• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs

Hotararea nr. 5747 din data 2009-10-26
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

DECIZIE Nr. 5747

Şedinţa publică de la 26 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier B. H.

x.x.x.

 

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC E. D. SA prin reprezentant legal S. J. T. T. împotriva sentinţei civile nr.6711 din 20 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. T. N., având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns consilier juridic E. N. pentru recurenta pârâtă, lipsind intimata reclamantă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanţa constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat, apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei pârâte, consilier juridic E. N., solicită în raport de motivele de recurs invocate în scris, admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

 

C U R T E A

 

Asupra recursului de faţă;

T r i b u n a l u l G o r j, prin sentinţa nr. 6711 din 20 noiembrie 2008 a admis acţiunea formulată de petentul U. T. N. şi a fost obligată intimata SC E. D. SA să plătească petentului drepturile băneşti reprezentând contravaloarea a 5 salarii medii nete pe unitate cuvenite şi neacordate la desfacerea contractului individual de muncă, reactualizate la data plăţii efective.

A fost obligată intimata la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către petent.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că atât planul social, cât şi amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanţii societăţii şi reprezentanţii sindicatelor.

Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor, iar potrivit art.25 alin.1 din acelaşi act normativ, „contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părţi, se depune şi se înregistrează la direcţia generală de muncă şi protecţie socială sau a Municipiului B, după caz” şi se aplică în continuare de la data înregistrării.

Conform art. 31 din Legea nr.130/1996, modificările aduse contractului colectiv de muncă trebuie să respecte aceleaşi condiţii ca cele prevăzute în art. 7 alin.2.

În raport de dispoziţiile legale de mai sus, instanţa a considerat că atât planul social, cât şi amendamentele la acesta, au natura juridică a unor convenţii, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, pentru că nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr.130/1996.

Potrivit art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă , la concediere, din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acesteia, o indemnizaţie minimă de concediere …” în cazul petentului(ei) - peste 15 ani vechime - 5 salarii medii nete.

Mai mult decât atât, alin.4 al aceluiaşi articol prevede, fără echivoc, că prevederile acestui articol se aplică şi acestea.

În raport de prevederile art. 38 Codul muncii, conform cărora „salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate”.

Astfel, din interpretarea sistematică a amendamentului la acordul social prin care se menţionează că „prevederile domeniului vizat în articolul 50 se completează cu prevederile Acordului Social însuşit de părţi, iar dacă există reglementări mai favorabile, se aplică acestea” rezultă că drepturile acordate se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din C.C.M., şi nicidecum nu se exclud, instanţa urmând să oblige intimata la plata drepturile prevăzute de art. 50 alin.1 din C.C.M. aplicabil la data concedierii.

Intimata nu şi-a formulat apărarea şi nu a administrat dovezi din care să rezulte că a achitat petentului(ei) cele 5 salarii medii nete la nivel de unitate prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la data concedierii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta SC E. D. SA în temeiul dispoziţiilor art.299, art.3021 , art.303 alin.1 şi art.3041 cod pr.civilă.

În motivarea recursului, se arată că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de chemare in judecata, considerând întemeiată cererea fostului salariat al SC E. D. SA de a-i fi acordata de doua ori indemnizaţia de concediere .Or, art. 50 alin (1) din CCM prevede in mod foarte clar faptul ca, la concedierile individuale , care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul ii plăteşte,..., o indemnizaţie minima de concediere,...

Acest drept al angajaţilor este acordat o singura data . Evident cuantumul indemnizaţiei de concediere, conform alin (3) ai articolului 50 din CCM a fost stabilit, efectiv, prin negociere cu G. E., valorile indicate de alin. (1) fiind valorile minime de la care au început negocierile.

Toţi foştii salariaţi ai SC E. D. SA, (care au încetat raporturile de munca cu aceasta prin concediere), au primit indemnizaţia de concediere in funcţie de vechimea fiecăruia in petrol, sumele acordate fiind stabilite in fiecare an prin încheierea acordurilor sociale.

Constatările instanţei de fond in sensul ca : "parata nu a făcut dovada achitării indemnizaţiei de concediere prevăzuta de ort. 50 alin. l din contractul colectiv de munca, indemnizaţie care, din analiza unitara a dispoziţiilor art. 50, in integralitatea sa, este distincta de cea acordata, motiv pentru care instanţe apreciază aceasta solicitare a reclamantului ca fiind întemeiata.", nu fac altceva decât sa confirme ca , asemeni petenţilor, nici Tribunalul nu a înţeles exact situaţia reala a acordării indemnizaţiilor de concediere dând o interpretare total eronata clauzelor inserate la art. 50 din CCM.

Prin acordurile sociale încheiate de părţile CCM si semnate de către reprezentanţii acestora, nu s-a făcut altceva decât sa se stabilească, in beneficiul angajaţilor, acordarea unor sume de bani mult mai mari decât cele stabilite prin CCM.

Instanţa de fond, prin hotărârea pronunţata nu a făcut altceva decât sa oblige recurenta la plata de doua ori a dreptului bănesc numit indemnizaţie de concediere, cumulând, contrar regulilor de drept, prevederile mai favorabile (indemnizaţia acordata conform acordurilor sociale) cu cele mai puţin favorabile (indemnizaţia ce se acorda pana la momentul încheierii acordurilor sociale si care se calcula prin cumulul aritmetic al unui număr de maxim 4 sau 5 salarii medii nete).

Instanţa de fond, prin admiterea cererii, a ignorat convenţia părţilor CCM, trecând peste puterea de lege a unei convenţii legal încheiate, interpretând clauzele CCM, total opus fata de voinţa pârtilor, exprimata in mod clar si fără a lasă loc interpretărilor , faptul ca salariaţii care sunt concediaţi din motive care nu ţin de persoana acestora primesc o singura suma de bani cu titlu de indemnizaţie de concediere.

Astfel, prin acordul social încheiat la 07.12.2005 s-a convenit asupra măsurii de atenuare a consecinţelor concedierii prin plata unei indemnizaţii de concediere,..., mai mare decât cea stabilita prin contractul colectiv de munca aplicabil, prin acordurile sociale încheiate la 03.01.2006 si 29.01.2007 , tocmai pentru a fi evitate interpretările , părţile CCM inserează următoarea explicaţie :"pentru a evita orice neînţelegere in legătura cu suma de bani ce urmează a fi primita de către fiecare angajat, cu titlu de indemnizaţie de concediere, Porţile convin ca persoanele afectate de măsura concedierii colective vor primi, in funcţie de vechimea in petrol, numai suma O. ce este înscrisa in tabelul de mai sus,... " Prin B. SOCIALE încheiate la 07.12.2005, 03.01.2006 si 29.01.2007 semnate si recunoscute de către ambele părţi semnatare ale CCM, au fost stabilite următoarele:

-plata unei indemnizaţii de concediere, in funcţie de vechimea in petrol, mai mare decât cea stabilita prin Contractul Colectiv de Munca si

-stabilirea unor alte transe pentru vechimea in petrol, favorabile salariatului,după care se va calcula indemnizaţia de concediere... "

Prin motivele de recurs sunt menţionate valorile sumelor convenite prin acordul social încheiat la 07.12.2005 cu titlu de indemnizaţie de concediere.

Aceste acorduri sociale au fost încheiate cu un singur scop, acela de a stabili salariaţilor ce urmau sa fie concediaţi drepturi mai mari decât cele stabilite de art.50 alin.(l) din CCM.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat şi urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:

Criticile recurentei legate de modul greşit de soluţionare a fondului cauzei sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii, menţionează că, la concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor, angajatorul are obligaţia de a plăti acestora o indemnizaţie minimă de concediere.

La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale acordului social însuşit de părţi. Dacă există reglementări mai favorabile se aplică acestea.

Din coroborarea textelor menţionate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin contractul colectiv de muncă , stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia.

Aceasta înseamnă că, la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Este motivul pentru care partenerii sociali care au negociat contractul colectiv de muncă au înţeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale acordului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind menţionate detaliat în acordul social.

Potrivit dispoziţiilor   art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil şi în materia interpretării contractelor colective de muncă, „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante”.

Iar în problema cumulului indemnizaţiilor de concediere reglementate de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă cu cele reglementate în Planul social părţile contractante şi-au exprimat expres şi neechivoc intenţia la momentul redactării contract ului colectiv de muncă, cât şi prin B. sociale încheiate la 07.12.2005, 03.01.2006 şi 29.01.2007.

Instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, trecând peste intenţia comună exprimată expres şi neechivoc de părţile contractante.

În condiţiile în care, prin prevederile Acordurilor sociale, care completează contractul colectiv de muncă, nivelul indemnizaţiilor de concediere a fost majorat în favoarea salariaţilor sunt nefondate argumentele instanţei de fond în sensul că ar fi încălcate dispoziţiile art. 7 şi 8 din contractele colective de muncă sau cele ale art. 38 din Codul muncii . Plata unei indemnizaţii de concediere majorate la nivelul prevăzut de dispoziţiile din Acordul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Acordului social sunt în mod evident mai favorabile salariaţilor concediaţi.

Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. Raportat la art. 304 pct. 8 din C o d u l d e procedură civilă , va admite recursul şi va modifica sentinţa, în sensul că va respinge pe fond cererea de chemare în judecată.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

E. I DE:

 

Admite recursul declarat de pârâta SC E. D. SA prin reprezentant legal S. J. T. T. împotriva sentinţei civile nr.6711 din 20 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. T. N., având ca obiect drepturi băneşti.

Modifică sentinţa în sensul că respinge acţiunea.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Octombrie 2009

 

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...) (...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

B. H.

 

 

Red. Jud. M.C.,

3 ex/E/30.10.2009

j. fond: S.V.V.

E.M.T.

Toate spetele


Sus ↑