Cabinet avocat Dreptul muncii

Constata ca prin cererea de chemare in judecata inregistrata la instanta la data de 22. 02. 2016, scutita de taxa de timbru, reclamanta P. D. A., in contradictoriu cu parata S. C. V. V. SRL, a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei plata salariului datorat aferent lunii septembrie 2015, cu dobanda legala de la data scadentei pana la data platii efective; obligarea paratei la plata contravalorii zilelor de concediu ramas neefectuat, aferent perioadei lucrate in anul 2015; obligarea paratei a plata sporului la salariul de baza, intr-un procent de 75% din acesta, aferent zilelor de repaus saptamanal in care a desfasurat activitate la locul de munca, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii se arata ca a fost angajata, conform contractului individual de munca inregistrat sub nr. 164/07. 05. 2013, in functia de registrator medical la V. V. SRL, la punctul de lucru al acestei societati din A., Piata Spitalului, > In data de 21.09.2015 a anuntat societatea angajatoare ca doreste incetarea raporturilor de munca, prin acordul partilor, incepand cu data de 01.10.2015, raspunsul fiind unul negativ, aceste discutii fiind purtate telefonic si/sau pe mail cu conducerea societatii.

In perioada 22.09.xxxxxxxxxxxxx15 a beneficiat de concediu medical, situatia ei personala inrautatindu-se din cauza atmosferei si conditiilor de la locul de munca. Prin intermediul unei colege de serviciu i s-a trimis de la parata un numar de 15 bonuri de masa, aferente lunii septembrie 2015, pentru perioada in care a fost la lucru, insa nu si salariul ce i se cuvenea pentru luna septembrie 2015.

Avand in vedere situatia creata, la data de 04.11.2015, a inaintat o sesizare catre ITM T., solicitand luarea masurilor ce se impun impotriva fostului angajator. Prin raspunsul primit de la ITM T. i s-a adus la cunostinta ca cele reclamate au fost confirmate de verificarile efectuate la angajator si ca s-a dispus in sarcina acestuia o masuri in vederea remedierii situatiei, inclusiv achitarea pana la data de 04.12.2015 a drepturilor salariale.

La inceputul lunii decembrie a primit de la parata decizia prin care contractul ei individual de munca inceta, in baza art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2oo3-Codul muncii , insa, nici pana in prezent, nu i s-au achitat drepturile salariale aferente lunii septembrie 2015.

Situatia de la locul de munca s-a schimbat in mod radical dupa luna martie 2015, ca urmare a modului de a conduce activitatea aplicat de noul manager al acesteia, consecintele pentru ea, ca salariat, fiind grave.

Astfel, desi lunar i se solicita prezenta la locul de munca sambata (pentru 8 ore) si duminica (pentru 2-3 ore), nu i s-au platit aceste ore si nici nu i s-au acordat orele consecutive de repaus saptamanal. Pana in martie 2015, beneficia de plata acestor ore si de ore libere. Prezenta la locul de munca in zilele de sambata si duminica poate fi verificata, intrucat se efectuau operatii, semnatura reclamantei exista pe facturile emise, precum si in alte evidente scriptice ale societatii.

In drept, reclamanta isi intemeiaza actiunea pe dispozitiile art. 123, art. 137 alin. 2, 3, art. 146 alin. 4, art. 155 lit. b, art. 159, art. 166 alin. 4, art. 272 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , art. 269 din Legea nr. 53/2003 republicata - Codul muncii , coroborat cu art. 107, art. 109, art. 116 C. pr. civ., art. 453 alin. 1 C. pr. civila.

In probatiune reclamanta depune in copie contractul individual de munca si actul aditional la acesta, decizia de incetare a raporturilor de munca, raspunsul ITM T. .

Parata depune intampinare si cerere reconventionala prin care solicita admiterea in parte a cererii de chemare in judecata, in sensul achitarii salariului catre reclamanta, fara dobanda legala si respingerea in rest a cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.

Prin cererea reconventionala solicita restituirea contravalorii tichetelor de masa primite si necuvenite, inclusiv contravaloarea imprimarii acestora, in cuantum de 4903,54 lei; restituirea contravalorii impozitului aferent tichetelor de masa primite si necuvenite, impozit achitat catre bugetul de stat in cuantum de 784,57 lei si compensarea partiala a sumelor, in sensul obligarii reclamantei-parate reconventionala la plata diferentelor rezultate dintre salariul cuvenit si restituirile contravalorilor tichetelor primite.

In motivarea intampinarii se invoca exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului A. in solutionarea cererii de chemare in judecata care face obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX, raportat la dispozitiile art. 107 C. procedura civ., coroborat cu dispozitiile art. 268 alin. l lit. c si 269 alin. 2 Codul muncii - Legea nr. 53/2003, republicata, competenta de solutionare revine instantelor de la domiciliului reclamantei P. D. A. sau de la sediul societatii noastre, respectiv Tribunalul M. sau Tribunalul T. .

In acest context, apreciaza ca Tribunalul A., instanta investita de reclamanta cu solutionarea cauzei, nu este competenta sa judece acest litigiu, sens in care solicita admiterea exceptiei.

Pe fond se arata ca intr-adevar intre parti au existat raporturi de munca, relatii de munca finalizate prin emiterea deciziei nr. 233/01.10.2015, ca urmare dispozitiilor art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2003, republicata, astfel cum se poate observa si din decizia necontestata, depusa de reclamanta.

Raportat la primul capat de cerere, desi legea prevede obligativitatea de a achita drepturile salariale, reclamanta nu s-a prezentat la sediul societatii pentru a se putea finaliza operatiunea de clarificare a sumelor care i se cuvin.

Nu este intemeiata solicitarea reclamantei in conditiile in care concomitent cu transmiterea catre reclamata a deciziei de desfacere a contractului individual de munca, a fost comunicata acesteia si notificarea privind prezentarea sa la sediul societatii in vederea clarificarii situatiei financiare si a fisei de lichidare, avand in vedere datoriile acesteia catre societate, datorii care constau in contravaloarea tichetelor de masa primite de reclamanta si necuvenite acesteia, precum contravaloare imprimarii acestora si a impozitului aferent.

Solicitarea de a plati salariul aferent lunii septembrie 2015, cu dobanda legala pana la data platii efective, este neintemeiata, inadmisibila si nelegala, in contextul in care i-a solicitat reclamantei-parata reconventional a se prezenta la sediul angajatorului in vederea rezolvarii situatiei sale financiare, notificare care nu a fost onorata, context in care apreciaza ca si cheltuielile de judecata solicitate trebuie analizate prin prisma pozitiei procesuale si a culpei si respinse.

Reclamantei i se cuvin drepturile salariate aferente lunii septembrie, fara dobanda legala, dupa ce i se scad datoriile fata de societate, respectiv contravaloarea tichetelor de masa primite de reclamanta si necuvenite acesteia, precum contravaloare imprimarii acestora si a impozitului aferent.

In ceea ce priveste plata contravalorii zilelor de concediu ramas neefectuat de catre reclamanta, aferent anului 2015, va rugam sa observati faptul ca art. 146 alin. 4 din legea nr. 53/2003, republicata - art. 279 , nu se refera la zilele de concediu, context in care solicita reclamantei a indica exact ce doreste.

In ceea ce priveste obligarea societatii la plata unui spor de 75% la salariul de baza aferent zilelor de repaus saptamanal, nu avut loc nici o negociere in sensul achitarii procentului mentionat de reclamanta, mai mult si daca ar fi fost acest procent la salariul de baza, acesta s-ar fii achitat numai daca nu se acordau cele 2 zile libere, consecutive.

Din pontajele anexate rezulta faptul ca reclamanta nu a prestat munca in folosul societatii, fara a i se acorda zilele libere prevazute de legislatia muncii.

In conditiile in care intre reclamanta si societate nu au existat negocieri privind acordarea unui procent de 75% calculat la salariul de baza pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal (negociere care este obligatorie, prevazuta de lege), atata timp cat reclamantei i s-au acordat zilele libere consecutive pentru munca prestata, este neintemeiata solicitarea acesteia la plata sporului la salariul de baza, spor calculat in procent de 75%.

Pe calea cererii reconventionale, parate reclamanta reconventionala solicita restituirea contravalorii tichetelor de masa primite si necuvenite, inclusiv contravaloarea imprimarii acestora, in cuantum de 4903,54 lei; restituirea contravalorii impozitului aferent tichetelor de masa primite si necuvenite, impozit achitat catre bugetul de stat in cuantum de 784,57 lei si compensarea partiala a sumelor, in sensul obligarii reclamantei-parate reconventionala la plata diferentelor rezultate dintre salariul cuvenit si restituirile contravalorilor tichetelor primite, solicitari care survin prin aplicarea dispozitiilor art. 256 din Legea nr. 53/2003, republicata.

Potrivit dispozitiilor art. 169 alin. (2) din art. 279 , angajatorul nu poate efectua retineri din salariu decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, coroborat cu dispozitiile art. 256 art. 279 privind restituirea sumelor nedatorate si bunurilor necuvenite.

Obligatia de restituire reglementata de art. 256 din art. 279 nu reprezinta o forma a raspunderii patrimoniale a salariatului, ci se intemeiaza pe plata lucrului nedatorat, pe imbogatirea fara justa cauza. Daca insa salariatul care a incasat nelegal sumele de bani sau a primit nelegal bunurile ori serviciile a fost de rea-credinta (dupa cum se poate observa si din prezenta cerere de chemare in judecata), obligatia sa de restituire va imbraca forma raspunderii patrimoniale, sens in care intelege sa solicite restituirea sumei de 4903, 54 lei (contravaloare tichete de masa acordate si necuvenite), la care se adauga suma de 784, 57 lei (impozit achitat de societate ca urmare a predarii respectivelor tichete de masa).

In probatiune parata reclamanta reconventionala depune foile de pontaj si statele de plata.

Reclamanta depune intampinare la cererea reconventionala si raspuns la intampinare (filele 83-86 dosar).

Parata reclamanta reconventionala depune raspuns la intampinare (filele 93-94 dosar).

La acest termen de judecata, instanta a pus in discutia partilor exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului A., invocata de parata, avand in vedere domiciliul reclamantei.

Potrivit art. 248 al. 1 Cod procedura civila, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei de necompetenta teritoriala a Tribunalului A., exceptie ce face de prisos cercetarea in fond a pricinii.

Analizand exceptia invocata, instanta constata ca reclamanta are domiciliul in localitatea Saschiz, nr. 16, judetul M. .

Cererea de chemare in judecata se introduce la instanta competenta in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta, ori dupa caz, sediul, conform art. 269 al. 2 din codul muncii-republicat.

Aceasta competenta teritoriala nu este alternativa, ci revine exclusiv instantei in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta, ori dupa caz, sediul, iar partile nu o pot inlatura.

Necompetenta este de ordine publica, conform art. 129 al. 2 pc. 3 din codul de procedura civila, intrucat normele care reglementeaza competenta, sunt norme imperative de la care partile nu pot deroga, iar nesocotirea acestor norme atrage nulitatea hotararii judecatoresti pronuntate.

Asa cum am aratat anterior, domiciliul reclamantei este in localitatea Saschiz, nr. 16, judetul M. .

Reclamanta nu a facut dovada ca a lucrat in municipiul A., pentru a fi incidente prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011-republicata, care stabilesc competenta in circumscriptia tribunalului unde isi are locul de munca, deoarece din contractul individual de munca, la lit. D, nu rezulta unde isi desfasoara activitatea.

Astfel, neexistand nici o dovada ca reclamanta si-a desfasurat activitatea in municipiul A. sau in municipiul Timisoara, competenta apartine instantei de la domiciliul reclamantei.

Prin urmare, instanta competenta sa solutioneze cererea reclamantei in prima instanta, este tribunalul de la domiciliul reclamantei, adica Tribunalul M., potrivit art. 269 al. 2 din codul muncii-republicat, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011-republicata, litigiul dedus judecatii fiind un litigiu de munca, astfel incat necompetenta Tribunalului A. este de ordine publica, litigiul fiind de competenta unei instante de acelasi grad, iar partile nu o pot inlatura.

Avand in vedere considerentele anterior mentionate, in temeiul art. 129 al. 2 pc. 3, art. 132 al. 3 din codul de procedura civila, art. 210 din Legea nr. 62/2011-republicata, coroborat cu art. 269 al. 2 din codul muncii-republicat, instanta va admite exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului A. si va dispune declinarea competentei de solutionare a actiunii formulate de catre reclamanta, la Tribunalul M. - Sectia de litigii de munca si asigurari sociale.

Instanta constata ca nu se pune problema cheltuielilor de judecata in acest stadiu procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului A., invocata de catre parata si in consecinta:

Declina competenta de solutionare a actiunii formulate de catre reclamanta P. D. A., cu domiciliul in localitatea Saschiz, nr. 16, judetul M., CNP xxxxxxxxxxxxx, in contradictoriu cu parata S. C. V. V. S. R. L., cu sediul in municipiul Timisoara, . 13, judetul T., inregistrata la ORC sub nr. J XXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, la Tribunalul M. - Sectia de litigii de munca si asigurari sociale.