. unde la art. 1 alin. (2) se prevede ca “incepand cu 25.10.2013, doamna C. M. C. se numeste in functia de director economic in cadrul M. S. S. A., pe perioada suspendarii contractului individual de munca al titularului postului(. . .)” fapt pentru care solicita sa se constate temeinicia si legalitatea deciziei de suspendare nr. 1639/23.08.2013, M. S. S. A. indeplinind conditiile imperative prevazute de art. 279 la art. 52 si, pe cale de consecinta, sa fie constatata ca nefondata cererea de acordare a daunelor morale a reclamantului raportat la emiterea acestei decizii.

Prin ordonanta de clasare emisa in dosarul nr. 4155/P/2013, P. de pe langa Judecatoria Targu-J. a dispus clasarea cauzei fata de suspectul C. D. pentru savarsirea  infractiunilor prevazute la art. 287 alin. l C. pen., art. 298 din C. pen., art. 301 alin. l din C. pen, art. 323 din C. pen si art. 43 din Legea 82/1991 raportat la art. 321 din C. pen.

Impotriva a acestei ordonante M. S. S. A. a formulat,  in temeiul art. 320 Cod procedura penala plangere la judecatorul de camera preliminara, Judecatoria Targu-J., prin incheierea nr. 57/2015 - definitiva, pronuntata in dosarul nr. ...X a respins plangerea formulata de M. S. S. A. impotriva solutiei de clasare dispusa prin ordonanta din 11.11.2014, adoptata in dosarul nr. 4155/P/2013 si a ordonantei prim-procurorului de respingere a plangerii nr. M53//II/2/2015 in contradictoriu cu reclamantul C. D. .

Art. 52 alin(2) art. 279 prevede imperativ ca:,,In cazurile prevazute la alin (1) lit. a si b, daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara  si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului, fapt pentru care, avand in vedere hotararile judecatoresti mai sus mentionate, parata a emis decizia nr. 108/30.01.2015 prin care a incetat suspendarea contractului individual de munca al reclamantului C. D., platindu-i-se, in conformitate cu nota nr. 3047/27.02.2015, drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada suspendarii 23.08.xxxx15, respectiv drepturi salariale aferente perioadei nr. 23.08.xxxx14, in cuantum de 61. 972,00 lei; prime pentru copii in cuantum de 200 lei; tichete de masa in numar de 35 bucati si un numar de 85 tichete cadou in valoare de 10 lei/tichet.

In aparare, a depus la dosar in copie certificata pentru conformitate cu originalul: decizia nr. 3090/2014 a Curtii de Apel C. pronuntata in dosarul nr. ...X;  Hotararea nr. 5/25.10.2012 a A. G. A M. S. S. A. ; Hotararea nr. 11 din 24.10.2012 a Consiliului de Administratie al M. S. S. A. ; organigrama M. S. S. A. din 24.10.2012; decizia civila nr. 842 din 25 Septembrie 2013 a Curtii de Apel C., pronuntata in dosarul nr. ...X; decizia nr. 1449/26.06.2013 a M. S. S. A. ; adresa nr. 9766/26.06.2013 emisa de M. S. S. A. ; cererea nr. 9070/11.06.2013 a reclamantului C. D. ; certificat de grefa emis de Tribunalul Gorj in dosarul nr. ...X; stat de plata rectificativ; tabel defalcat pe luni privind drepturile  salariale ale reclamantului C. D. ; situatia analitica pe luna iunie 2013 - tichete cadou; I - situatia analitica pe luna iunie 2013 - tichete masa, plangerea penala nr. .../04.07.2013 formulata de M. S. S. A. ; adresa nr. .../15.07.2013 emisa de M. S. S. A. catre P. de pe langa Judecatoria Tg-J. ; adresa nr. 3623/VIII/1/2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-J. ; decizia de suspendare nr. 1639/23.08.2013 a contractului individual de munca al reclamantului C. D. ; decizia nr. 1753/25.10.2015 emisa de M. S. S. A. ; decizia nr. 108/30.01.2015 de incetare a suspendarii contractului individual de munca al reclamantului C. D. ; nota nr. 3047/27.02.2015; ordin de plata nr. 207 din 13 Februarie 2015; lista de plata chenzina pentru ianuarie 2015; ordinul de plata nr. 352/05.03.2015; stat de plata rectificativ; tabel calcul salariu cuvenit reclamantului C. D., pentru perioada 23.08.xxxx14, defalcat pe luni; sentinta civila nr. 4681/27 noiembrie 2014 a Tribunalului Gorj, pronuntata in dosarul nr. ...X; decizia nr. 1671/31 martie 2015 a Curtii de Apel C., pronuntata in dosarul nr. ...X; sentinta penala nr. 217/12.12.2008 al Tribunalului Sibiu; sentinta penala nr. 20/04.02.2009 al Tribunalului Sibiu;  sentinta penala nr. 49/18.03.2009 a Tribunalului Sibiu.

In drept parata a invocat dispozitiile art. 205 Cod de procedura civila, art. 279 ; Noul cod civil.

La data de 15.02.2016 reclamantul a formulat raspuns la intampinare, prin care a aratat ca  apararile formulate in cauza de parata nu se raporteaza la obiectul cererii deduse judecatii, fiind straine de natura pricinii, motiv pentru care solicita sa fie  inlaturate, in conditiile in care nu s-a raspuns la motivele de fapt si de drept invocate prin cererea de chemare in judecata.

Astfel, desi prin actiunea promovata a aratat ca i-au fost incalcate drepturile nepatrimoniale privind prestigiul profesional, demnitatea, onoarea si dreptul la imagine, ca urmare a masurilor nelegale dispuse de angajator pentru perioada 04.01.xxxx15, societatea parata, fara a aduce vreun argument plauzibil la motivele sale, recunoscand totodata faptul ca s-a statuat in mod definitiv de instantele de judecata ca masurile au fost nelegale, precizeaza fara temei ca prin reintegrarea sa si plata drepturilor de care a fost lipsit si ar fi beneficiat pentru perioada in discutie s-ar fi acoperit prejudiciul cauzat.

In acest context, parata face confuzie intre despagubirea pentru pagubele materiale care intr-adevar i-a fost acordata, ca urmare a reintegrarii si prejudiciul moral, care reprezinta o consecinta de natura nepatrimoniala ce i-a fost cauzata prin fapta ilicita si culpabila a angajatorului, constand in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la sanatatea si integritate corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.

Asadar, in speta in calitate de salariat a fost concediat, sanctionat si suspendat nelegal, cu toate ca detinea o functie de conducere, fiind director economic intr-o societate importanta de pe raza judetului nostru, iar sicanele la care a fost supus timp indelungat [ mai bine de doi ani de zile] s-au repercutat negativ asupra starii sale psihice, i-au lezat onoarea si demnitatea, in conditiile in care se bucura de prestigiu social, astfel ca impactul acestor masuri asupra sa au avut drept legatura de cauzalitate abuzurile savarsite de catre angajator.

S-a mai mentionat ca atat masura concedierii, cat si cea a suspendarii din functie dispuse in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu au fost percepute negativ in plan social, prin alterarea imaginii construite in cadrul societatii, atata timp cat persoana sa a fost asociata unor persoane care savarsisera infractiuni, furnizandu-se chiar date eronate presei locale in legatura cu atributiile si activitatea pe care o desfasura.

Fata de aceasta stare de fapt, sustinerile paratei ca ar fi neintemeiata cererea sa si ca nu ar fi dovedit ca i-ar fi fost lezata demnitatea, prestigiul profesional in conditiile in care si-a recastigat functia de director, beneficiind inclusiv de drepturile salariale, nu au suport legal prin prisma modului in care s-a dispus concedierea, sanctionarea si suspendarea.

Astfel, instanta a statuat in mod definitiv ca parata a savarsit fapta ilicita care a constat in concedierea sa si care s-a produs cu incalcarea cu buna-stiinta a dispozitiilor privind cazurile si conditiile in care se putea dispune concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, retinandu-se ca reorganizarea nu a avut o cauza reala si serioasa si ca s-a urmarit inlaturarea sa din cadrul societatii, atata timp cat prin noua structura organizatorica se suprimase postul de director economic si se infiintase unul de contabil sef, instanta constatand ca nu se poate recurge la aceasta procedura pentru a inlatura un angajat incomod, prin desfiintarea postului sau si infiintarea altuia similar.

In acest context, este evident prejudiciul moral suferit, deoarece i-a fost afectata demnitatea personala, prestigiul profesional, dreptul la munca, drepturi care se circumscriu in sfera dreptului la viata privata, care este stipulat atat in dispozitiile constitutionale, cat si in Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In aceste conditii, concedierea abuziva, act ce a facut parte dintr-un sir de actiuni prin care s-a urmarit inlaturarea sa din cadrul societatii parate este fara indoiala un act cauzator de prejudiciu, ce nu a putut fi acoperit prin simpla anulare a deciziei de concediere, intrucat s-a adus atingere nu doar propriei persoane, ci si profesiei practicate, iar impactul pe care 1-a produs aceasta masura s-a rasfrant atat pe plan social [reactia de desolidarizare si marginalizare pe care au avut-o salariatii societatii], cat si cel familial, intrucat prin pierderea postului la locul de munca pana la reintegrare a fost pus in imposibilitatea obiectiva de a-si intretine familia, fiind singurul angajat [ sotia fiind somera in acea perioada] .

In plus, lezarea demnitatii deriva si din modul in care s-a hotarat si s-a dispus concedierea, precum si din demersurile ulterioare ale societatii parate, care pentru a conferi o aparenta legalitate a deciziei de concediere, angajatorul i-a oferit un loc de munca cu mult inferior pregatirii sale profesionale, cu titlu de exemplu” muncitor necalificat”, nesocotind in acest sens drepturile si obligatiile salariatului instituite de disp. art. 39 alin. l lit. e din Legea nr. 53/2003 actualizata care prevad ca :” Salariatul are dreptul la demnitate in munca “, coroborate cu disp. art. 6 alin. 2 teza finala din art. 279 care consacra, cu titlu de principiu “dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale”.

Pe de alta parte, contrar sustinerilor paratei si masura suspendarii contractului individual de munca pe perioada cuprinsa intre 23.08.xxxx15 a fost de natura a-i produce un prejudiciu moral, in conditiile in care decizia de suspendare a fost luata de angajator intr-o forma ce a reprezentat un abuz de putere, deoarece disp. art. 52 alin. l lit. b consacra doar posibilitatea luarii acestei masuri, insa nu dispun si obligativitatea adoptarii acesteia, chiar daca se formulase plangere penala.

Astfel, decizia manageriala pe langa faptul ca a fost aplicata in baza abuzului de putere, a fost si discriminatorie fata de el, intrucat angajatorul si-a incalcat obligatia de confidentialitate fata de anumite date cu caracter personal care il vizau, oferind presei locale la acel moment informatii in legatura cu munca desfasurata, respectiv ca ar fi savarsit fapte penale, motiv pentru care s-a dispus suspendarea, fara a exista indicii temeinice care sa conduca la o asemenea concluzie. Or, din acest complex de situatii si imprejurari reiese prejudiciul moral suferit si temeinicia acordarii daunelor morale, ca urmare a atitudinii culpabile a paratei si care a condus la distrugerea prestigiului, demnitatii si reputatiei sale, prin asocierea sa cu o persoana ce desfasoara o activitate infractionala in legatura cu munca sa. In acest context este evidenta lezarea imaginii unei persoane cu functie de conducere, care a fost stigmatizata si perceputa in plan social ca un infractor si totodata rezulta atat existenta prejudiciului moral ce i-a fost adus, cat si intinderea acestuia.

Mai mult decat atat, apararile paratei conform carora, chiar daca s-a dispus suspendarea, prin reintegrarea sa si plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat s-ar fi acoperit eventualul prejudiciu cauzat, ca urmare a adoptarii ordonantei de clasare din 11.12.2014 a Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-J. pronuntata in dosarul nr. 4155/P/2015, nu pot fi retinute prin raportare la circumstantele cauzei, intrucat repunerea in situatia anterioara si simpla anulare a deciziei de suspendare nu este de natura a repara prejudiciul moral suferit si de a inlatura vatamarea produsa. Asadar, in privinta daunelor morale, atat literatura cat si practica judecatoreasca au statuat ca este necesar ca acela care pretinde daune morale sa produca un minim de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale au fost afectate. Cererea privind daunele morale, admisibila in principiu trebuie sa-si gaseasca suport in prejudiciul moral suferit pe planul aprecierii sociale a conduitei sale sau a priceperii profesionale a sa in legatura cu munca depusa. In speta de fata, asa cum a aratat reparatia patrimoniala nu a fost de natura a acoperi prejudiciul moral, intrucat pe de o parte suspendarea nelegala s-a repercutat negativ pe plan social, prin asociere cu persoane care savarsesc infractiuni, iar pe de alta parte cum detinea o functie de conducere si se bucuram de prestigiu, demnitatea nu numai ca i-a fost lezata, practic i-a fost desfiintata.

De asemenea, nu pot fi primite nici sustinerile paratei  ce privesc verificarea legalitatii prin controlul instantei a deciziei nr. 1639/23.08.2013, atata timp cat prin sentinta nr. 4681/27.11.2014 a Tribunalului Gorj s-a admis exceptia inadmisibilitatii capetelor de cerere privind anularea raportului de audit intern nr. 4873/08.03.2013 si a plangerii penale nr. .../04.07.2013 si in consecinta respinsa actiunea formulata si inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. ...X. Dupa cum se poate observa din considerentele hotararii evocate mai sus, capetele principale de cerere au avut ca obiect anularea raportului de audit si a plangerii penale, iar anularea deciziei nr. 1639/23.08.2013 fiind un capat de cerere accesoriu petitului principal.

Insa ceea ce este important de retinut atat din considerentele sentintei nr. 4681/27.11.2014 a Tribunalului Gorj, cat si din a deciziei nr. 1671/31.03.2015 a Curtii de Apel C. este ceea ce s-a statuat prin cele doua hotarari mentionate si anume ca raportul de audit nu a produs consecinte juridice fata de reclamant, cuprinzand doar constatari si recomandari in legatura cu activitatea sa, ceea ce presupune, ca in atare situatie doar angajatorul era cel care putea face demersuri sau nu in baza acelor constatari, lasand la latitudinea acestuia de a da curs constatarilor interne din raportul de audit.

Cum societatea parata  pe parcursul anilor 2013-2015 nu a actionat in conformitate cu dispozitiile din legislatia muncii si a bunei-credinte in raporturile de munca cu el, incercand pe orice cale inlaturarea sa din societate, a formulat plangerea penala doar pentru a conferi o aparenta legalitate deciziei de suspendare, intr-o forma ce a reprezentat un abuz de putere, desi aceste masuri erau lasate la aprecierea angajatorului, ceea ce conduce fara echivoc la nelegalitatea masurilor dispuse, la existenta vatamarii, cat si masura in care drepturile nepatrimoniale ocrotite de lege i-­au fost afectate.

Un ultim argument ce conduce la temeinicia cererii sale consta in faptul ca, desi prin decizia nr. 1449/26.06.2013 a fost dispusa reintegrarea pe functia detinuta anterior concedierii, conform sentintei nr. 3093/2013 a Tribunalului Gorj, ramasa definitiva prin decizia nr. 8402/2013 a Curtii de Apel C., a suferit prejudiciu moral in special din cauza frustrarii provocate de imposibilitatea ducerii la indeplinire a acestei decizii, intrucat angajatorul nu i-a pus la dispozitie un birou pentru a putea sa-si indeplineasca activitatea desfasurata anterior, fiind marginalizat si pentru ca sa gaseasca o alta solutie prin care sa se inlature a emis decizia de sanctionare la un interval de o luna, pe motiv ca ar fi refuzat sa predea bunurile accesorii autoturismului, decizie care de altfel s-a constatat a fi nelegala.

In probatiune, instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorii D. C., O. C. si  V. E. .

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamantul C. D. este salariatul paratei S. C. M. S. S. A., in baza contractului individual de munca nr. 3690/04.11.2003(filele 10-11),  prin decizia nr. 318/19.10.2006, fiind numit in functia de director economic(fila 12).

Prin decizia nr. 80/07/04.01.2013 angajatorul a dispus concedierea reclamantului, urmare a concedierii individuale generata de desfiintarea postului pe care il ocupa in cadrul unitatii(fila 14).

Prin sentinta nr. 3093/2013 pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. ...X, ramasa definitiva si irevocabila  prin decizia nr. 8402/25.09.2013 a Curtii de Apel C., s-a anulat decizia nr. 80/07/04.01.2013 si s-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei contestate, retinandu-se ca parata a procedat la concedierea in mod nelegal a reclamantului(filele 15-25).

Ulterior, prin decizia nr. 1449/26.06.2013 parata a dispus reintegrarea  reclamantului pe functia detinuta anterior concedierii, iar prin decizia de sanctionare nr. 1596/07.08.2013 reclamantul a fost sanctionat disciplinar cu reducerea salariului cu 5%(filele 29-31).

Reclamantul a contestat in instanta decizia de sanctionare, iar, prin decizia nr. 3090/2014, Curtea de Apel C. a admis contestatia si a anulat decizia, retinand ca fapta nu constituie abatere disciplinara(filele 32-35).

La data de 23.08.2013, prin decizia nr. 1639/23.08.2013, contractul individual de munca al reclamantului a fost suspendat, in temeiul art. 52 alin. 1 lit. b din art. 279 , urmare a plangerii penale nr. .../04.07.2013, formulata de angajator impotriva reclamantului(fila 36).

Solutionand plangerea penala ce a facut obiectul dosarului nr. 4155/P/2013, P.  de pe langa Judecatoria Targu-J. a dispus clasarea cauzei fata de  suspectul C. D., prin ordonanta din data de 11.12.2014.

Prin  incheierea nr. 157 din data de 11.03.2015, pronuntata de Judecatoria Targu-J. in dosarul nr. ...X, a fost respinsa plangerea formulata de S. C. M. S. S. A. impotriva solutiei de clasare dispusa prin ordonanta din 11.12.2014, in dosarul 4155/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-J. si a ordonantei prim-procurorului, de respingere a plangerii nr. 53/11/ 2/2015 din data de 07.01.2015, retinandu-se lipsa vinovatiei reclamantului(filele 37-43).

Prin decizia nr. 1494/30.01.2015, incepand cu data de 30.01.2015, societatea parata a dispus incetarea suspendarii contractului individual de munca al reclamantului, stabilita prin decizia  nr. 1636/23.08.2013(fila 44).

Prevederile art. 253 alin. 1 din art. 279 reglementeaza raspunderea patrimoniala a angajatorului fata de salariat, angajatorul fiind obligat sa-l despagubeasca pe salariat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, in cazul in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, in timpul indeplinirii obligatiilor de  serviciu sau in legatura cu serviciul.

Termenul de daune morale sugereaza o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care ii definesc personalitatea: existenta, integritatea corporala si sanatatea, sensibilitatea fizica sau psihica, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare, iar pentru acordarea de despagubiri trebuie dovedite daunele morale suferite.

Sub acest aspect, partea care solicita acordarea daunelor morale trebuie sa precizeze valorile lezate si motivele, faptele concrete care au determinat lezarea acestor valori, fiind obligata sa dovedeasca producerea prejudiciului, legatura de cauzalitate dintre  fapta angajatorului si impactul negativ al acesteia, in plan personal, familial, social  sau profesional asupra salariatului.

Reclamantul a fost supus de angajator, in mod succesiv, unor masuri sicanatorii, ce s-au repercutat negativ asupra starii psihice, i-au lezat demnitatea, onoarea, imaginea, reputatia in plan social si profesional, salariatul bucurandu-se de prestigiu in plan social si profesional, i-au afectat viata pe plan profesional, social, familial.

Astfel, in luna ianuarie 2013 reclamantul a fost concediat nelegal, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin controlul judiciar exercitat ca urmare a contestatiei impotriva deciziei de concediere, prin masura luata angajatorul urmarind inlaturarea reclamantului din societate, aspect retinut de catre instanta de judecata,  prin decizia nr. 80/07/04.01.2013.

Urmare a admiterii contestatiei, la sfarsitul lunii iunie 2013 reclamantul a fost reintegrat, dupa care, in luna august 2013 salariatul a fost sanctionat disciplinar in mod nelegal, dupa cum s-a stabilit  prin hotarare judecatoreasca definitiva.

La scurt timp dupa sanctionare, in aceeasi luna, angajatorul formuleaza plangere penala impotriva salariatului pentru fapte incompatibile cu functia, si, in baza art. 52 alin. 1 lit. b  din  art. 279 , dispune  suspendarea contractului individual de munca al reclamantului.

Contractul de munca ramane suspendat pana la data de 30.01.2015, o perioada de aproximativ 1 an si 5 luni, cand, urmare a constatarii nevinovatiei reclamantului pentru faptele pentru care s-a formulat plangerea penala, prin hotarare judecatoreasca definitiva,  angajatorul dispune incetarea deciziei de suspendare si reintegrarea salariatului.

Faptul ca decizia de suspendare nu a fost anulata nu exclude fapta culpabila a angajatorului, ce a actionat in mod abuziv, prin formularea unei plangeri penale nefondate, in temeiul careia a decis suspendarea contractului individual de munca, ce a dus la lezarea drepturilor nepatrimoniale ale salariatului.

La art. 252 din Codul civil, aplicabil in dreptul muncii in temeiul art. 278 alin. 1 din art. 279 , se prevede ca,,Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiinta, creanta stiintifica, artistica, literara sau tehnica,,.

Deci, constituie fapta ilicita orice fapta culpabila prin care se aduce atingere valorilor personale nepatrimoniale.

Nu se contesta faptul ca prevederile Codului muncii dadeau posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul individual de munca in cazul formularii unei plangeri penale pentru fapte ale salariatului incompatibile cu functia, insa aceasta nu inseamna ca in cazul constatarii nevinovatiei salariatului angajatorul nu raspunde pentru prejudiciul moral cauzat salariatului.

Este adevarat ca, potrivit art. 52 alin. 2 din art. 279 , in cazul prevazut la art. 52 alin. 1 lit. b, daca se constata nevinovatia salariatului, acesta isi reia activitatea anterioara si i se plateste o despagubire egala cu salariul si cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului, dar aceste prevederi se refera la repararea prejudiciului material suferit de salariat, fara a exclude posibilitatea acordarii de daune morale in situatia in care  s-au produs prejudicii morale angajatului.

Martorii audiati in cauza confirma consecintele negative suferite de reclamant ca urmare a  faptelor angajatorului.

Astfel, martorii au declarat ca reclamantul se bucura de prestigiu pe plan social si profesional, ce i-a fost afectat ca urmare a masurilor societatii. Din acest motiv colegii l-au marginalizat, privindu-l cu suspiciune, ceea ce in mod evident a dus la lezarea demnitatii, onoarei si reputatiei reclamantului.

Din depozitia martorului O. C. rezulta ca noua conducere a societatii parate a urmarit indepartarea salariatului din unitate, supunandu-l in acest sens, in mod repetat, unor actiuni  sicanatorii, ce intaresc ideea ca masurile de mai sus au fost expresia unui comportament sicanator al angajatorului. De altfel, dupa cum s-a retinut, instanta a stabilit cu putere de lucru judecat ca prima masura luata impotriva reclamantului, si anume concedierea, a avut drept scop inlaturarea reclamantului din societate.

Conform depozitiei martorului V. E., in perioada mai-iunie 2013 aceasta s-a intalnit de mai multe ori in oras cu reclamantul, dupa lasarea intunericului, care a explicat iesirea sa in oras seara, prin faptul ca ii este jena sa intalneasca persoane cunoscute, din cauza faptului ca fusese concediat, de unde rezulta impactul negativ al masurii luate pe plan personal si social.

Actiunile paratei au avut implicatii negative si in plan familial, acelasi martor declarand ca reclamantul a fost nevoit sa-si mute fiul la un alt liceu, intrucat ceilalti copii il  sicanau pe motiv ca tatal sau era cercetat penal.

Totodata, urmare a lipsei veniturilor salariale, in contextul unor credite bancare si lipsei altor venituri, aspecte confirmate de actele din dosar, reclamantul a fost pus in situatia de a nu-si mai putea intretine familia, ceea ce a fost de natura a crea un sentiment de neputinta, de neincredere fata de propria persoana.

Fata de considerentele mai sus expuse, instanta retine ca reclamantul a fost prejudiciat  moral prin faptele culpabile ale angajatorului, ceea ce impune repararea prejudiciului prin acordarea de daune morale.

In  ceea ce priveste stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, aceasta include o doza de aproximare, dar trebuie avute in vedere si o  criterii cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.

Raportand aceste criterii la  imprejurarile concrete ale spetei, instanta apreciaza cuantumul despagubirilor cuvenite reclamantului la suma de 20. 000 lei, despagubiri apte sa constituie o satisfactie echitabila.

In consecinta, urmeaza a se admite in parte cererea si a se obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 20. 000 lei, cu titlu de despagubiri pentru daune morale.

In baza art. 453 alin. 1 Cod de procedura civila,  se va obliga parata la plata catre reclamant a sumei  de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata(onorariu avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite in parte cererea formulata de reclamantul C. D., C. N. P. xxxx, cu domiciliul in Motru, . 48, judetul Gorj, in contradictoriu cu parata S. C. M. S. S. A., cod unic de inregistrare xx, numar de ordine in registrul comertului JXXX, cu sediul in Rovinari, localitatea Vart, nr. 157, judetul Gorj.

Obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 20. 000 lei, cu titlu de despagubiri pentru daune morale.