• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. DEC. NR. 274/CM din data 2009-05-19
Pronuntata de Curtea de Apel Constanta

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

DECIZIA CIVILĂ NR. 274/CM

Şedinţa publică din data de 25 Mai 2009

Completul specializat pentru cauze privind

Conflicte de muncă şi asigurări sociale

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

 

Pe rol, soluţionarea recursului civil formulat de recurenta – pârâtă S.C. U. MAREA NEAGRĂ S.A., cu sediul în F. Nord,(...), judeţul C, împotriva sentinţei civile nr.1369/21.11.2008 pronunţate de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. H., domiciliat în C,(...), având ca obiect contestaţie deciziei de concediere.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în şedinţa publică din data de 19.05.2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru ca părţile să depună concluzii sau note scrise a amânat pronunţarea la data de 21.05.2009 şi la data de 25.05.2009, când a dat următoarea soluţie:

 

C U R T E A

 

Asupra recursului civil de faţă;

Reclamantul N. H. a formulat contestaţie împotriva notificării nr. 2554/08.05.2008 de încetare a raporturilor de muncă emisă în temeiul art. 31 alin. 41 Codul muncii, precum şi împotriva deciziei nr. 204/09.05.2008 emise de către pârâta S.C. U. MAREA NEAGRĂ S.A., cu consecinţa anulării acestor acte, repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul reintegrării reclamantului pe postul deţinut anterior şi plata de către societate a drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi (tichete de masă, concediu de odihnă) datorate de la 12.05.2008 până la efectiva reîncadrare.

Reclamantul a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata primei acordate salariaţilor participanţi la licitaţia organizată pentru vânzările de active din perioada 14 – 16.04.2008, ca şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

S-a solicitat ca plata tuturor acestor drepturi să se realizeze cu actualizarea sumelor de bani, până la momentul plăţii lor integrale.

În considerente s-a arătat că între societatea pârâtă şi reclamant a fost încheiat un contract individual de muncă pe o perioadă nedeterminată, înregistrat sub nr. 603/11.02.2008, pentru funcţia de consilier juridic.

Prin adresa nr. 2554/08.05.2008, salariatul a fost notificat asupra încetării contractului individual de muncă din data de 12.05.2008, urmare expirării ,,perioadei de probă’’ de trei luni, iar la 09.05.2008 a fost emisă şi decizia nr. 204 de încetare a raporturilor de muncă, în care s-au consemnat motivaţii legate de lipsa profesionalismului, neintegrarea în colectiv şi neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.

Reclamantul a invocat tardivitatea notificării de încetare a contractului individual de muncă, având în vedere că la pct. L din contract este prevăzută o perioadă de probă de 3 luni, contravenindu-se în această modalitate dispoziţiilor art. 31 Codul muncii, ce stabileşte o durată a perioadei de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie (ca în speţă).

S-a mai susţinut că la momentul semnării contractului, acesta nu purta semnătura şi ştampila angajatorului, iar perioada de probă menţionată la acelaşi punct era de doar 30 de zile, modificarea în sensul prelungirii la 3 luni fiind făcută ulterior acestui moment.

Reclamantul a arătat că această clauză este afectată de nulitate, deoarece contravine normelor legale imperative stabilite de Codul muncii, notificarea fiind comunicată salariatului după expirarea perioadei de probă legale.

Sub aspectul deciziei nr. 204/09.05.2008, reclamantul a arătat că în activitatea desfăşurată a îndeplinit atribuţiile corespunzătoare funcţiei de consilier juridic, în sensul redactării de acte juridice, asigurării asistenţei de specialitate, precum şi reprezentarea instituţiei în faţa instanţelor de judecată.

S-a menţionat că în cursul lunii aprilie 2008, întregul departament juridic a fost evaluat profesional pe aspecte referitoare la cunoştinţele de drept procesual civil, drept comercial şi dreptul muncii, rezultatele obţinute la această testare fiind cel puţin la fel de bune ca şi ale colegilor.

Ori, în pofida unei bune pregătiri profesionale, astfel cum a rezultat din evaluarea efectuată, a fost emisă decizia de încetare unilaterală a raporturilor de muncă pe motiv de necorespundere profesională.

Reclamantul a mai susţinut că nu i-a fost achitată prima plătită celorlalţi salariaţi care au făcut parte din comisiile de licitaţie pentru vânzarea unor active, pentru soluţionarea contestaţiilor şi pentru vizualizarea activelor; ori, reclamantul a fost numit în cea de-a doua comisie, iar la momentul soluţionării contestaţiilor directorul gerenal a afirmat că participanţii în aceste comisii vor beneficia de prime pentru efortul depus în desfăşurarea acestei activităţi.

Aceste prime s-au acordat spre sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai 2008; salariatul nu a beneficiat însă de ele.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale C o d u l u i m u n c i i.

Prin precizările depuse la termenul din 13.08.2008, reclamantul a arătat că înţelege să invoce nulitatea absolută a deciziei contestate, prin raportare la dispoziţiile art. 61 lit. d şi art. 62 Codul muncii ( filele 23 – 26 ).

Societatea pârâtă a depus întâmpinare, afirmând că temeiul de încetare a raporturilor de muncă a fost corect aplicat în cauză.

S-a arătat că angajarea reclamantului pe funcţia de consilier juridic

s-a realizat pe o perioadă nedeterminată, cu o durată a perioadei de probă de trei luni, anterior încheierii contractului individual de muncă nefiind efectuată o evaluare a cunoştinţelor profesionale.

A fost invocat istoricul situaţiei acestui post, precum şi faptul că la un concurs anterior pe postul devenit vacant prin plecarea soţiei reclamantului, acesta a fost iniţial respins, iar ulterior angajat sub condiţia perioadei de probă de trei luni.

În cursul acestei perioade, salariatul nu a reuşit să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu în condiţii de performanţă impuse de societate, refuzând recomandările superiorilor; datorită dificultăţilor de comunicare existente cu reclamantul, conducerea societăţii a decis încetarea raporturilor de muncă.

A fost contestată susţinerea conform căreia părţile nu pot stabili o perioadă de probă mai mare decât cea prevăzută de lege, întrucât acest aspect se poate sancţiona cu contravenţie de către ITM, în acord cu art. 276 alin. 1 Codul muncii, fapt care nu s-a realizat.

S-a contestat existenţa unei sancţiuni vizând nulitatea absolută a clauzei referitoare la perioada de probă, angajatorul procedând la o încetare a raporturilor de muncă la expirarea perioadei de probă, iar nu la o denunţare unilaterală a contractului de muncă.

În ce priveşte acordarea de prime, societatea pârâtă a arătat că deşi prin decizia Consiliului de Administraţie nr. 20/25.03.2008 s-a aprobat componenţa unor comisii pentru vânzările de active, nu s-a făcut menţiune nicăieri de plata vreunei prime.

Prin sentinţa civilă nr.1369/21.11.2008 T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a a admis în parte acţiunea contestatorului, astfel cum a fost precizată.

A fost anulată decizia nr. 204/09.05.2008 privind încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, cu consecinţa repunerii acestuia în situaţia anterioară emiterii deciziei.

A fost obligată intimata să achite contestatorului despăgubiri echivalente cu drepturile salariale majorate şi actualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data de 12.05.2008.

A fost respinsă acţiunea, sub aspectul notificării nr. 2554/08.05.2008.

S-a luat act de renunţarea contestatorului la judecata pretenţiilor privind plata primelor.

A fost obligată intimata la plata, către contestator, a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorariu avocat ) şi au fost respinse celelalte pretenţii formulate în acest sens.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele aspecte:

Reclamantul N. H. a fost angajat la S.C. U. MAREA

NEAGRĂ S.A. în funcţia de consilier juridic, pe perioadă nedeterminată, conform contractului individual de muncă nr. 603/11.02.2008, cu începerea activităţii la 11.02.2008.

S-a susţinut că la data semnării contractului de către salariat, perioada de probă menţionată era de 30 de zile, dar că ulterior primirii exemplarului cu semnătura angajatorului, la pct. L ,,alte clauze’’ s-a regăsit o modificare în ce priveşte perioada de probă, aceasta fiind extinsă la 3 luni.

Societatea pârâtă a negat această ipoteză, afirmând că părţile au convenit încă de la început asupra unei prorogări a perioadei de probă la trei luni.

angajator, ulterior semnării lor de către salariat ( filele 6 şi 33 ).

Problema de drept pusă în discuţie are, însă, o altă valenţă şi se referă la posibilitatea părţilor contractului individual de muncă de a deroga de la prevederile art. 31 Codul muncii, în sensul stabilirii de comun acord a unei alte perioade de probă decât cea dedusă din lege, sau a impunerii de către angajator, salariatului său, a unei alte perioade de probă, mai extinse.

Conform art. 31 alin. 1 Codul muncii, ,,pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere’’ , iar alin. 4 dispune în sensul că ,,absolvenţii instituţiilor de învăţământ se încadrează, la debutul lor în profesie, pe baza unei perioade de probă de cel mult 6 luni’’.

Dispoziţiile art. 31 Codul muncii au caracter imperativ, în sensul că stabilesc o limită maximă de 30 de zile calendaristice ca perioadă de probă pentru funcţiile de execuţie, respectiv, de 90 de zile pentru funcţiile de conducere.

Dispoziţiile invocate îşi găsesc sprijinul pe principiul reglementat de art. 38 Codul muncii, potrivit cu care ,,Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate’’.

Obiectul prezentei contestaţii îl constituie, pe de o parte, constatarea

nulităţii adresei de înştiinţare a salariatului, înregistrată sub nr. 2554/08.05.2008 de încetare a contractului individual de muncă pe temeiul art. 31 alin 41 Codul muncii, iar pe de altă parte, constatarea nulităţii/ anularea deciziei nr. 204/09.05.2008 emisă de angajator, care atestă acest fapt.

În literatura juridică s-a reţinut în mod constant că actul de dreptul muncii susceptibil a produce efecte din perspectiva modificării sau încetării raporturilor dintre angajator şi salariat ( şi supus jurisdicţiei muncii ) îl constituie decizia emisă, iar nu actele prealabile ori subsecvente acesteia, ce au doar rol preparator, de comunicare, de informare a salariatului.

Pe cale de consecinţă, constatând că adresa nr. 2554/08.05.2008 reprezintă o înştiinţare a salariatului asupra hotărârii luate de conducerea societăţii, de încetare a raporturilor de muncă începând cu 12.05.2008, nesusceptibilă prin ea însăşi de efecte juridice, se va reţine că faţă de acest act nu sunt incidente dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, acţiunea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru acest înscris.

Pornind de la premisa imposibilităţii derogării de la norma impusă de art. 31 alin. 1 Codul muncii, se va avea în vedere că în cauză angajatorul a reţinut incidenţa art. art. 31 alin. 41 Codul muncii cu depăşirea termenului legal de 30 de zile.

Susţinerile pârâtei conform cărora încetarea contractului în această ipoteză nu trebuie motivată sunt parţial întemeiate, întrucât este evident că încetarea raporturilor de muncă în contextul dat de art. 31 alin. 41 Codul muncii nu poate fi arbitrară şi discreţionară, cu înlăturarea salariatului competent pentru angajarea altei persoane; angajatorul va fi ţinut să dovedească faptul că pe perioada de probă salariatul nu a făcut faţă cerinţelor postului.

Ori, în speţă, a fost dovedit faptul că societatea l-a inclus pe reclamant într-o comisie internă pentru soluţionarea contestaţiilor în luna martie 2008 (fila 82), iar în luna aprilie 2008 l-a supus unei testări profesionale, care nu a fost finalizată prin acordarea de calificative sau notări, rămânând, aşa cum se consemnează în răspunsul la interogatoriu, ,,fără finalitate’’ întrucât testele nu au fost completate în sediul societăţii sub supravegherea unei comisii ( fila 77 răspuns întrebare nr. 5 ).

În aceste condiţii, nerespectarea prevederilor legale privitoare la termenul de 30 de zile de verificare a aptitudinilor profesionale, angajarea reclamantului fără o evaluare a pregătirii ( ci doar pe baza curriculum-ului ) şi învestirea salariatului cu atribuţii cu grad ridicat de dificultate şi de apreciere pe specialitate ( în cadrul comisiei ) conduc la concluzia că angajatorul era decăzut, la data de 9.05.2008, din dreptul de a mai dispune în mod unilateral încetarea contractului de muncă pe temeiul art. 31 alin. 41 Codul muncii.

În raport de acest considerente, va fi admisă contestaţia cât priveşte anularea deciziei nr. 204/09.05.2008 privind încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, cu consecinţa repunerii acestuia în situaţia anterioară emiterii deciziei.

Având în vedere că această soluţie impune repunerea părţilor în situaţia anterioară măsurii nelegale, obligă intimata să achite contestatorului despăgubiri echivalente cu drepturile salariale majorate şi actualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data de 12.05.2008.

În sensul opiniei separate, respectiv respingerea contestaţiei s-au reţinut următoarele:

Aspectul principal care conduce la respingerea contestaţiei îl constituie aprecierea cu privire la perioada de probă, respectiv dacă exista posibilitatea de se negocia o perioadă de probă de 3 luni sau termenul de 30 de zile este imperativ.

Principiul de bază care stă la baza încheierii contractelor individuale de muncă îl constituie negocierea.

În cadrul negocierii părţile, angajat şi angajator, pot să stabilească de comun acord condiţiile în care se încheie contractul individual de muncă, drepturile salariale, activitatea care urmează a fi desfăşurată, orice alte elemente pe care le consideră a fi necesare pentru a fi inserate în contactul individual de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 31 al. 1 din Codul muncii pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile pentru funcţiile de conducere.

Prin urmare, legiuitorul a înţeles ca prin această perioadă de probă să instituie o clauză de dezicere, care inserată în contractul individual de muncă, foloseşte ambelor părţi, în sensul că angajatorul verifică pregătirea şi aptitudinea salariatului, iar acesta din urmă constată dacă angajatorul în cauză este convenabil pentru el sau nu.

Împotriva sentinţei civile nr.1369/21.11.2008 a formulat recurs pârâta S. U. Marea Neagră S.A., criticând-o pentru următoarele motive:

În fapt, S.C. U. Marea Neagră S.A. a procedat la emiterea unei decizii de încetare a raporturilor de muncă la finalizarea perioadei de probă, în temeiul art. 31 alin.4.1 Codul muncii. Este de notorietate că în astfel de situaţii angajatorul nu este obligat să motiveze decizia de încetare a raporturilor de muncă, existând doar obligaţia de a-l notifica pe salariat în interiorul sau la finalul perioadei de probă, lucru care s-a întâmplat şi în cazul acesta.

Subliniem faptul că, având în vedere natura juridică a perioadei de probă, respectiv aceea de clauză de dezicere, angajatorul poate să rezilieze contractul individual de muncă fără preaviz şi fără motivare.

Recurenta critică opinia instanţei de fond potrivit cu care părţile contractului individual de muncă nu au posibilitatea de a deroga de la prevederile art. 31 Codul muncii, în sensul stabilirii de comun acord a unei alte perioade de probă decât cea dedusă din lege.

Orice contract este rezultatul unei prealabile negocieri, iar acest principiu se menţine şi în cazul contractului individual de muncă.

În scopul protejării intereselor angajatului, legiuitorul a reglementat instituţia informării persoanei selectate în vederea angajării cu privire la clauzele generale pe care le va cuprinde contractul individual de muncă. S.C. U. Marea Neagră S.A. a îndeplinit obligaţia de informare a salariatului sub aspectul duratei perioadei de probă, în conformitate cu prevederile art. 17 alin.1.1 Codul muncii(obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării…se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă”). Ba mai mult, în prealabil au fost purtate cu contestatorul discuţii cu privire la acest aspect.

Conform art. 37 Codul muncii „drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă”. Solicită coroborarea prevederilor art. 37 cu dispoziţiile art. 39 Codul muncii. Articolul 39 enumeră drepturile principale pe care le are salariatul. Printre aceste drepturi principale dreptul la o perioadă de probă de 30 de zile nu este prevăzut expres.

Înainte de a aprecia dacă angajatul şi angajatorul pot deroga prin negociere de la durata perioadei de probă menţionată în c o d u l m u n c i i pentru funcţii de execuţie, judecătorul fondului trebuia să ţină cont de apărările recurentei – pârâte, potrivit cu care intimatul contestator nu se mai afla în termenul în care putea să solicite instanţei constatarea nulităţii unor clauze ale contractului individual de muncă.

Există suficiente probe care demonstrează că dl. G.N. nu a putut face faţă criteriilor de performanţă impuse de funcţia de consilier juridic.

Articolul nr.8 Codul muncii prevede că relaţiile de muncă se bazează pe principiul bunei credinţe.

Solicită recurenta să se constate că intimatul contestator încalcă principiul bunei credinţe în relaţiile de muncă, având în vedere că, deşi are cunoştinţă de dispoziţiile instanţei privind reintegrarea sa, nici până la data promovării recursului nu s-a prezentat la sediul U. să îşi reia atribuţiile de serviciu. Ceea ce dovedeşte de fapt că nu doreşte să îşi exercite profesia ci doar să încaseze despăgubirile acordate de către instanţă.

Recurenta critică de asemenea raţionamentul instanţei de fond, potrivit cu care modificarea existenţei pe exemplarul contractului de muncă al contestatorului este de natură să inducă concluzia că prelungirea perioadei de probă a fost dispusă în mod unilateral, la momentul semnării ambelor exemplare de către angajator, ulterior semnării lui de către salariat.

Precizează recurenta că în ceea ce priveşte contractul individual de muncă, acesta a fost comunicat contestatorului în două exemplare, ambele semnate de U., comunicându-i-se şi verbal clauzele specifice. Contractul nu a fost semnat pe loc ci contestatorul l-a luat, l-a citit şi după câteva ore a înapoiat unul dintre exemplare.

Deoarece contestatorul susţine că nu a fost informat cu privire la durata perioadei de probă căreia a fost supus, a fost prezentat originalul contractului individual de muncă, în care este stipulat clar la capitolul L alin.a) că „ perioada de probă este de 3 luni. „ Totodată contestatorul a prezentat în original exemplarul său din contractului individual de muncă, care conţine aceeaşi perioadă de probă de trei luni. Contractului individual de muncă este însuşit de contestator sub semnătură.

Recurenta solicită totodată instanţei, prin motivele de recurs, să ia act de opinia separată formulată de d-nul asistent judiciar N. O..

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost angajat la S.C. U. Marea Neagră S.A. în funcţia de consilier juridic pe o perioadă nedeterminată, conform contractului individual de muncă nr.603/11.02.2008.

Prin decizia nr.204/09.05.2008 emis de intimată s-a dispus începând cu 12.05.2008 încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 31 al.41 din c o d u l m u n c i i.

În motivarea deciziei s-a reţinut că pe parcursul perioadei de probă (de 3 luni) contestatorul nu a dat dovadă de profesionalism, nu s-a integrat în colectiv, nu şi-a îndeplinit corespunzător sarcinilor de serviciu.

În mod corect prima instanţă a reţinut că perioada de probă nu putea fi mai mare de 30 de zile.

Potrivit art. 31 al.1 din c o d u l m u n c i i: pentru verificarea aptitudinilor salariatului la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.

Este de observat că legiuitorul prevede o durată maximă a perioadei de probă pentru a preveni abuzurile din partea angajatorului.

Prin urmare, susţinerea recurentei că părţile pot deroga prin consens de la aceste prevederi legale nu poate fi reţinută.

Părţile pot deroga doar de la acele prevederi cu caracter dispozitiv, nu şi de la prevederile cu caracter imperativ, astfel cum sunt dispoziţiile art. 31 al.1 din c o d u l m u n c i i.

Perioada de probă reprezintă un drept al angajatorului de a cunoaşte de la începutul contractului aptitudinile noului salariat, fiind totodată obligat să-i evalueze acestuia în termen de 30 de zile pregătirea profesională, dar totodată şi un drept al salariatului de a-şi verifica propria compatibilitate cu exigenţele funcţiei şi de a spera la definitivarea contractului său de muncă.

Dacă angajatorul se declară nemulţumit de prestaţia salariatului are posibilitatea de a dispune concedierea în temeiul art. 61 lit.d) din c o d u l m u n c i i, pentru necorespundere profesională.

Pornind de la premisa imposibilităţii derogării de la norma impusă de art. 31 al.1 c o d u l m u n c i i angajatorul nu mai putea să facă aplicarea dispoziţiilor art. 31 al.41 din c o d u l m u n c i i.

Intimata l-a inclus pe reclamant într-o comisie internă pentru soluţionarea contestaţiilor, în luna martie 2008(fila 82), iar în luna aprilie 2008 l-a supus unei testări profesionale, care nu a fost finalizată prin acordarea de calificative sau notări, rămânând aşa cum se consemnează în răspunsul la interogatoriu, fără finalitate, întrucât textele nu au fost completate în sediul societăţii sub supravegherea unei comisii(fila 77, răspuns la întrebarea nr.5).

Referitor la tardivitatea cererii de a constata nulitatea clauzei din contractul individual de muncă referitoare la durata perioadei de probă, Curtea reţine că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit contestaţie împotriva deciziei nr.204/9.05.2008 de încetare a contractului individual de muncă, contestaţie formulată în termen legal, raportat la dispoziţiile art. 283 al.1 lit.a) din c o d u l m u n c i i.

Analizând legalitatea acestei decizii prima instanţă a reţinut în mod corect pentru considerentele expuse mai sus că angajatorul a reţinut incidenţa art. 31 al.41 din c o d u l m u n c i i cu depăşirea termenului legal de 30 de zile şi că încetarea raporturilor de muncă în baza acestui temei nu poate fi arbitrară şi discreţionară, angajatorul fiind ţinut să dovedească faptul că pe perioada de probă, salariatul nu a făcut faţă cerinţelor postului.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge recursul civil formulat de recurenta – pârâtă S.C. U. MAREA NEAGRĂ S.A., cu sediul în F. Nord,(...), judeţul C, împotriva sentinţei civile nr.1369/21.11.2008 pronunţate de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. H., domiciliat în C,(...), ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25.05.2009.

 

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...)

 

(...) (...)

 

 

Grefier,

(...) (...)

 

Jud.fond: G.M.; M.H.

Red.de.-jud.J.(...)/24.06.2009

U. – gref. C.(...)

2 ex./29.06.2009

Toate spetele


Sus ↑