Cabinet avocat Dreptul muncii

România

Curtea de A p e l T i m i ş o a r a

Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale cod operator 2928

Decizia civilă nr. 1522

Şedinţa publică din 23 octombrie 2009

Instanţa constituită din:

Preşedinte: (...) (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) M.

Grefier: N. M.

Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de către pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor D. şi Ministerul Finanţelor Publice , prin DGFP A, împotriva sentinţei civile nr. 1080 pronunţată la 25 iunie 2009 de către T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul N. D. D. şi pârâţii intimaţi Curtea de A p e l T i m i ş o a r a şi T r i b u n a l u l A r a d, având ca obiect drepturi băneşti – plata sporului de 50%.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura completă.

Recursurile sunt scutite de taxă de timbru.

Recurenţii au solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului lor la dezbateri.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa constată că prin serviciul registratură al instanţei, la 6 octombrie 2009, reclamantul intimat a depus la dosar concluzii scrise.

Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanţa consideră cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

Instanţa

Deliberând asupra recursurilor de faţă a constatat următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la T r i b u n a l u l A r a d la 3 iunie 2009, reclamantul N. D. D. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de A p e l T i m i ş o a r a, T r i b u n a l u l A r a d, Ministerul Economiei şi Finanţelor solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să oblige pârâşii în solidar la plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizaţia brută lunară de încadrare în condiţiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată începând cu data de 1 iunie 2006 până la zi şi în continuare, pentru viitor, cu actualizarea sumelor conform indicelui de inflaţie până la data efectuării plăţii, obligarea pârâtului T r i b u n a l u l A r a d la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă şi precum şi obligarea pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor la alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor neîncasate; să se dispună emiterea ordinului de salarizare care să conţină sporul şi pentru viitor.

In motivarea acţiunii, reclamantul a invocat decizia nr. XXI/10 martie 2008 a ICCJ prin care s-a admis recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv, salariul de bază brut lunar şi după intrarea in vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, astfel că sporul nu a fost niciodată abrogat de actele normative menţionate.

A mai arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, magistraţii beneficiază de un spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.

Prin sentinţa civilă nr. 1080 pronunţată la 25 iunie 2009, instanţa a admis în parte acţiunea reclamantului, a obligat pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de A p e l T i m i ş o a r a, T r i b u n a l u l A r a d la plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizaţia brută lunară de încadrare, începând cu 15 iulie 2007, până la zi, cu actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie până la plata efectivă şi în continuare, a luat act de renunţarea reclamantului la judecată în privinţa obligării pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de A p e l t i m i ş o a r a şi T r i b u n a l u l A r a d la plata sporului de 50% pentru perioada 1 iunie 2006 – 14 iulie 2007, a obligat pârâtul T r i b u n a l u l A r a d la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă; a obligat pârâtul Ministerul finanţelor Publice la alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor neîncasate.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin decizia civilă nr. 21/10 martie 2008 a ICCJ s-a statuat în interesul legii că reclamanţii au dreptul la un spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv, salariul de bază brut lunar şi după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

A mai reţinut că reclamantul şi-a menţinut cererea doar pentru perioada 15 iulie 2007 şi până în prezent ş în continuare , perioada în care a funcţionat ca judecător la J u d e c ă t o r i a L i p o v a.

In termen legal, împotriva sentinţei civile menţionate mai sus, au declarat recurs pârâţii Ministerul justiţiei şi Libertăţilor D. şi Ministerul Finanţelor Publice, prin DGFP A, recursuri înregistrate la Curtea de A p e l T i m i ş o a r a sub nr(...).

Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul justiţiei şi Libertăţilor D. a solicitat casarea sentinţei recurate în temeiul art. 304 pct. 4 şi 9 cod procedură civilă.

Arata ca instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, interpretarea data de către prima instanţă nu reprezintă decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înţeles să-l abroge expres; că depăşirea limitelor puterii judecătoreşti a fost stabilită şi prin decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curţii Constituţionale şi care se aplică cu prioritate faţă de decizia ICCJ; că în mod greşit s-a dispus actualizarea sumei cu indicele de inflaţie în condiţiile în care art. 1088 cod civil prezumă prejudiciul la dobânda legală, care este datorată din ziua cererii de chemare în judecată.

Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii în totalitate a acţiunii faţă de el, în principal pe lipsa calităţii procesuale pasive.

Arata ca invocă practica ICCJ în materie – deciziile nr. 1789/8 martie 2005 şi 1820/8 martie 2005, dispoziţiile art. 25 din OUG nr. 37/2008; că nu trebuie confundat cu Statul Român ţi cu bugetul de stat şi că între el şi reclamant nu există nici o obligaţie, neputând fi obligat la plata către salariaţii altor instituţii; că Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare şi repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinaţiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.

Recursul este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 cod procedură civilă.

Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Arata ca dezlegarea data problemelor de drept de către ICCJ este obligatorie conform art. 329 cod procedura civila şi ca actualizarea creanţei se impune in temeiul art. 161alin. 4 cod procedură civilă; că Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală activă în temeiul art. 19 din Legea nr. 500/2002, în lipsă alocării fondurilor necesare hotărârea fiind imposibil de executat.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 4,7, 9 cod procedură civilă , instanţa a apreciat recursurile neîntemeiate, urmând a le respinge cu următoarea motivare:

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor a fost soluţionată în mod corect de către prima instanţă , calitatea procesuală pasivă a acestuia derivând din atribuţiile pe care le are pe linia elaborării proiectelor bugetului de stat, iar nu din calitatea de angajator.

Instanţele sunt instituţii finanţate integral de la bugetul de stat, iar în lipsa alocării sumelor necesare plăţii drepturilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti de către Ministerul Finanţelor, pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de A p e l T i m i ş o a r a şi T r i b u n a l u l A r a d sunt în imposibilitate să-şi execute obligaţia.

In ce priveşte modalitatea de interpretare şi aplicare de către judecătorii fondului a prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 , instanţa reţine că , având de soluţionat un recurs in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremă s-a pronunţat prin Decizia nr. 21/10.03.2008 constatând inaplicabilitatea normelor de abrogare conţinute în art. I pct. 42 şi în art. IX alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, care impune ca instanţele de judecată să considere rămase în vigoare dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, norme ce au produs şi produc în continuare efecte juridice.

Ori ,in contextul in care ,potrivit art. 329 alin.2 şi 3/C.pr.civ., dezlegările date problemei de drept ce vizează aplicabilitatea art. 47 din Legea nr. 50/1996 chiar şi in momentul pronunţării deciziei in interesul legii,10.03.2008 , sunt obligatorii pentru judecătorii fondului , instanţa consideră că magistraţii şi personalul auxiliar au dobândit prin respectiva hotărâre o speranţă legitimă de a obţine sporul salarial in discuţie, in înţelesul dat acestei noţiuni de jurisprudenţa Curţii E.D.O. care a aplicat şi interpretat prevederile art. 1 din Protocolul Adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această speranţă a fost întărită prin practica ulterioară constantă a instanţelor din ţară care, văzând conţinutul deciziei instanţei supreme, au acordat aceste drepturi şi după intrarea in vigoare a OG nr. 8/2007.

In plus , această speranţă a fost confirmată prin însăşi conduita pârâţilor , care printr-un ordin intern emis in luna februarie 2009 au dispus plata pentru viitor a sporului de stres şi suprasolicitare neuropsihică pentru magistraţii şi personalul auxiliar al instanţelor, de notorietate fiind faptul că timp de o lună de zile , aceste drepturi au fost incluse in salarii şi achitate chiar şi pentru persoanele care nu au obţinut in mod individual titluri executorii.

Rezultă din cele de mai sus că dreptul reclamantului la sporul de 50% pentru stres şi suprasolicitare neuropsihică reprezintă un bun protejat prin 1 din Protocolul Adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pentru că ,pe de-o parte reprezintă un drept de creanţă recunoscut de lege prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 , iar ,pe de altă parte, datorită afirmării unei practici judiciare constante in sensul acordării acestor drepturi persoanelor din categoria socio-profesională a autorului acţiunii .De aceea , in considerarea art. 20 alin.2 din Constituţia României , instanţa apreciază că nici motivul de recurs referitor la abrogarea Legii nr. 50/1996 nu este întemeiat, cu atât mai mult cu cât această pretinsă suprimare a drepturilor salariale recunoscute printr-un act normativ anterior a fost făcută prin intermediul unei ordonanţe de guvern care reglementa exclusiv sistemul de salarizare al altei categorii socio-profesionale decât cea a reclamantului magistrat ,respectiv cea a personalului auxiliar din instanţe si parchete.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 838/2009 nu reprezintă o cale de atac împotriva deciziilor în interesul legii pronunţate de ICCJ şi nu poate lipsi de efect deciziile ICCJ pronunţate anterior.

In mod corect instanţa de fond a dispus actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie, actualizarea fiind menită să acopere diferenţa de valoare ca urmare a devalorizării monedei naţionale şi fiind permisă de prevederile art. 161 alin. 4 Codul Munci

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursurile declarate de către pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de către pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor D. şi Ministerul Finanţelor Publice , prin DGFP A, împotriva sentinţei civile nr. 1080 pronunţată la 25 iunie 2009 de către T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul N. D. D. şi pârâţii intimaţi Curtea de A p e l T i m i ş o a r a şi T r i b u n a l u l A r a d.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 23 octombrie 2009

Preşedinte, Judecător, Judecător,

N. B. E. S. E. M. M.

Grefier,

N. M.

Red. MB/dact. MB

2 ex.

15.12.2009

Primă instanţă:

B. G., M. K. – Tribunalul C S