Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.226/R

Şedinţa publică din 16 Februarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul E. E., cu domiciliul ales la Cabinet av.B. H. cu sediul în F, domiciliat în F,(...), Bl.15, .9, jud.V împotriva sentinţei civile nr.719/31.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...) în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru intimata pârâtă S.C. E. S.A. avocat E. D. cu delegaţie la dosar, lipsă fiind recurentul reclamant E. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul prin reprezentant a depus la dosar concluzii scrise; în cauză s-a formulat cerere de abţinere de către judecător N. D., cerere soluţionată prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 16.02.2009; după care:

S-a dat citire în şedinţă publică modului de soluţionare a cererii de abţinere formulată de judecător N. D., urmând cauza să fie soluţionată de către completul constituit conform planificării de permanenţă.

Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar împuternicire avocaţială, învederând că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimatei-pârâte.

Reprezentantul intimatei-pârâte solicită în baza disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă respingerea recursului declarat de reclamantul E. E., urmând să se aibă în vedere toate susţinerile de la fondul cauzei. Fără cheltuieli de judecată, urmând să fie solicitate pe cale separată.

CURTEA

Asupra recursului civil de faţă, înregistrat la Curtea de A P E L G A L A Ţ I sub nr(...).

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 719/31.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă având ca obiect drepturi băneşti formulată de reclamantul E. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. B.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i V r a n c e a reclamantul E. E. a chemat in judecata pe parata SC E. SA B pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea paratei la plata sumelor reprezentând salarii cuvenite ca urmare a executării necorespunzătoare a obligaţiei de acordare a plăţilor compensatorii datorate ca urmare a încetării contractului individual de munca, sume actualizate conform indicelui de inflaţie.

În motivare au arătat că a fost salariat al pârâtei S.C. E. S.A. B, punctul de lucru E. V, având o vechime de peste 15 ani si ca in urma procesului de reorganizare si restructurare a paratei aprobat in anul 2005 s-a trecut la disponibilizarea personalului din acest punct de lucru.

Disponibilizarea s-a făcut în conformitate cu Planul social - anexa la contractul colectiv de munca aprobat de Consiliul de administraţie al pârâtei în anul 2005.

Conform pct. 4 din Planul social angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze, în funcţie de vechimea în munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

Sumele calculate prin Decizia de încetare a contractului individual de munca nu sunt corecte, întrucât pentru anul 2005 salariul mediu brut a fost de 1400 lei.

A precizat ca plăţile compensatorii trebuiau sa fie acordate la nivelul salariului mediu brut, aşa cum prevede Planul social anexa la C.C.M., sumele ce trebuiau acordate fiind cele calculate in anexa aflata la fila nr. 4 din dosarul cauzei.

Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, in condiţiile disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul E. E. a fost salariat al paratei şi a fost disponibilizat la data de 7.12.2005, cu acordarea unei indemnizaţii de concediere stabilite în baza art. 50 din contractul colectiv de muncă, completate cu prevederile Planului social, ţinând cont de vechimea în cadrul E. a salariatului.

S-a susţinut de către reclamant ca nu este corect modul de calcul al acestei indemnizaţii, având în vedere ca ea trebuia calculata la nivelul salariului mediu brut pe E. pe anul 2005, acest salariu fiind de 1400 lei.

Însă, articolul 4 din Planul social stabileşte modalitatea de calcul a indemnizaţiei de disponibilizare luându-se în calcul salariul mediu brut pe anul anterior, care, pentru anul 2005 a fost de 1400 lei (salariul mediu brut din anul 2004), iar pentru anii următori s-a stabilit ca salariul mediu brut care va sta la baza indemnizaţiilor de disponibilizare sa va calcula aplicând procentul de creştere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, aşa cum a fost calculat în anul anterior ( versiunea finala a Planului social din data de 21.04.2005, fila 12 din dosar ).

Aşadar, este eronata susţinerea reclamantului în sensul ca indemnizaţia de concediere se stabileşte înmulţind pur si simplu numărul de salarii cuvenite în funcţie de vechimea în cadrul E. cu salariul mediu brut pe unitate, având în vedere ca Planul social - anexa la contractul colectiv de munca, act ce reprezintă legea părţilor, prevede o alta modalitate de calcul, acceptata de angajaţi, prin reprezentanţii lor, prin semnarea acestui act.

Conform pct. 4 din Planul social angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptaţi să beneficieze, în funcţie de vechimea în muncă, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani şi câte 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

Din B.ul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părţile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social(…) voinţa comună a părţilor (…) a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca.

Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părţi, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de cate ori părţile convin acest lucru.

Potrivit disp. art. 969 cod. Civil convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiaşi articol aceste convenţii se pot revoca doar cu consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a reţinut ca normele adoptate prin convenţie de părţi, respectiv prin Planul social - anexa la contractul colectiv de munca, prevăd un mod de calcul al indemnizaţiei de concediere care a fost respectat de către parata, astfel încât acţiunea apare ca neîntemeiata, urmând a fi respinsă ca atare.

Referitor la plata impozitelor aferente sumelor plătite cu titlu de indemnizaţie de concediere, din avizele depuse de către pârâta, precum şi din disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal rezultă ca acestea sunt datorate de către angajator, aspect care, de altfel, nu a fost contestat de către pârâta.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs reclamantul E. E. criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

1.Stabilirea de către instanţă a unei situaţii de fapt eronată, neconformă cu realitatea.

În susţinerea motivelor de recurs au invocat faptul că Planul social în forma sa finală din 21.04.2005 completează prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă şi nu reprezintă o variantă opţională a acestuia.

Formula de calcul folosită de reclamanţii - recurenţi conduce la un rezultat diferit, rezultând diferenţe care nu se justifică( a dat exemplul unui salariat cu o vechime de 15 ani disponibilizat în luna ianuarie 2007).

Drepturile minimale prevăzute în art.50 din contractul colectiv de muncă nu au fost completate cu drepturile din Planul social iar amendamentul invocat de pârâtă este nul şi neopozabil.

2.Caracterul formal al B.ului din data de 13.09.2006 apărut după înregistrarea Planului social la ITM B, nerespectarea procedurii impuse de lege, pentru a indice în eroare instanţa asupra situaţiei de fapt.

3.Încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art.30, 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, sub aspectul modificărilor aduse prin amendament fără ca acesta să fie înregistrat sau recunoscut legalitatea sa de către salariaţi.

În speţă operează dispoziţiile Legii nr.130/1996 şi, prin urmare, amendamentul este lovit de nulitate şi nu poate fi opozabil.

Instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra formulei de calcul a indemnizaţiei de concediere folosită de pârâta SC E. SA, calcul efectuat în afara dispoziţiilor punctului 4 din Planul social.

A solicitat admiterea recursului iar în rejudecare modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii pe fond a acţiunii introductive, ca fiind întemeiată.

În drept şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.8, 9, art.304¹ şi art.312¹ C.pr.civilă.

Prin concluzii, intimata-pârâtă SC E. SA B a apreciat acţiunea ca fiind nefondată faţă de prevederile convenite de părţi prin Planul social prin B.ul din 13.09.2006 care reprezintă o clauză interpretativă a planului social.

Examinând recursul declarat pe baza motivelor astfel invocate de reclamant potrivit celor de mai sus, sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu dispoziţiile art.304¹ C.pr.civilă, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Pretenţiile formulate în cauză vizează întinderea plăţilor compensatorii avându-şi izvorul în pct.4 din Planul social intervenit la data de 21.04.2005 şi art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate încheiate pentru perioada 2005-2008.

Planul-social Anexă la contractul colectiv de muncă la nivelul SC E. SA, încheiat la data de 21.04.2005 între patronat şi salariaţi reprezentaţi de G., a fost determinat de reorganizarea activităţii societăţii conducând la întocmirea proiectului de concediere colectivă.

Cât priveşte compensaţiile acordate salariaţilor, conform prevederilor art.4 din Planul Social, s-a convenit asupra acordării a 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul E. aferente anului anterior celei în care are loc disponibilizarea, funcţie de vechimea în cadrul unităţii.

Pe de altă parte, prin dispoziţiile art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de E., pe anii 2005-2007 s-a prevăzut în cazul concedierilor din motive care nu ţin de persoana salariatului, acordarea de către societate a unei indemnizaţii minime de concediere, valorile acordate efectiv fiind stabilite prin negociere cu G. E..

La data de 9.01.2006 părţile au convenit asupra încheierii unui B. privind punctul 4 din Planul social sub aspectul întinderii şi modalităţii de calcul a indemnizaţiilor de concediere, funcţie de salariul mediu brut pe E. ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

De asemenea, prin B.ul la Planul social din 13.09.2006 aceleaşi părţi au convenit asupra completării punctului 4 din Planul social, în sensul explicitării voinţei comune a acestora de a nu cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.

De altfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a prevăzut la art.50 al.5 că acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la al.1 al aceluiaşi articol.

Drept urmare în mod legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că părţile au modificat prin planul social prevederile art.50 din contractul colectiv de muncă, cu privire la indemnizaţiile în caz de concediere, potrivit voinţei comune a acestora.

Interpretând dispoziţiile art. 50 din contractul colectiv de muncă instanţa constată că sumele invocate se referă strict la situaţia concedierilor individuale. În cazul concedierilor colective valorile acordate sunt stabilite prin negociere cu G. E., plecând de la formula utilizată în situaţia precedentă, care stabileşte indemnizaţia minimă ce va fi acordată de societate.

În consecinţă, art. 50 din contractul colectiv de muncă stabileşte doar nişte valori minime de la care se începe negocierea. În speţă, fiind vorba de o concediere colectivă, prin Planul Social aprobat au fost negociate drepturi cu o valoare superioară, respectiv de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

Nu pot fi primite astfel criticile recurentului- reclamant privind stabilirea de către instanţă a unei situaţii de fapt eronată, neconformă cu realitatea.

Nu se poate reţine că amendamentele încheiate ar avea un caracter formal atâta timp cât reprezintă rezultatul negocierii între reprezentanţii societăţii şi ai salariaţilor, fiind încheiate şi însuşite în forma depusă la dosar.

Sub aspectul cuantumului acestor indemnizaţii acordate recurenţilor-reclamanţi, din deciziile individuale privind încetarea contractului individual de muncă rezultă valoarea netă a indemnizaţiilor de concediere corespunzătoare vechimii fiecăruia în cadrul E..

Potrivit precizărilor aduse baza de calcul a constituit-o valoarea salariului mediu brut din anul anterior( 1400 lei în 2005) cu aplicarea pentru anii 2005-2008 a coeficienţilor de creştere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, aşa cum a fost acesta calculat în anul anterior( 1582 lei în 2006, 1796 lei în 2007 şi 2074 lei în 2008).

Din sumele rezultate s-a scăzut cota de impozit pe venit, conform amendamentului încheiat de părţi, depăşindu-se indemnizaţia de concediere în sumă netă menţionată în decizia de concediere şi primită de către salariat.

Fiind vorba despre sume brute, în mod corect pentru acestea au fost reţinute toate contribuţiile sociale datorate statului, nu doar impozitul pe venit, în mod normal sumele primite fiind mai mici decât cele calculate de reclamanţi.

În lipsa altor dovezi rezultă că indemnizaţiile de concediere astfel acordate recurentului-reclamant au fost în mod corespunzător calculate şi achitate.

Cu privire la lipsa de opozabilitate a amendamentului pe motivul neînregistrării legale a acestuia, dispoziţiile cuprinse în art.31 din Legea nr.30/1996 vizează situaţia modificărilor aduse contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, ori de câte ori părţile convin acest lucru.

În speţă, amendamentul invocat nu reprezintă o modificare propriu-zisă a contractului colectiv de muncă rolul acestuia fiind acela de a asigura o interpretare clauzelor cuprinse în Planul social în referire la acordarea indemnizaţiilor intervenite pentru acelaşi motiv, al concedierii, ca urmare nu era necesară înregistrarea sa la ITM, aşa cum invocă recurentul.

Potrivit acestuia, voinţa comună a părţilor a fost aceea de a modifica încadrarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă şi nu de a anula indemnizaţiile de concediere în baza Planului social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.

Mai mult, în deciziile de încetare a contractului individual de muncă ale reclamantului sunt prevăzute sumele care urmează a fi plătite cu titlu de indemnizaţie de concediere, iar acesta nu a contestat aceste decizii în termenul legal.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art.312 al.1 C.pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.719/31.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul-recurent E. E., cu domiciliul ales la Cabinet av.B. H. cu sediul în F, domiciliat în F,(...), Bl.15, .9, jud.V împotriva sentinţei civile nr.719/31.10.2008.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 Februarie 2009.

S. dec.jud.V.(...)/13.03.2009

Tehnored.S.C./2 ex./ 15 Martie 2009

Fond:N.E.-V.V.O.

Asistenţi jud.S.T.-A.T.