• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Plata nedatorata in raporturile de munca. Eroarea angajatorului in stabilirea drepturilor salariale

Hotararea nr. 923 din data de 23 februarie 2016
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin sentinta civila nr. 7893/03.09.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea de chemare formulata de reclamantul F. National de G. a C. pentru Intreprinderile M. si Mijlocii S. A. – IFN, in contradictoriu cu parata P. A. 

Reclamanta a fost obligata la plata sumei de 744 lei cheltuieli de judecata catre parata.

In considerentele hotararii tribunalul retine situatia de fapt si de drept de mai jos:

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. XXXXXXXXXXXX la data de 8.12.2014 F. National de G. a C. pentru Intreprinderile M. si Mijlocii S. A. . - IFN (denumita in continuare si F. N. G. C. I. M. M. S. A. - IFN sau F. ) a solicitat in contradictoriu cu parata P. A., sa se constate ca in perioada 2010-2011, s-au acordat salariatului FNGCIMM S. A. IFN, drepturi salariate necuvenite si s-a solicitat obligarea paratei la restituirea sumelor incasat necuvenit, in perioada 2010-2011, reprezentand cheltuieli de personal/salarii acordate acestora, respectiv sumele de 7036. 07 lei (pentru anul 2010) si 11. 199,30 lei (pentru anul 2011).

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond constata ca obiect cererii de chemare in judecata il constituie obligarea paratei la restituirea drepturilor salariale considerate a fi platite necuvenit pe anii 2010 si 2011.

Cu privire la exceptia prescrierii dreptului la actiune invocata de parata, instanta a analizat-o cu prioritate, inainte de cercetarea fondului cauzei, conform dispozitiilor art. 248 C. pr civ la termenul de judecata de astazi.

Instanta, in raport de prevederile art. 6 alin. (4) din Noul cod de procedura civila ce prevad ca prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit, a constatat ca dreptul la actiunea privind restituirea drepturilor banesti achitate anul 2010 si la inceputul anului 2011, respectiv pana la data de 10. 05. 2011, cand a intrat in vigoare Legea dialogului social 62/2011, este supus prescriptiei prevazuta de dispozitiile art. 3, art. 7 si art. 8 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958.

Instanta a apreciat ca sunt aplicabile in cazul platii lucrului nedatorat, prin asemanare cu situatia imbogatirii fara just temei, dispozitiile art. 8 din Decret ce prevad ca termenul de prescriptie de 3 ani curge de la data la care partea a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel raspunzator de ea.

Instanta a constatat ca momentul la care angajatorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba nu a fost momentul in care a platit, respectiv cand parata a incasat drepturile salariale pe anii 2010 si 2011 pentru ca plata salariului reprezinta obligatia angajatorului de remunerare a muncii prestate de angajator, plata ce nu poate fi considerata o paguba in sine.

Instanta a retinut ca doar momentul in care Curtea de Conturi a comunicat paratei Raportul de control cu nr. xxxxx/14.12.2012 prin care a constatat ca parata a incasat drepturi salariale in anul 2010 si 2011 ce nu au avut o baza legala, poate constitui momentul in care reclamanta a luat la cunostinta ca a facut o plata nelegala, si ca aceasta plata a produs o paguba in patrimoniul sau.

Or, actiunea a fost introdusa la data de 08.12.2014, astfel incat termenul de prescriptie nu s-a implinit.

In ceea ce priveste dreptul la actiunea privind restituirea drepturilor banesti achitate in perioada 13. 05. xxxxxxxxxxxxx11, instanta a apreciat acesta este supus prescriptiei prevazute de art. 211lit c) din Legea dialogului social ce prevede ca restituirea unor sume ce a format obiectul unei plati nedatorate poate fi facuta in 3 ani de la producerea pagubei.

Si in aceasta situatie, instanta a apreciat ca producerea pagubei in patrimoniul angajatorului nu s-a facut la momentul platii salariului, care la acel moment era legal datorat, ci la momentul in care Curtea de Conturi a comunicat paratei raportul de control cu nr. xxxxx/14.12.2012 prin care a constatat ca parata a incasat drepturi salariale in anul 2010 si 2011 ce nu au avut o baza legala, or, de la aceasta data nu s-a implinit termenul de prescriptie de 3 ani, motiv pentru care a respins exceptia prescrierii dreptului la actiune.

Pe fondul cauzei instanta a retinut ca reclamanta solicita obligarea paratei la plata unor drepturi banesti achitate paratei cu titlu de drepturi salariale in anii 2010 si 2011, cererea de chemare in judecata fiind introdusa in urma unui control al Curtii de Conturi efectuat la parata in anul 2012 in urma caruia s-a intocmit un Raport de control cu nr. xxxxx/xxxxxxxxxxx prin care s-a constatat ca desi prin art. 26 din Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010 si art. 40 alin. 1 lit. b din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 nivelul cheltuielilor de personal/salariale a fost limitat la nivelul anului precedent, actualizat cu indicele de inflatie, reclamanta a efectuat cheltuieli de personal/salariale aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli, peste cele facute in anii precedenti.

Potrivit dispozitiilor art. 256 alin. 1 Codul Muncii salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie

Art. 1092 vechiul Cod Civil (sub imperiul caruia au fost facute platile) instituie principiul potrivit caruia orice plata presupune o datorie iar ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii.

Plata nedatorata este definita ca fiind executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia.

P. a se naste raportul juridic in temeiul caruia accipiensul. va fi obligat la restituirea catre solvens a ceea ce a primit, este necesara intrunirea mai multor conditii.

a) Prestatia pe care solvensul a executat-o trebuie sa fi avut semnificatia operatiei juridice a unei plati;

b) Datoria in vederea caruia s-a facut plata sa nu existe.

c) Plata sa fi fost facuta din eroare sau in temeiul unui act juridic desfiintat ulterior cu efect retroactiv;

Aceasta inseamna ca solvensul a avut credinta ca este debitor al accipiensului.

Obligatia de restituire exista atat in sarcina celui ce a primit plata cu buna credinta, precum si in sarcina accipiensului de rea credinta.

Buna sau reaua credinta a accipiensului intereseaza exclusiv pentru determinarea intinderii obligatiei de restituire. Cel ce a primit plata cu rea credinta va fi obligat sa restituie si dobanda legala datorata de la data incasarii sumei primite (art. 1645 vechiul Cod civil).

In speta dedusa judecatii nu se poate considera ca reclamanta ar fi platit din eroare paratei drepturile salariale pentru anul 2010 si 2011.

De asemenea, nu se poate considera ca datoria in vederea careia s-a facut plata nu exista.

Instanta a constatat ca platite facute de reclamanta catre parata au avut la baza contractual individual de munca negociat de ambele parti, precum si actele aditionale prin care s-a modificat si elementul, salariul”.

Chiar daca actele aditionale prin care s-a negociat salariul paratei pentru anul 2010 si 2011 s-ar fi incheiat cu nerespectarea Legii bugetului de stat pe anii 2010 si 2011, nulitatea acestor acte, ce reprezinta sanctiunea legala care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila, nu intervine de drept.

Cata vreme aceste acte juridice nu au fost anulate, nu au fost invalidate fie prin acordul partilor conform art. 57 alin. 6 Codul muncii fie de catre instanta, acestea au produs pe deplin efecte juridice, si nu se poate considera ca platile salariale facute in baza acestor acte, nu au avut o baza legala”.

Pe de alta parte, instanta a mai retinut ca nu i se poate imputa reclamantei ca, prin platile salariale facute cu angajatii pe anii 2010 si 2011 a incalcat dispozitiile legilor bugetului de stat pe anii 2010 si 2011, intrucat F. National de G. a C. pentru Intreprinderile M. si Mijlocii S. A. – IFN este exceptat de la regimul instituit prin OUG nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, intrucat aceasta institutie reprezinta o societate financiara bancara in sensul art. 8 din OUG nr. 79/2008, fapt statuat prin Decizia nr. 17/8. 06. 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pronuntata in dosarul XXXXXXXXXX, publicata in Monitorul Oficial nr. 503/8.07.2015, decizie care este obligatorie pentru aceasta instanta, de la data publicarii acesteia in Monitorul Oficial, conform dispozitiilor art. 521 alin. 3 C. pr civ.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel in termenul legal reclamantul F. National de G. a C. pentru Intreprinderile M. si Mijlocii S. A. – IFN care a sustinut ca hotararea instantei de fond este netemeinica si nelegala.

Invocand ca temei de drept pentru sustinerea apelului art. 466 alin. 1 din Codul de procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 214 din Legea nr. 62/2011, in fapt apelanta reclamanta critica hotararea sub urmatoarele aspecte:

In cauza actul juridic respectiv actele aditionale au fost incheiate cu nerespectarea unei norme care ocroteste un interes general (Legea bugetului de stat) si, in consecinta, transpare cu evidenta faptul ca acestea sunt afectate de nulitate absoluta partiala si nu pot produce efecte juridice.

Astfel, prin negocieri individuale (consfintite prin contract individual de munca, respectiv acte aditionale) nu pot fi modificate procentele de constituire a fondurilor de salarizare aprobate potrivit legii, nefiind permisa eludarea unor dispozitii legale prin clauze contractuale.

O prevedere care nu respecta cerintele legale, arata apelanta-reclamanta, nu poate produce efecte, iar imprejurarea ca salariile se stabilesc prin negocieri individuale intre angajator si salariati nu trebuie inteleasa ca negocierea poate fi facuta cu incalcarea dispozitiilor privitoare la modalitatea de stabilire a cheltuielilor de personal/de salarizare.

In cauza dedusa judecatii, nelegalitatea platii unor drepturi salariale a fost constatata de Camera de Conturi a Romaniei, iar instanta de judecata este abilitata a verifica daca subzista motivul de: nelegalitate constatat in urma auditului financiar, respectiv daca au fost depasite limitele prevazute de lege in ceea ce priveste salarizarea personalului.

In acest sens, jurisprudenta de specialitate a statuat faptul ca prin negocieri individuale sau colective: nu poate fi modificat/stabilit fondul de cheltuieli de personal/salaria le peste limitele stabilite de lege, nefiind permisa eludarea unor dispozitii legale prin clauze contractuale.

Prin urmare, daca instanta de judecata ar fi considerat ca actul juridic (clauza din contractul individual de munca, respectiv actele aditionale) care a stat la baza platii nedatorate ar fi fost afectat de nulitate absoluta partiala, in temeiul art. 1247 alin. (3) Cod civil (2011) avea obligatia sa constate nulitatea absoluta partiala a acestuia si sa nu-l ia in considerare la solutionarea spetei.

Astfel, potrivit art. 1247 alin. (3) Cod civil (2011): \"Instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta\".

Prin urmare, rationamentul ce a stat la baza Sentintei civile nr. 7893 din 3 septembrie 2015 este eronat, instantei de judecata incumbandu-i obligatia de a constata nulitatea absoluta partiala a unui act juridic profund nelegal si nu de a consfinti starea de nelegalitate, pe motiv ca nu s-a solicitat, respectiv nu a existat acordul partilor.

Totodata, apelanta solicita a se constatat ca instanta de judecata a hotarat cu autoritate de lucru judecat ca actul juridic (clauza privind salariul din contractul individual de munca, respectiv actele aditionale) a fost incheiat cu nerespectarea Legii bugetului de stat [potrivit art. 430 alin. 2C;pr. Civ. (2013)], ceea ce motiveaza demersul nostru de recuperare a platilor nedatorate

Referitor la pretinsa incidenta in cauza a dispozitiilor deciziei nr. 17 din 8 iunie 2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, apelanta invedereaza faptul ca prin legile bugetului de stat fac trimitere la prevederile OUG nr. 79/2008, subiectii vizati de prevederile legilor sunt determinati prin legile bugetului de stat si nu prin OUG nr. 79/2008, motiv pentru care deciziei nr. 17 din 8 iunie 2015 nu ar trebui sa influenteze hotararea pronuntata in cauza.

In ceea ce priveste temeinicia actiunii, apelanta invedereaza ca in urma controlului efectuat in cursul anului 2012, privind situatia, evolutia si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului la FNGCIMM, Curtea de Conturi, a constatat, asa cum reiese din mentiunile de la punctul B. 1. din Raportul de control nr. xxxxx/14.12.2012, si de la punctul 8 raportat la pct. 2 din Decizia nr. 1/T4. 01. 2013, \"nerespectarea (de catre apelanta - reclamanta) prevederilor legale privind aprobarea si acordarea cheltuielilor de personal/salariale in perioada 2010-2011\" si: a dispus - recuperarea diferentelor de drepturi salariale dintre cele acordate si cele cuvenite potrivit legii.

In concret, prin decizia executorie a Curtii de Conturi s-a stabilit ca, desi prin art. 26 din Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010 si art. 40 alin. 1 lit. b din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 nivelul cheltuielilor de personal/salariale a fost limitat la nivelul anului precedent, actualizat cu indicele de inflatie, apelanta - reclamanta a efectuat cheltuieli de personal/salariale aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli, peste acest nivel.

Astfel, la pct. 2 din decizia nr. 1/14. 01. 2013, s-a stabilit ca pentru anul 2010 apelanta - reclamanta, fata de nivelul cheltuielilor de personal inregistrate in anul 2009, in suma de 14. 463. 285 lei, a efectuat cheltuieli de personal in suma de 17. 417. 639 lei, inregistrand o depasire de 20,43% in conditiile in care indicele de inflatie publicat de Institutul National de S. a fost de 5,59%, in valoare absoluta, cheltuielile de personal efectuate au inregistrat o depasire de 2. 145. 857 lei.

De asemenea, pentru anul 2011, Curtea de Conturi a stabilit ca fata de nivelul cheltuielilor cu salariile inregistrate in anul 2010, in suma de 12. 194. 545 lei, apelanta - reclamanta a efectuat cheltuieli-salariale in suma de 14. 490. 406 lei, inregistrand o depasire de 18,83%, in conditiile in care indicele de inflatie prognozat de BNR a fost de 3%. Astfel, in valoare absoluta, cheltuielile salariale au inregistrat o depasire de 1. 930. 024 lei, desi potrivit art. 40 alin. 1 lit. b din Legea nr. 286/2010 cheltuielile de personal pentru anul 201. 1 puteau fi majorate cu maximum 3%, cat reprezinta indicele de inflatie prognozat.

Avand in vedere cele constatate de catre Curtea de Conturi, precum si recomandarea de a dispune anumite masuri, intre care si recuperarea, in conditiile legii a sumelor care nu s-au incadrat in dispozitiile Legii Bugetului de Stat pentru anii 2010 si 2011, apelanta-reclamanta a solicitat intimatei-parate, restituirea sumelor incasate in plus in mod nelegal.

Sumele respective reprezinta sume nedatorate, achitate de catre apelanta-reclamanta salariatilor, iar, conform prevederilor art. 256 alin. (1) din Codul muncii: \"Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie\".

In cauza dedusa judecatii sunt indeplinite conditiile cerute pentru antrenarea obligatiei de restituire a salariatului (art. 256 alin. 1 din Codul muncii), respectiv:

- angajatorul a achitat si salariatul a incasat, in perioada de referinta, drepturile salariale;

- parte din drepturile salariale incasate de salariat sunt sume nedatorate, achitarea acestora neavand o baza legala, in conditiile in care au fost incalcate dispozitiile legale in materie.

Desi prin art. 26 din Legea nr. 11/201 si art. 40 alin. 1 lit. b din Legea nr. 286/2010 nivelul cheltuielilor de personal/salariale a fost limitat la nivelul anului precedent, actualizat cu indicele de inflatie, au fost achitate intimatei-parate sume de bani cu desconsiderarea acestor norme legale.

P. aceste motive apelanta-reclamanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii pronuntate de instanta de fond in sensul admiterii actiunii.

Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

In mod eronat, arata intimata, apelanta interpreteaza decizia nr. 17/2015 pronuntata de I. C. C. J. ; limitele controlului judecatoresc realizat in cauza au fost stabilite de catre apelanta-reclamanta atat prin cererea de chemare in judecata cat si prin cererea modificatoare, invocandu-se in drept art. 256 alin. 1 din Codul muncii, iar in aceste conditii. In mod corect instanta de fond a apreciat cauza din perspectiva indeplinirii/neindeplinirii conditiilor platii nedatorate.

Analizand apelul declarat, conform dispozitiilor art. 477 C. pr. civ., in raport de motivele de apel, de apararile intimatei si de dispozitiile legale incidente in cauza, Curtea retine urmatoarele:

Apelantul-reclamant F. National de G. a C. pentru Intreprinderile M. si Mijlocii S. A. – IFN, a solicitat obligarea paratei P. A. la restituirea unor drepturi salariale, pretins incasate necuvenit, in perioada 2010-2011.

In baza solicitari formulate, apelanta-reclamanta a invocat decizia nr. 1 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei, la data de 14. 01. 2013, prin care au fost constatate o abateri in modul de gestionare a fondurilor destinate cheltuielilor de personal, de catre angajator.

Neregulile consemnate de catre organul de control financiar, vizeaza nerespectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010 si a art. 40 din Legea nr. 286/2010 in anul 2010 in suma de 17. 417. 639 lei neregasindu-se o depasire cu 20,43% in conditiile in care indicele de inflatie publicat de INS a fost de 5,59% in valoare absoluta, iar in anul 2011 a efectuat cheltuieli de salarizare in suma de 14. 490. 406 lei, inregistrand o depasire de 18,83% in conditiile in care indicele de inflatie prognozat de BNR, a fost de 3% in valoarea absoluta.

Valoarea estimativa a abaterii a fost stabilita la suma de 4. 075. 881 lei, ce urmeaza a fi recuperata in conditiile legii.

Potrivit concluziilor actului de control al Curtii de Conturi, apelanta-reclamanta pretinde ca intimata-parata a incasat necuvenit suma de 7. 036,07 lei – pentru anul 2010 si 11. 199,30 lei - pentru anul 2011, si ca este indreptatita la restituirea acestor sume, conform art. 256 Codul muncii.

Fata de temeiul de drept invocat de reclamanta in sustinerea actiunii, respectiv art. 256 alin. 1 Codul muncii, Curtea retine ca potrivit acestor dispozitii:

“Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie”.

Obligatia de restituire reglementata de art. 256 Codul muncii, nu reprezinta o forma a raspunderii patrimoniale a salariatului, ci se intemeiaza pe plata nedatorata, pe imbogatire fara justa cauza si, in consecinta, pentru plata nedatorata invocata in legislatia speciala (Codul muncii) trebuie verificate indeplinirea conditiilor impuse de Codul civil.

In consecinta, prestatia trebuie sa fie efectuata cu titlu de plata; plata nu trebuie sa existe din punct de vedere juridic in raporturile dintre parti, iar plata trebuie sa fi fost facuta din eroare.

Raportat la aceste conditii, Curtea constata ca intimata-parata P. A. este incadrata in baza C. I. M. 184/20.07.2009, incepand cu 20.07.2009, drepturile salariale, fiindu-i stabilite in baza negocierii directe si incluse in contractul de munca si actele aditionale la Contractul de munca, valabil atat timp cat nu s-a facut dovada modificarii sau anularii acestora. In apel apelanta solicita constatarea nulitatii partiale a acestor acte – aspect nepermis de dispozitiile art. 478 alin. 2 C. pr. civ.,

Cu inscrisurile depuse in apel, respectiv referatele privind propunerea de premiere a salariatilor in anul 2010 si 2011 apelanta-reclamanta nu face dovada ca sumele retinute ca plata nedatorata provin din aceste premii, acordate intimatei-parate.

In ceea ce priveste pe apelanta, se constata ca aceasta este o institutie financiara nebancara caruia i se aplica sintagma \"societatii financiar-bancara” din cuprinsul art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008, privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economice, aprobata cu modificarile si completari prin Legea nr. 203/2009 –astfel cum a statuat I. C. C. J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – prin decizia 17/2015, obligatorie pentru instantele de judecata, potrivit art. 521 (3) Cod procedura civ.

Fata de dezlegarea data I. C. C. J., cu privire la statutul F. National de G. a C. pentru Intreprinderile M. si Mijlocii S. A. – IFN, se constata ca aceasta institutie nu se incadreaza in niciuna dintre categoriile de entitati carora li se aplica legile referitoare la salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si drept consecinta nu-i pot fi impuse restrictiile privind cheltuielile destinate cu personalul angajat.

In aceste imprejurari, nu poate fi retinuta ca fiind plata nedatorata suma retinuta de Curtea de Conturi in sarcina intimatei-parate, solutia de respingere a actiunii pronuntata de instanta de fond fiind temeinica si legala.

P. considerentele ce preced in temeiul art. 480 Cod procedura civ. apelul va fi respinse, ca nefondat, urmand ca in baza art. 453 Cod procedura civ apelanta sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata din apel reprezentand onorariul de avocat.

 

P. ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F. NATIONAL DE G. A C. P. I. M. SI MIJLOCII S. A. – IFN, cu sediul in Bucuresti, sector 1, . 38, inregistrata la Registrul Comertului sub nr. J40/xxxxx/2001, avand cod de identificare fiscala xxxxxxxx, cont bancar RO67 RNCB xxxxxxxxxxxxxx 0001 deschis la BCR SA, impotriva sentintei civile nr. 7893/03.09.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu parata P. A., identificata cu CNP: xxxxxxxxxxxxx, domiciliata in Bucuresti, . 329,, ,  sector 3.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   drepturi salariale    prescriptie    imbogatire fara just temei    patrimoniu    paguba    datorie    nulitate absoluta    indice de inflatie    eroare   


Sus ↑