Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea înregistrata la data de 15.01.2015, sub nr. xx/2014, pe rolul Tribunalului O__, reclamantul  S_ E_ M_, a chemat în judecata pe pârâta __ S_, solicitând instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna:
- obligarea acesteia la plata concediului de odihna neefectuat, a orelor suplimentare efectuate, a spotului de 100% pentru munca prestata în zilele de sarbatori legale, drepturi banesti ce urmeaza a fi indexate si actualizate la data Platii efective, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare reclamantul precizeaza ca a avut calitatea de salariat al pârâtei, conform contractului individual de munca nr. xx/15.10.2009, iar la data de 01.06.2015, raporturile de munca au încetat prin acordul partilor.
Arata reclamantul, ca în perioada în care a desfasurat activitate, a lucrat 7 zile din cele 7 ale saptamânii, inclusiv sâmbata si duminica, începând cu ora 3-4- dimineasa si pâna seara târziu. Singurele libere de care a beneficiat au fost de C_ – 2 zile, de Pasti 2 zile, de Revelion – 2 zile.
Se mai arata ca nici concediul legal de odihna nu l-a efectuat si nici nu i-a fost platit.

În drept, s-a invocat dispoz. art. 117, 120, 132, 137 alin. 2, 138 C M .

În dovedirea cererii, solicita admiterea probei cu înscrisuri, interogatoriu, testimoniala si expertiza contabila.

Reclamantul a depus la dosar în sustinere copia urmatoarelor înscrisuri: raspuns sesizare ITM, adeverinte, Contract Individual de Munca înregistrat la ITM  cu nr. xx/15.10.2009, CI.

Pârâta, legal citata, a depus întâmpinare – fila 29 dosar, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.

În ceea ce priveste solicitarile reclamantului se invoca lipsa perioadei pe care se solicita drepturile banesti, fata de care ca formuleze apararile legale.

Astfel, se arata ca reclamantul a fost încadrat în functia de agent comercial, în baza contractului individual de munca nr. xx/15.10.2009, începând cu data de 15.10.2009, pâna la data de 01.06.2015, când acesta a solicitat încetarea raporturilor de munca.
Activitatea desfasurata de reclamant consta în livrarea (transportarea) produselor de panificatie pe ruta Draganesti-O__ /S_, 80 km dus-întors, iar programul de lucru începea la ora 6 dimineasa când pleca în cursa si pâna la orele 10 -10.30, asa cum rezulta din avizele de însotirea marfii, astfel ca acesta nu a prestat activitate peste programul legal de 8 ore prevazut în contractul individual de munca., astfel cum a fost si pontat.

În ceea ce priveste efectuarea concediului de odihna, se arata ca la data de 25.12.2015, prin ordin de plata i-a fost achitata suma de 1587 lei, reprezentând contravaloarea concediului de odihna neefectuat pentru perioada 2013 – 2015.

În dovedirea cererii, solicita admiterea probei cu înscrisuri, interogatoriu, testimoniala cu martorul M__ T_ C-tin.

În drept, s-a invocat la modul generic prevederile Legii 53/2003.

La data de 10.03.2016, reclamantul a formulat raspuns la întâmpinare, f. 64 dosar, prin care a reiterat situatia de fapt din cererea de chemare în judecata si fata de situatia invocata de pârâta prin întâmpinare, a precizat ca solicita drepturile banesti pe ultimii trei ani, raportat la data înregistrarii cererii de chemare în judecata.
A fost administrata proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori pentru ambele parti si proba cu expertiza contabila solicitata de reclamant.

Analizând actele si lucrarile dosarului cu privire la fondul actiunii, instanta retine si constata, raportat la probele administrate si textele legale incidente, urmatoarele:

Reclamantul a fost salariatul pârâtei în functia de agent comercial, conform contractului individual de munca nr. xx/15.10.2009 - fila 9 dosar, începând cu data de 15.10.2009 pâna la data de 01.06.2015, când acesta a solicitat încetarea raporturilor de munca si a fost emisa  de catre pârâta, decizia nr. 8/29.05.2015 – fila 8 dosar.
Astfel, reclamantul a facut dovada existentei raporturilor de munca dintre parti, prin depunerea contractului de munca.
Sarcina probei în litigiile de munca revine angajatorului care potrivit art. 272 coroborat cu art. 168 din art. 279 , avea obligatia de a face dovada platii drepturilor solicitate pentru perioada lucrata de salariat.

Dreptul la un salariu corespunzator muncii prestate de salariat este reglementat de legislatia nationala cât si de cea internationala.
Astfel, conform dispozitiilor art. 39 alin. 1 lit. a) din art. 279 , salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, iar în mod corelativ, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) din art. 279 , angajatorului îi revine obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.

Potrivit art. 154 din art. 279 , salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, contraprestatie care trebuie exprimata în bani.
Potrivit art. 168 C.muncii republicat „(1) Plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea Platii catre salariatul îndreptatit. (2) Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator în aceleasi conditii si termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.             

În acelasi sens, art. 23 alin. 3 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede \"ca cel care munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana.\"
În raport de aceste dispozitii legale este evident faptul ca drepturile banesti solicitate sunt un element esential al contractului individual de munca, o parte componenta a obligatiilor asumate de angajator, ele constituind totalitatea drepturilor banesti cuvenite salariatului.
Prin Încheierea de sedinta din data de 12.09.2016 – fila 107 dosar, au fost admise obiectivele expertizei în specialitatea contabilitate, respectiv:  sa se stabileasca numarul zilelor de concediu de odihna neefectuate de reclamant  si care este cuantumul  acestora si sa se stabileasca care este cuantumul orelor suplimentare precum si a sporului de 100% pentru munca prestata de reclamant  în zilele de sarbatori legale.

Din concluziile raportului de expertiza si a suplimentului la raportul de expertiza, întocmite în cauza - f. 112 si 122 dosar, rezulta ca, în ceea ce priveste concediul de odihna neefectuat pe anii 2013, 2014, 2015, contravaloarea acestuia este în suma de 1587 lei, iar aceasta suma a fost achitata reclamantului la data de 25.12.2015. În ceea ce priveste orele suplimentare si sporul pentru zilele libere legale, de sarbatori, concluzioneaza expertul ca, din foile de prezenta si declaratiile depuse de societate la organul fiscal, nu rezulta ca reclamantul a efectuat astfel de ore sau ca a lucrat în zilele de sarbatoare desemnate de legiuitor libere.

Verificând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fise de prezenta si statele de plata - filele 42 – 55 dosar, instanta constata ca pentru perioada solicitata, reclamantului i-a fost achitat salariul pentru munca prestata, iar prin dispozitia de plata nr. 70/25.12.2015 – fila 38 dosar, i-a fost achitata suma de 1587 lei, reprezentând concediul de odihna neefectuat pe anii 2013, 2014, 2015.
Dispozitia de plata nr. 70/25.12.2015 – fila 38, este semnata de reclamant la rubrica „beneficiarul sumei”, iar în continutul ei cuprinde faptul ca suma de 1587 lei, reprezinta „concediul de odihna neefectuat pe anii 2013, 2014, 2015”, astfel ca, raspunsul la interogatoriu al acestuia – f. 100 dosar, întrebarea nr. 5, în sensul ca suma primita „reprezinta 2 salarii neachitate”, va fi îndepartat.

De asemenea si depozitia martorului S__ N_, propus de reclamant – fila 106, va fi îndepartata, având în vedere faptul ca pe avizele de expeditie a marfii, întocmite de reclamant, pe ruta Draganesti-O__, ora livrarii este 6,49; 07.10; 6,16; si niciodata ora 3 sau 4 dimineata asa cum a sustinut prin actiune sau martorul propus de acesta, prin declaratia data.
Mai mult decât atât, martorul S__ N_, propus de reclamant – fila 106, a aratat ca programul sau de lucru era de la ora 14 la ora 23, iar daca reclamantul ar fi început programul de lucru la „ora 3 sau 4 dimineata”, cum a declarat, nu avea posibilitatea sa observe aspectele relatate.

De asemenea, cu toate ca reclamantul a formulat sesizare la ITM O__, legat de neplata orelor suplimentare, a zilelor legale si a concediului de odihna, în urma controlului efectuat, prin raspunsul dat acestuia – fila 4 dosar, s-a confirmat doar neplata concediului de odihna pentru perioada 2013, 2014, 2015, care prin dispozitia de plata nr. 70/25.12.2015 – fila 38 dosar, i-a fost achitat, dar cu rea-credinta prin raspunsul dat la interogatoriu luat de pârât acesta nu recunoaste plata acestor drepturi banesti.

În raport de aceasta situatie si având în vedere si dispozitiile art. 168 C M , se apreciaza ca reclamantului prin semnarea statelor de plata, i-au fost achitate integral drepturile salariale, iar în situatia în care ar fi efectuat ore suplimentare sau ar fi lucrat în zilele de sarbatoare, declarate libere, acesta ar fi sesizat neplata acestora.

Fata de aceste considerente, instanta va respinge actiunea formulata si precizata de reclamant ca neîntemeiata. 

Opinia asistentilor judiciari este conforma cu hotarârea si considerentele prezente.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:
 
Respinge actiunea formulata si precizata de reclamantul S_ E_ M_, CNP xx, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat S_ C_, cu sediul în S_, _, Judetul O__, în contradictoriu cu pârâta __ S_, cu sediul în S_, _, nr. 3-5, Judetul O__, ca neîntemeiata.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul O__.

Pronuntata în sedinta publica azi, 06 februarie 2017.