• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Anulare act. Recurs

Hotararea nr. 4493R din data 2009-06-17
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

 

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

(2740/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR. 4493/R

Şedinţa  publică de la 17.06.2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...) (...) D.

 

Pe rol soluţionarea recursului declarat de recurenta-reclamantă U. O. împotriva sentinţei civile nr.1638/26.02.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.28414/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL CLINIC T. (...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenta-reclamantă personal şi asistată de avocat, care depune la dosar împuternicire avocaţială, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr(...) şi intimatul-pârât prin avocat M. N. D., care depune la dosar împuternicire avocaţială, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.(...)/2008.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Intimatul-pârât, prin avocat, depune la dosar întâmpinare şi practică juridiciară.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost precizată, menţinerea dispoziţiilor privind excepţia inadmisibilităţii capătului 1 de cerere şi respingerea excepţiei tardivităţii formulate. Nu solicită cheltuieli de judecată. Arată că potrivit contractului individual de muncă nr.69/1972, la data de 18.03.2008 recurenta-reclamantă a îndeplinit condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă. Intimata a întocmit dosarul de pensie şi la data de 25.04.2008 Casa de Pensii i-a comunicat Spitalului Clinic T. N., prin fax, decizia de pensionare pentru limită de vârstă nr.(...)/24.04.2008. Recurenta-reclamantă a solicitat angajatorului să-i comunice decizia de pensionare, data comunicării fiind 11.06.2008. De la această dată au început între părţi au început raporturi noi de muncă, în baza contractului încheiat pe durată determinată. Invocă dispoziţiile art.56 lit.d Codul muncii, articol pe care instanţa l-a apreciat greşit, în sensul că angajatorul deşi a luat la cunoştinţă de decizia de pensionare la data de 26.04.2008, nu a făcut ca raporturile juridice de muncă să înceteze.

Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca legală şi temeinică. Faţă de solicitarea recurentei-reclamante care cere să se constate că după încetarea raporturilor juridice de muncă prin pensionare, angajatorul a fost de acord, tacit, cu un nou raport juridic de muncă. Arată că după încetarea raporturilor juridice de muncă, dacă după emiterea deciziei de pensionare părţile nu se mai aflau în raporturi juridice de muncă. Recurenta-reclamantă a predat gestiunea, a semnat nota de lichidare. Arată că în prezenta cauză recurenta-reclamantă nu a fost prejudiciată întrucât şi-a primit salariul. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

 

C U R T E A,

 

Deliberând asupra recursului de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1638/26.02.2009 pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins excepţia inadmisibilităţii capătului 1 al acţiunii, ca neîntemeiată.

A respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva deciziei 42/26.06.2008 ca neîntemeiată.

A respinse în totalitate acţiunea formulată de reclamanta U. O., în contradictoriu cu pârâta Spitalul Clinic T. N., ca neîntemeiată

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în baza art. 283 Codul muncii salariatul are posibilitatea să formuleze orice fel de cerere referitoare la încheierea, executarea modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de munca. Faţă de încetarea contractului individual de munca reclamanta a formulat capetele nr. 1 şi capătul 2, care îl precizează pe capătul 1, cerere apreciata de instanţă a se înscrie în sfera dispoziţiilor art. 16 Codul muncii, deci admisibilă.

Faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul a apreciat excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată şi a respins-o.

Pe fondul cauzei Tribunalul a reţinut că între părţi au încetat raporturile de muncă la 01.07.2008, în urma emiterii deciziei de pensionare a reclamantei salariate. Încetarea acestor raporturi a fost constatată prin emiterea deciziei nr. 5175/ 26.06.2008 a Comitetului Director al pârâtului şi prin emiterea deciziei nr. 42/26.06.2008. Decizia 5157 a Comitetului Director constată încetarea raporturilor de muncă dintre părţi prin intervenirea art. 56 lit. d) din Codul muncii coroborat cu art. 41 din Legea nr.19/2000, începând cu 10.07.2008, iar reclamanta nu a contestat-o. Prin această decizie Comitetul Director îşi exprima ferm, clar dezacordul pentru continuarea raporturilor de muncă.

Decizia 42/26.06.2008 este decizia cu caracter intern emisă de managerul spitalului - pârât prin care se comunica reclamantei încetarea raporturilor de muncă, având la bază pensionarea sa pentru limită de vârstă.

Ambele decizii sunt emise în baza dispoziţiilor art. 56 lit. d) Codul muncii şi nu există nici un motiv pentru a constata nulitatea acestora.

Decizia Comitetului director nu este contestata de reclamantă, iar decizia 42/26.06.2008 cuprinde in ea toate menţiunile necesare pentru a putea observa motivul emiterii ei acela al comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă către reclamantă.

Conform art. 55 lit. d) Codul muncii, coroborat cu art. 41 alin. 6 din Legea nr. 19/2000, angajatorul nu poate dispune încetarea raporturilor de muncă decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare.

Spitalul Clinic T. N. a luat la cunoştinţă de la reclamantă la 09.06.2008 şi ulterior la 26.06.2008 despre primirea deciziei de pensionare de către salariată şi, constatând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 56 lit. d) Codul muncii, a emis decizia de încetare a raporturilor de muncă.

Decizia este de încetare a raporturilor de munca nu de concediere, astfel că nu trebuie să conţină toate elementele prevăzute de art. 74 Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Din cuprinsul deciziei 42/26.06.2008 se înţelege clar care este motivul încetării raporturilor de muncă.

Data încetării raporturilor muncă dintre părţi este 1.07.2008, după data primirii deciziei de pensionare de către reclamantă şi nicidecum data de 25.04.2008, care este data când s-a emis decizia de pensionare a reclamantei, când a fost înscrisă reclamanta la plata drepturilor de pensie.

Pârâta şi-a exprimat clar dezacordul pentru continuarea raporturilor de muncă după 1.07.2008, nu există nici un dubiu cu privire la lipsa consimţământului pârâtei pentru continuarea raporturilor de muncă.

Instanţa nu o poate obliga pe pârâta să-şi exprime acordul, astfel cum doreşte reclamanta şi nici nu poate suplini acordul angajatorului. Din toate probele dosarului se retine clar că pârâtul angajator nu a mai dorit continuarea raporturilor de serviciu cu reclamanta, după data încetării contractului individual de munca pentru pensionare.

Există în acest sens la dosar decizia Comitetului Director 5175/26.06.2008 şi răspunsul nr. 5559/08.07.2008.

Conform dispoziţiilor art. 41 alin. 6 din Legea nr. 19/2000 continuarea relaţiilor de muncă după pensionare se poate face doar cu acordul expres al angajatorului, care în speţa de faţă nu a fost exprimat.

Deoarece reclamanta nu a fost concediata iar decizia nr. 42/26.06.2008 nu a fost anulată de instanţă, nu există nici un motiv pentru a se aplica art. 78 Codul muncii, respectiv reclamanta să fie reintegrată în muncă şi să i se plătească despăgubiri, conform art. 78 Codul muncii. A o reintegra ar însemna să dispună instanţa peste voinţa angajatorului.

Capătul 5 al acţiunii reclamantei este neîntemeiat, pârâta a efectuat toate înregistrările în carnetul de munca al reclamantei. Acesta a fost depus la Casa de Pensii a Municipiului B şi nu se mai află în îngrijirea pârâtei care nu mai este angajatorul reclamantei.

Respingându-i-se reclamantei primele 4 capete de cerere, pârâta nu are ce înregistrări să mai facă în carnetul de muncă al acesteia.

Reclamanta nu a dovedit suportarea vreunui prejudiciu moral produs de către angajator, nu a dovedit că prin vreo fapta de-a sa pârâta i-a produs un prejudiciu, nu a dovedit nici întinderea acestuia, astfel că Tribunalul a respins şi acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Decizia 42 constată încetarea de drept a contractului individual de munca al reclamantului. Această încetare de drept intervine direct, prin forţa legii şi exclude voinţa părţilor. Este normal ca să înceteze contractul de munca la data comunicării deciziei de pensionare către reclamantă, conform art. 41 alin. 6 din Legea nr.19/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal recurenta U. O., criticând soluţia pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.

Singurul lucru care are relevanta, potrivit art. 56 lit. d) din Codul muncii este momentul comunicării deciziei de pensionare pentru limita de vârsta. Or, recurenta a arătat si probat fără putinţa de tăgada instanţei de fond că, data la care angajatorul a luat la cunoştinţa despre decizia recurentei de pensionare este 25.04.2008, când Casa de Pensii a transmis pe fax intimatei acest document (dovada acestui fapt o constituie chiar copia deciziei de pensionare depusa de recurentă la dosarul cauzei, din care se poate observa cu uşurinţa, in partea de sus a primei pagini, data la care aceasta a fost comunicata prin fax spitalului)

Orice alte discuţii cu privire la solicitarea continuării activităţii si respectiv refuzul angajatorului privind continuarea activităţii, la aproximativ doua luni de la data comunicării deciziei de pensionare, nu pot avea niciun fel de relevanta juridica asupra modificării momentului încetării contractului individual de munca al recurentei.

Astfel, spre deosebire de dispoziţiile art. 61 lit. e) din Codul muncii care reglementează posibilitatea încetării contractului individual de munca prin concediere, din iniţiativa angajatorului, in cazul in care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârsta standard si stagiu de cotizare si nu a solicitat pensionarea in condiţiile legii (fiind vorba deci despre o încetare a raporturilor de munca afectata de o condiţie pur potestativa, respectiv lăsata aceasta posibilitate de legiuitor doar la latitudinea angajatorului), in situaţia reglementata de art. 56 lit. d) din Codul muncii (temei juridic indicat chiar de către intimata si reţinut de instanţa de judecata) raporturile de munca încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limita de vârsta, fără a mai fi necesara intervenţia sau manifestarea de voinţa din partea vreuneia din părţile contractante. Or, având in vedere ca decizia de pensionare a fost comunicata intimatei la data de 25.04.2008, aceasta este si data încetării contractului individual de munca iniţial al recurentei, ulterior acestei date si pana la data de 01.07.2008 raporturile de munca fiind reglementate in baza unui nou contract individual de munca încheiat in aceleaşi condiţii ca si cel precedent, doar ca pentru o durata determinata de numai 24 de luni. Este de remarcat ca textul de lege sus-amintit (art.56 lit. d) din Codul muncii) nu cuprinde nicio specificaţie cu privire la destinatarul comunicării deciziei de pensionare, concluzia logica ce se poate desprinde fiind aceea ca raporturile de munca încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare, indiferent ca aceasta a fost comunicata salariatului sau angajatorului, părţile, potrivit principiului desfăşurării cu buna credinţa a raporturilor contractuale de dreptul muncii, având obligaţia de a se informa reciproc cu privire la aceste aspecte.

Prin urmare, niciun argument de ordin juridic sau logic, nu îndreptăţea instanţa de fond sa aprecieze ca, in situaţia reglementata de art. 56 lit. d) din Codul muncii, angajatorul putea dispune încetarea raporturilor de munca la o alta data decât cea a comunicării deciziei de pensionare, aleasa arbitrar de către acesta, in condiţiile in care recurenta se află in cazul unei încetări de drept a contractului individual de munca Un al doilea motiv de recurs consta in acela ca hotărârea recurata cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ.

Aşa cum recurenta a arătat, decizia de pensionare a fost comunicata de către Casa de Pensii, Spitalului, prin G. la data de 25.04.2008. Casa de Pensii nu s-a "obosit" nici pana la aceasta data sa procedeze la comunicarea acestei decizii si către recurentă, si asta pentru simplul motiv ca doar intimata a făcut diligente pentru ieşirea mea la pensie (dosarul de pensionare fiind completat si depus de către angajator la Casa de Pensii, este firesc ca aceasta instituţie i-a comunicat doar intimatei decizia de pensionare). Abia in luna iunie 2008, când recurenta a încasat pentru prima data drepturile de pensie si observând ca acestea i-au fost acordate retroactiv începând cu luna martie 2008, recurenta a aflat despre demersul intimatei privind pensionarea. Imediat după acesta, respectiv la data de 09.06.2008, a solicitat angajatorului să-i comunice si un exemplar original al deciziei de pensionare iar la data de 11.06.2008, intimata i-a comunicat originalul acestui act, semnând pentru primire pe ultima fila-verso a documentului.

Prin urmare, deşi niciodată intimata nu a negat ca i s-ar fi comunicat decizia de pensionare prin fax la data de 25.04.2008, este cert ca originalul deciziei de pensionare se afla in mâinile angajatorului la data de 11.06.2008 (din moment ce acesta i l-a predat recurentei la aceasta data) si nu in mâinile recurentei.

În concluzie, in cel mai rău caz, decizia de pensionare i-a fost comunicata angajatorului cel mai târziu la data de 11.06.2008 iar aceasta (presupunând prin absurd ca nu ar fi existat si acea comunicare prin fax de la data de 25.04.2008) este data la care raporturile de munca au încetat de drept in temeiul art. 56 lit. d) din Codul muncii .

Or, deşi toate probele din dosarul cauzei fac dovada faptului ca intimata-parata a fost cea care i-a comunicat decizia de pensionare in original la data de 11.07.2008, in mod bizar si lipsit orice logica juridica, in alin.9 din pag.4 a considerentelor instanţa de fond a reţinut că la 11.06.2008 reclamanta primeşte originalul deciziei de pensionare nr. (...)/24.04.2008 (de la angajator,) iar la 09.06 (aici apare si bizarul acestei construcţii juridice, fiind vorba despre o data anterioara datei de 11.06.2008) si 26.06.2008 aceasta aduce la cunoştinţa paratei despre comunicarea deciziei de pensionare.

Nici chiar pornind de la aceasta premiza greşita, respectiv ca recurenta ar fi aflat prima despre decizia de pensionare, la data de 11.06.2008, si ulterior la data de 09.06.2008 (in mod absurd, anterior datei la care ar fi aflat) i-ar fi comunicat acest lucru si angajatorului (deşi situaţia a stat exact invers), instanţa de fond nu avea niciun motiv sa aprecieze ca raporturile de munca au încetat in mod corect la data de 01.07.2008 in temeiul art. 56 lit. d) din Codul muncii, câta vreme acest texte de lege reglementează încetarea de drept a contractului individual de munca la data comunicării deciziei de pensionare (si nici maca o zi mai târziu), iar aceasta data a fost, in cel mai rău caz, la 11.06.2008.

În concluzie, fie ca data de comunicare a deciziei de pensionare data de 25.04.2007 (când decizia a fost transmisa pe G. angajatorului) fie ca aceasta data a fost cel mai târziu la 11.07.2008 (data la care însuşi angajatorul i-a comunicat originalul deciziei de pensionare, ceea ce conduce la concluzia logica ca acestuia îi fuse comunicat acest document înainte de a i-l transmite recurentei), primul contract individul de munca a încetat de drept anterior datei de 01.07.2008, pana la acesta data raporturile juridice de munca fiind guvernate de un nou contract individual de munca, încheiat prin acordul tacit al părţilor, in aceleaşi condiţii ca si cel anterior doar ca pentru o durata determinata de timp de 24 de luni.

În ceea ce priveşte concluziile instanţei de fond cu privire la valabilitatea Deciziei nr. 5175/26.06.2008 a Comitetului Director al intimatei si respectiv a Decizie de încetare nr. 42/26.06.2008, recurenta solicită instanţei să le respingă de asemenea, pentru următoarele argumente:

Şi in acesta situaţie construcţia juridica a Tribunalului este lipsita de coerenta logica si juridica. Astfel, deşi niciodată nu s-a făcut dovada comunicării către recurentă a deciziei 5175/26.06.2008 a Comitetului Director instanţa retine ca aceasta decizie nu a fost contestata de către recurentă si prin urmare este perfect valabila.

În alta ordine de idei, recurenta aflând la primul termen de judecata despre existenta unei decizii de încetare a contractului individual de muncă începând cu data de 01.07.2008 (Decizia 42/26.06.2008), recurenta şi a completat acţiunea si cu un capăt de cerere subsidiar vizând nulitatea acestei decizii. Recurenta nu a insistat insa asupra aspectelor de nulitate invocate, având in vedere caracterul subsidiar al acestei solicitări cat si netemeinicia sentinţei pronunţate pe fondul cauzei prin care i-a fost respins capătul principal al cererii recurentei de chemare in judecata. În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma in sănătate, prerogativa încheierii si modificării contractelor individual de munca ale salariaţilor aparţine N. instituţiei sanitare astfel ca, si din acest punct de vedere, contestarea Deciziei nr. 5175/26.06.2008 a Comitetului Director ar fi reprezentat un demers lipsit de interes câtă vreme era suficient si necesar sa contest doar Decizia angajatorului (N. spitalului) nr. 42/26.06.2008, cat priveşte concluzia instanţei de fond privind faptul ca din înscrisul extras din registrul de intrare-ieşire al unităţii ar rezulta ca intimata ar fi dorit comunicarea celor doua decizii, insa recurenta ar fi refuzat acest lucru (poziţia 5175 din registru), recurenta solicită instanţei să înlăture ca neîntemeiata pentru următoarele argumente:

- nu s-a dorit niciodată comunicarea celor doua decizii de către spital;

- însemnarea privind pretinsul refuz al recurentei aparţine in exclusivitate intimatei, nefiindu-i opozabila;

- menţiunea privind pretinsul refuz din partea recurentei poarta data de 27.06.2008, deşi poziţia nr. 5175 a fost completata in registrul de intrare-ieşire la data de 26.06.2008 ;

- la poziţia 5163 din Registru se poate observa ca, Comitetul Director al intimatei a mai luat o decizie cu privire la pensionarea recurentei insa nici aceasta nu i-a fost comunicata.

Cat priveşte soluţia instanţei de fond de respingere a capătului 4 al cererii recurentei de chemare in judecata motivat de împrejurarea ca in speţa a avut loc o încetare de drept a raporturilor de munca si nu o concediere, nefiind incidente dispoziţiile art.78 din Codul muncii privind reintegrarea, având in vedere ca începând cu data de 01.07.2008 intimata-parata i-a interzis accesul in unitate, la punctul 4 a al acţiunii recurenta a solicitat ca în temeiul art. 78 din Codul muncii dispunerea părţilor în situaţia anterioara, respectiv obligarea pârâtei să îi permită recurentei permită accesul la locul de munca si sa i acorde toate drepturile salariate indexate, majorate si reactualizate începând cu data de 01.07.2008 si pana la reintegrarea efectiva. Prin urmare, chiar daca temeiul de drept indicat de recurentă nu a fost cel mai inspirat lucru pe care-l putea face, solicitarea recurentei de repunere a părţilor in situaţia anterioara cu consecinţa obligării paratei la a-i permite accesul in unitate este una cad se poate de legala si fireasca, pana la urma instanţa nefiind legata de temeiul de drept indicat de parţi daca din formularea acţiunii reiese ca partea s-a referit la alte aspecte.

Recurenta arată că la doar câteva luni de la demersul angajatorului privind pensionarea pentru limita de vârsta, legiuitorul a reglementat in mod special, prin art. 22 alin.4 din OUG nr.144/28.10.2008, ca asistenţii medicali generalişti, moaşele si asistenţii medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar şi a dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., Curtea reţine următoarele:

Nu pot fi primite susţinerile recurentei referitoare la momentul încetării contractului său de muncă, în speţă nefiind vorba despre concediere, ci despre încetarea relaţiilor de muncă ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de pensionare.

În această situaţie, instituţia reintegrării nu are a fi discutată.

Aşa cum a rezultat din înscrisurile administrate în probatoriu, recurenta-reclamantă a primit decizia de pensionare la data de 11.06.2008.

Art. 41 alin. 6 din Legea nr. 19/2000 prevede că, în situaţia asiguraţilor care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a calităţii de membru cooperator, după caz, în vederea pensionării, decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare.

După emiterea deciziei de pensionare şi comunicarea acesteia către pârâtă, la data de 17.06.2008, intimata a comunicat recurentei încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 01.07.2008.

Tribunalul a reţinut în mod corect că nu se poate substitui voinţei angajatorului, în sensul de a obliga intimata să încheie un nou contract de muncă cu recurenta, deoarece potrivit art. 16 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor.

Cât priveşte data încetării de drept a relaţiilor de muncă în cazul pensionării, este ştiut că aceasta este data comunicării deciziei de pensionare.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. 1 C pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă U. O. împotriva sentinţei civile nr.1638/26.02.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.28414/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL CLINIC T. (...).

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17.06.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

B. G. M. I. N. D.

 

 

GREFIER

F. E. D.

Red.LH/th.red. C.P

2ex-21.07.2009

Jud. fond: D.D

D.O

Toate spetele


Sus ↑