Cabinet avocat Dreptul muncii

Format vechi nr.5104/2009

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.6433/R

Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2009

Curtea compusă din :

PREŞEDINTE - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) M.

GREFIER - E. N.

*****************

Pe rol fiind soluţionarea cererii recurs formulată de recurenta (...)”N. România”SRL împotriva sentinţei civile nr.3824 din data de 07.05.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.2874/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata N. S. (...), având ca obiect:”contestaţie împotriva deciziei de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă recurenta (...)”N. România”SRL, prin avocat S. E. în baza împuternicirii avocaţiale nr.49624 din 09.11.2009 depusă la dosar-fila 12 şi intimata N. S. (...), personal.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Curtea, în şedinţă publică, procedează la legitimarea intimatei N. S. (...), cu CI seria (...) nr.(...) eliberată de SPCEP S5 biroul nr.1 la data de 16.(...).

Părţile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă părţilor cuvântul în susţinerea şi combaterea cererii de recurs.

Recurenta (...)”N. România”SRL, prin avocat S. E., având cuvântul, susţine oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, în mod greşit a apreciat că în cauză s-au încălcat prevederile art.63 din Codul muncii, fără a observa că în data de 16.12.2008, salariata a fost convocată la sediul societăţii, conform art.32 din Codul muncii, pentru ca aceasta să dea anumite lămuriri cu privire la frecventele absenţe şi întârzieri la locul de muncă şi în urma acestei convocări, s-a încheiat un proces-verbal cât şi un raport care au avut la bază nota explicativă a intimatei. Greşit prima instanţă reţine că acest raport nu există şi că salariatei i s-a încălcat dreptul la apărare, cu toate că la dosarul cauzei există o dovadă din care rezultă că acest drept la apărare nu a fost încălcat.

Mai mult decât atât, solicită a se observa că decizia nr.127 din 22.12.2008 emisă de către societate, cuprinde toate condiţiile prevăzute de Codul muncii, că niciunde nu se prevede că angajatorul ar trebui să cuprindă în decizie o descriere amănunţită a faptelor şi nici a motivelor care au stat la baza emiterii deciziei, astfel încât, apreciază că motivarea hotărârii instanţei de fond pe acest aspect, nu poate reţinută pentru a atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.

De asemenea, recurenta, prin avocat, consideră că prima instanţă a făcut o apreciere subiectivă a litigiului în motivarea sentinţei recurate, susţinnd că există posibilitatea ca intimata să se fi înţeles cu angajatorul asupra programului de lucru, prin încălcarea prevederilor Contractului Individual de Muncă, însă, solicită a se reţine că specificul muncii intimatei este acela de contabil şef care nu implică o muncă de teren sau părăsirea unităţii de lucru şi astfel această susţinere a instanţei de fond, trebuie înlăturată.

Cu privire la absenţa intimatei la locul de muncă, recurenta, prin avocat, arată că la dosarul instanţei de fond s-au depus fotocopii ale condicii de prezenţă, copii ce nu au fost contestate de către partea adversă, din care rezultă că intimata, cu rea credinţă, a semnat această condică în data de 08.12.2008 în condiţiile în care aceasta figura în concediu de odihnă. Ulterior datei de 16.12.2008 când angajatorul i-a pus în vedere că nu există nicio înţelegere cu privire la programul de lucru şi că acesta începe la orele 8⁰⁰ şi se termină la orele 16⁰⁰, intimata a continuat să întârzie la program.

Având în vedere cele susţinute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea sentinţei civile recurate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Intimata N. S. (...), personal, având cuvântul, solicită a se observa că potrivit Contractului Individual de Muncă programul de lucru este orele 8⁰⁰-16⁰⁰, însă prin convenţia încheiată cu angajatorul nu a fost stipulat acest program, urmând a efectua un număr variabil de ore de lucru ce urma a fi cuprins între un minim de 8 ore şi un maxim de 16 ore de muncă prestată zilnic.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că decizia contestată a avut la bază absenţele nemotivate şi întârzierile la program, intimata, personal, arată că această afirmaţie ar fi fost adevărată dacă societatea recurentă ar fi depus la dosar vreun document justificativ.

De asemenea, intimata, personal, mai arată că şi în prezent îşi desfăşoară activitatea în cadrul societăţii recurente şi toţi salariaţii au procedat la semnarea acele tabele din care să rezulte prezenţa la serviciu şi orele suplimentare şi că se poate observa că există doi salariaţi care au fost angajaţi după data concedierii sale.

Mai mult decât atât, solicită a se observa că în cadrul societăţii recurente a existat o normă internă de încurajare a salariaţilor de a lucra peste programul de lucru şi ulterior toţi salariaţii au ajuns la concluzia că se impune întocmirea unui tabel cu ore suplimentare şi nicidecum aceasta nu a fost iniţiativa societăţii.

Referitor la zilele de 5-8.12.2008, intimata, personal, arată că societatea recurentă a recunoscut faptul că aceasta în perioada mai sus-menţionată a fost în concediul legal pentru studii, iar în ceea ce priveşte susţinerea recurentei cu privire la semnarea condicii de prezenţă în data de 12.12.2008, solicită a se avea în vedere faptul că aceasta a semnat condica de prezenţă, din eroare, pentru data de 14.12.2008, pe de o parte, iar pe de altă parte, până în luna februarie în cadrul societăţii nu a existat un înscris normativ cu privire la orele de plecare din societate.

Având în vedere cele susţinute, solicită respingerea recursului ca nefundat şi menţinerea sentinţei civile recurate ca fiind temeinică şi legală.

Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Asupra recursului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr.3824/7.05.2009 pronunţată în dosarul nr.2874/3LM/2009, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis acţiunea formulată de contestatoarea N. S. - (...) în contradictoriu cu intimata (...) N. ROMÂNIA SRL.; a obligat intimata la plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei 01-22.12.2008, actualizate cu rata inflaţiei; a anulat decizia de încetare a contractului individual de munca nr. 127/22.12.2008 emisa de intimata; a dispus repunerea pârtilor in situaţia anterioara emiterii deciziei de concediere prin reintegrarea contestatoarei in funcţia si postul deţinute anterior concedierii; a obligat intimata sa plătească contestatoarei o despăgubire egala cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a fost lipsita, de la data încetării raporturilor de munca si pana la data reintegrării efective; a obligat intimata la virarea contribuţiilor către bugetele speciale de asigurări sociale, pensie şi şomaj aferente drepturilor salariale neplătite contestatoarei pentru luna decembrie 2008 si in continuare pentru perioada cuprinsa intre data concedierii si data reintegrării efective.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatoarea a fost angajata intimatei în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.8078/05.11.2008, îndeplinind funcţia de contabil sef, atribuţiile sale fiind consemnate in fisa postului, nesemnata de aceasta.

În această calitate, contestatoarea a fost sancţionată disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, în temeiul art.61 lit.a coroborat cu 264 lit.f) Codul muncii, comunicata personal la data de 22.12.2008.

În decizia de sancţionare s-a reţinut că, in perioada 08-22.12.2008 salariata a săvârşit abaterea disciplinara constând in neprezentarea la programul de lucru la ora stabilita prin contractul individual de munca si a semnat condica de prezenta pentru zilele de 08.12 si 12.12.2008 in data de 16.12.2008, administratorul societăţii luând cunoştinţa de aceasta in data de 16.12.2008.

Întrucât decizia de concediere a fost criticata atât din punct de vedere a temeiniciei, cat si a legalităţii, instanţa de fond, a analizat mai întâi aspecte ale legalităţii acestei decizii referitoare la circumstanţele in care a avut loc sancţionarea disciplinara a salariatei si la legalitatea deciziei contestate.

Instanţa de fond a constatat că decizia emisa de intimata prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatoarei ca sancţiune disciplinară este nelegala.

Astfel, s-au reţinut încălcări de către intimata a unor dispoziţii legale imperative sancţionate de lege cu nulitatea absoluta atât anterior cat si la momentul emiterii deciziei contestate.

Tribunalul a reţinut că iniţierea procedurii disciplinare a avut la baza referatul nr.107/11.12.2008 prin care directorul administrativ al societăţii sesiza directorului general o serie de abateri ale salariatei.

Prin convocarea nr. 108/11.12.2008 comunicata salariatei la data de 11.12.2008, salariata a fost înştiinţată sa se prezinte la data de 16.12.2008, orele 8,30 la sediul societăţii in vederea desfăşurării procedurii cercetării disciplinare, pentru nerespectarea obligaţiilor de serviciu.

Din procesul verbal de cercetare nr. 114 din 16.12.2008(fila 35) rezulta ca salariata a fost cercetata pentru un număr de 5 fapte, care au făcut obiectul referatului la punctele 1-3 si 5-6.

Prin convocarea nr. 115/16.12.2008 (fila 37) comunicata la data de 16.12.2008 contestatoarea a fost din nou înştiinţată să se prezinte la data de 22.12.2008, orele 9,00 la sediul societăţii, pentru efectuarea cercetării disciplinare, pentru încălcarea punctului H -durata muncii din contractul individual de munca si punctului M alin.2 lit.b -obligaţia de a respecta disciplina muncii si semnarea condicii de prezenta la data de 16.12.2008 pentru zilele de 8 si 12.12.2008.

Din procesul-verbal nr.124 incheiat in data de 22.12.2008 rezulta ca salariata a fost cercetata pentru faptele ce au făcut obiectul convocării, fiind prezentate apărările salariatei si poziţia acesteia fata de modul in care s-a desfăşurat cercetarea disciplinara.

Tribunalul a constatat ca prima convocare comunicata contestatoarei prin care i s-a cerut sa se prezinte la sediul societăţii pentru nerespectarea obligaţiilor de serviciu, fara a fi indicate faptele concrete pentru care aceasta urma sa fie cercetata disciplinar si deci obiectul cercetării disciplinare prealabile nu respectă prevederile legale, întrucât, in condiţiile in care nu cunoştea faptele concrete, determinate, care i se imputau, salariata nu putea să prezinte un punct de vedere fata de abaterile imputate, să isi facă apărări si să prezinte probe in apărarea sa.

Ca urmare, prima instanţă a reţinut că acea convocare a avut un caracter pur formal si nelegal.

Ulterior, intimata a efectuat o noua convocare salariatei, insa având un obiect diferit fata de faptele reţinute in referatul nr. 107/11.12.2008 ce a constituit punctul de pornire in iniţierea procedurii disciplinare.

Cercetarea prealabila trebuie sa se finalizeze cu un proces-verbal, referat sau raport intocmit de persoanele imputernicite sa o efectueze, in care se consemnează rezultatele acesteia si care are o importanta fundamentala, intrucat va sta la baza deciziei de sancţionare.

Acest raport este necesar si pentru ca in funcţie de faptele pe care acesta le stabileşte si care se imputa salariatului, urmează sa se faca individualizarea si aplicarea sancţiunii. Tot in funcţie de acest raport, instanţa va analiza si va aprecia daca raportat la faptele comise s-a făcut o corecta dozare a sancţiunii, in caz contrar putând aprecia asupra legalităţii deciziei.

Din primul proces verbal de cercetare tribunalul a reţinut că salariata a fost iniţial cercetata pentru un număr de 5 fapte, care au făcut obiectul referatului la punctele 1-3 si 5-6, iar ulterior doar pentru nerespectarea prevederilor contractului individual de munca in privinţa duratei muncii, disciplinei muncii si semnarea condicii de prezenta la data de 16.12.2008 pentru zilele de 8 si 12.12.2008.

Din analiza deciziei de sancţionare emisă de intimata şi din actele care au stat la baza acesteia, instanţa de fond a constatat că decizia nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Astfel, potrivit art.268 al.1 lit.a Codul muncii decizia trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu descrierea faptelor care constituie abatere disciplinară.

Aşa cum s-a stabilit în doctrină şi jurisprudenţă, dispoziţia legală menţionată nu se referă la o descriere generică a faptelor, angajatorul având obligaţia de a indica în mod concret abaterile disciplinare, pentru care a emis decizia de sancţionare disciplinară, pentru a permite angajatului să-şi formuleze apărări şi pentru a permite instanţei să exercite controlul prevăzut de art.268 al.5 Codul muncii.

Din analiza deciziei contestate, prima instanţă a reţinut că intimata a aplicat sancţiunea pentru o serie de fapte comise intr-o perioadă mai îndelungată de timp, descrise in mod generic, fara sa fie indicata data comiterii lor, ora, momentul când s-a constat comiterea abaterii in fiecare zi in parte in intervalul 08.12-22.12.2008, consecinţele faptelor comise.

Instanţa a mai apreciat că faptele sunt descrise in mod incomplet si imprecis, fara a se face referire la articolele din regulamentul intern sau de ordine interioara concrete, încălcate. De exemplu, a reţinut tribunalul, în cazul semnării condicii de prezenta dupa câteva zile, nu s-a arătat articolul concret incalcat din acestea, simpla menţionare a faptului ca s-au incalcat prevederile contractului de munca vizând disciplina muncii, fiind generala si imprecisa.

Legat de precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de către salariata, nici aceste menţiuni nu se regăsesc in decizia de sancţionare, societatea menţionând ca sancţionarea s-a făcut "având in vedere încălcarea obligaţiilor din contractul de munca si art 109 C.muncii, fara a fi indicate in concret abaterile comise si reglementările exacte care sancţionează aceste abateri.

Prevederile art. 109 C.muncii reglementează durata normala a timpului de munca de 8 ore pe zi si 40 de ore pe săptămâna, pentru salariaţii angajaţi cu norma intreaga, iar celelalte prevederi indicate art 264 lit.f si 61 lit.a sunt prevederi cu aplicabilitate generala din materia răspunderii disciplinare, care nu pot constitui temei al faptelor concrete pretins comise de către salariata.

Instanţa nu a putut reţine în susţinerea temeiniciei sancţiunii aplicate nici alte înscrisuri, deoarece raţiunea dispoziţiilor art.77 Codul muncii, potrivit cărora în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept decât cele precizate în decizie, a fost tocmai aceea de a asigura dreptul la apărare al salariatului şi posibilitatea exercitării controlului judecătoresc.

Pe de alta parte, instanţa de fond a reţinut că intimata nu a indicat in concret nici motivele pentru care au fost inlaturate apărările salariatei, simpla motivaţie in sensul ca nu au clarificat situaţia creata si nu au reprezentat o motivaţie morala si legala a incalcarii prevederilor contractului individual de munca nefiind suficiente.

In consecinţa, apreciind ca s-au incalcat atat prevederile legale referitoare la obiectul convocării in vederea cercetării prealabile, cat si prevederile vizând conţinutul dispoziţiei de sanctionare (art.268 al.2 C.N.), sub aspectul descrierii faptelor imputate si precizării prevederilor din contractul individual de munca, fisa postului, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca la nivel de unitate inculcate, arătării motivelor pentru care au fost inlaturate apărările salariatului, în temeiul prevederilor menţionate, instanţa de fond a admis in parte acţiunea , a anulat decizia nr. 127/22.12.2008 prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de munca.

Sub aspectul temeiniciei faptelor care au determinat sancţionarea salariatei, instanţa de fond a apreciat că nu se poate pronunţa, întrucât faptele sunt descrise in mod incomplet si imprecis, in mod generic, fara sa fie indicata pentru fiecare in parte data comiterii lor, ora la care au fost constatate, urmările produse si fara a fi susţinute de sesizări, referate sau acte de cercetare temeinice.

Legat de întârzierea la programul de lucru in intervalul 08-22.12.2008, care potrivit contractului individual de munca ar fi trebuit sa fie 8,00-16,00, instanţa a constatat pe langa faptul ca, intimata nu a descris concret si precis faptele comise in aceasta perioada si că aceasta nu a ţinut cont de împrejurarea ca, prin specificul funcţiei de contabil, aceasta presupune si deplasarea la diferite instituţii ale statului pentru rezolvarea unor probleme specifice, salariata invocând asemenea deplasări in cadrul programului de lucru, de care intimata nu a ţinut seama, apreciind ca nu s-a făcut dovada unor asemenea preocupări.

Tribunalul a reţinut şi împrejurarea, invocată de contestatoare, că ar fi exista o convenţie cu angajatorul in sensul de a-si desfăşura activitatea mai puţin la sediul societăţii si fara respectarea programului obişnuit de lucru, aspect nedovedit, dar care poate fi plauzibil având in vedere specificul acestei funcţii.

Pe de alta parte, instanţa de fond a constatat că salariata a făcut dovada faptului ca pentru zilele de 05.12.2008 si de 8.12.2008, conducerea societăţii i-a aprobat 2 zile concediu de studii pentru participarea la examenele B., cu cererea din 02.12.2008, astfel ca, pentru data de 8.12.2008 in mod nelegal si neîntemeiat societatea intimata a reţinut in sarcina acesteia săvârşirea unei abateri disciplinare constând in întârzierea la locul de munca.

Legat de faptul ca salariata ar fi semnat condica de prezenta in urma si nu in ziua prezentării la serviciu, intimata nu a putut sa faca dovada faptului ca, si in datele respective nu s-ar fi prezentat la birou sau ca ar fi intarziat la program si nici a consecinţelor deosebit de grave produse de o asemenea fapta sau a prevederilor din regulamentul intern care stipulează incadrarea unei asemenea fapte in categoria abaterilor disciplinare si care sa fie de natura a conduce la aplicarea unei sancţiuni atat de grave-desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata drepturilor salariale, tribunalul a reţinut că, potrivit art.163 C.muncii plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plata precum si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plaţii salariatului îndreptăţit.

În speţă, intimata nu si-a îndeplinit obligaţia procesuală, potrivit art 287 raportat la art 163 din Codul muncii, de a face dovada plătii drepturilor salariale cu statele de plata aferente perioadei 01.12-22.12.2008 constând in drepturi salariale si nici a contribuţiilor reţinute si virate de către aceasta.

O. de către societatea pârâtă către bugetele speciale ale statului a contribuţiilor sociale datorate de către reclamantă si reţinute de către aceasta il prejudiciază pe salariat in sensul ca, nu ii da dreptul, pentru perioada menţionata, la reţinerea ca stagiu de cotizare, cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie.

Pentru considerentele expuse mai sus, in baza art. 154, art. 161 C.muncii, instanţa de fond a admis si cererile de obligare a intimatei la plata salariului neachitat si a contribuţiilor pentru luna decembrie si in continuare pentru perioada cuprinsa intre data concedierii si data reintegrării efective.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a formulat recurs motivat recurenta-intimată (...) N. ROMANIA SRL , solicitând modificarea în tot a sentinţei recurate şi pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru motive care vizează aspecte de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, recurenta a susţinut că în urma prezentării condicii de prezenta in data de 16.12.2008 s-a observat ca intimata contestatoare a semnat condica de prezenta astfel : pentru 08.12. nu a fost semnata fiind lipsa , 09.12. ora 11.15/ pentru 10.12 ora 9.45, pentru 11.12 ora 9.50 si 12.00, pentru 12.12 nu a fost semnata deloc , pentru 15.12 la ora 14.30 motivând ca a fost la Administraţia Financiara, pentru 16.12 ora 8.50. La data de 22.12.2008 cand s-a verificat condica se observa ca angajata a semnat pentru data de 08.12 si 12.12 desi in data de 16.12 cand s-a verificat condica nu era semnat , iar in zilele de 17.12 a venit la ora 10.05, in data de 18.12 ora 10.44, 19.12 ora 9.10, 22.12 ora 9.42

A mai arătat recurenta că la 11.12.2008 directorul executiv al societăţii a remis către directorul general un referat in care precizează anumite disfuncţii in activitatea pe care o desfăşoară angajata referitoare la introducerea greşita a unor date contabile, la întârzierile frecvente si la atitudinea acesteia vizavi de superiori si fata de societatea de audit. In baza referatului s-a emite o convocare prin care i se solicita angajatei explicaţii in data de 16.12.2008. In data de 16.12.2008 , angajata a susţinut ca are o înţelegere verbala cu societatea cu privire la programul de lucru, a negat faptul ca a greşit introducerea unor date contabile .

In data de 16.12.2008 s-a efectuat o noua convocare in vederea cercetării disciplinare pentru data de 22.12.2008 şi cu toate acestea si dupa data de 16.12 angajata a întârziat la fel de mult.

A susţinut recurenta că în data de 22.12.2008 s-a încheiat proces verbal care prevedea încălcarea dispoziţiilor lit. H, durata muncii, lit. M alin 2 pct din D. referitoare la disciplina muncii, semnarea condicii de prezenta la data de 16.12 pentru data de 08.12. si 12.12. In apărare , salariatul a precizat la fel ca si in data de 16.12 ca are o intelegere verbala cu N. , iar referitor la intarziere a motivate ca poate a fost la administraţie , cu referire la pct 2 O. ca ar avea cunoştinţa de rapoartele aduse in discuţie, iar pentru pct 3 a motivat ca a semnat condica retroactiv pentru ca atunci a uitat sa semneze , iar cand i s-a precizat ca in data de 08.12 a avut concediu fara plata la solicitarea dânsei expresa a reformulat motivând ca a omis sa analizeze situaţia concreta a acelei zile.

Ca prim motiv de recurs, s-a arătat că in mod greşit, instanţa de fond a apreciat ca nu s-au respectat procedurile prevăzute la art 63 cod muncii întrucât s-a convocat salariata pentru data de 16.12.208 pentru a da lămuriri cu privire la aspectele invocate de către acesta (convocarea 108/11.12.2008). Având in vedere notele explicative nesatisfăcătoare pentru societate, in temeiul art 63 cod muncii, s-a dispus cercetarea disciplinara prealabila pentru data de 22.12.2008 conform convocării 115/16.12.2008.

Recurenta a apreciat că nu are nicio relevanta in speţa ca această convocare nu cuprinde aceleaşi elemente ca si prima din 11.12. Conform dispoziţiilor c o d u l u i m u n c i i, concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate poate fi dispusa numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabil. In acest sens, angajatorul este obligat sa convoace angajatul, sa arate care sunt abaterile disciplinare pe care acesta le-a săvârşit, sa indice data si locul desfăşurării cercetării. Or, in speţa , nu convocarea din 11.12 anunţa o cercetare prealabila in sensul art 63 , ci cea din 16.12.208 care îmbrăca formele legale prevăzute de normele in materie. In realitate, prima convocare a fost efectuata pentru ca angajatorul , cu buna credinţa , a dorit şa afle punctul de vedere a! salariatei cu privire la acuzele învederate de către directorul executive al societăţii, iar faţă de atitudinea salariatei, s-a decis efectuarea unei convocări in sensul art 63 CM., respective cercetarea disciplinara prealabila.

Recurenta a apreciat că T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i retine contradictoriu ca , prin convocarea 115 s-a făcut o noua înştiinţare, ca prin procesul verbal 124/22.12.2008 rezulta ca salariata a fost cercetata pentru faptele ce au făcut obiectul convocării, fiind prezentate apărările acesteia, ca la 6 paragrafe mai jos sa aprecieze ca cercetarea disciplinara trebuia sa se finalizeze printr-un proces verbal/ raport sau referat. Recurenta a arătat că atât in data de 16.12 cat si in data de 22.12 s-au întocmit procese verbale , salariata dând si o nota explicativa distincta, fapt ce atesta ca de fiecare data a fost respectat dreptul la apărare al salariatei !

Un al doilea motiv de recurs invocat este acela că, în mod greşit a apreciat instanţa de judecata ca decizia de sancţionare nu respecta formele prevăzute de lege. Astfel, Decizia 127/22.12.2008 cuprinde la paragraful 3 al acesteia abaterea disciplinara: neprezentarea la programul de lucru la ora stabilita in D. , in drept arata ca s-au încălcat prevederile legale referitore la programul de lucru, motivele pentru care s-au înlăturat apărările pentru că acestea nu au nicio baza legală, precum si celelalte elemente solicitate expres de lege. O. nu se prevede in c o d u l m u n c i i ca angajatorul ar trebui sa cuprindă in decizie o descriere amănunţita a faptelor si nici a motivelor care au stat la baza emiterii deciziei. Raţiunea pentru care nu se detaliază motivele rezida din faptul ca, in urma desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, se încheie un proces verbal care cuprinde toate elementele , apărările , etc., recurenta considerând că procesul verbal care a stat la baza emiterii deciziei cuprinde atât abaterile disciplinare , apărările salariatei si motivele pentru a crea acestea sunt înlăturate.

Un ultim motiv de recurs este acela că în mod greşit instanţa de fond a susţinut că nu poate aprecia asupra temeiniciei faptelor care au determinat sancţionarea salariatei deşi în sentinţă a detaliat in mod amănunţit motivele care au stat la baza deciziei de sancţionare, respectiv neprezentarea la munca la orele prevăzute in D.., afirmând că, deşi este nedovedit, este plauzibil ca intre intimata si recurenta sa existe o înţelegere verbala cu privire la programul de lucru , având in vedere specificul funcţiei acesteia care presupune o activitate de teren. Recurenta a apreciat că o instanţa de judecata este ţinuta de probele administrate in cauza si nu de speculaţii si prezumţii care incalca ele insele dispoziţiile imperative ale c o d u l u i m u n c i i iar în cauză, repartizarea programului de munca s-a stabilit intre ora 8-16.00 astfel cum reiese din pct H 1 al D. . In lipsa unei astfel de convenţii intre parti programul de munca este cel prevăzut de dispoziţiile legale si de D. ( care in speţa este singurul acord de voinţa al pârtilor), cu atât mai mult cu cât funcţia de contabil sef nu implica deplasarea pe teren.

Cât priveşte aspectul că nu s-a făcut dovada întârzierii si lipsei de la programul de lucru , recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a luat în considerare copiile condicii de prezenţă depusa la dosar. Faptul ca in 08.12 angajata se afla in concediu de odihnă nu a fost contestat de către recurentă, nefiind considerat o absentare de la munca, ci i s-a imputat ca pentru ziua in care se afla in concediu de odihnă a semnat condica retroactiv ( ca si pentru alte zile), aspecte ce dovedesc o fraudare comisa de salariat cu privire la semnarea condicii.

Recurenta a arătat că intimata contestatoare a avut litigii şi cu alţi angajatori şi a criticat respingerea de către instanţa de fond atât a probei cu interogatoriul intimatei, cat si a probei cu martori, desi ambele au fost solicitate prin întâmpinare.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:

În ceea ce priveşte convocarea contestatoarei la efectuarea cercetării disciplinare, instanţa de fond a apreciat că au fost încălcate dispoziţiile legale întrucât angajatorul a emis două convocări, în prima neindicând obiectul cercetării disciplinare iar în cea de-a doua, indicând mai puţine fapte decât cele asupra cărora s-a efectuat cercetarea disciplinară.

La rândul său, recurenta a susţinut că prima convocare, cea din 11.12.2008 era o invitaţie la clarificarea atitudinii contestatoarei şi, dat fiind faptul că acesta nu a dat explicaţii corespunzătoare, s-a procedat la o convocare disciplinară în data de 16.12. 2008.

Astfel, din adresa emisă la data de 11.12.2008 rezultă că salariata a fost convocată pentru cercetarea disciplinară, dovadă fiind şi procesul verbal încheiat la 16.12.2008 când acesta a răspuns convocării. Nu există niciun înscris şi nicio probă din care să rezulte faptul că obiectul întrevederii era acela de "lămuriri". De altfel, c o d u l m u n c i i nu prevede printre obligaţiile salariatului aceea de a da lămuriri cu privire la atitudinea sa.

În ceea ce priveşte cea de-a doua convocare, aceasta a vizat două fapte, cele referitoare la durata muncii şi semnarea retroactivă a condicii de prezenţă, fapte pentru care s-a efectuat la data de 22.12.2008 cercetarea disciplinară.

În condiţiile în care în decizia de sancţionare au fost reţinute mai multe fapte decât cele ce au făcut obiectul cercetării disciplinare din 22.12.2008 iar pentru acestea, convocarea din 16.12.2008 nu a fost legal făcută, poate fi reţinută nulitatea relativă a aplicării sancţiunii în condiţiile art. 167 alin. 2 Codul muncii, în măsura în care salariatul invocă o vătămare a dreptului său de a-şi formula apărări.

În speţă însă, Curtea reţine că sancţiunea a fost aplicată pentru faptele pentru care a fost efectuată cercetarea disciplinară, astfel încât, contrar aprecierilor instanţei de fond, nu poate fi reţinută o vătămare a dreptului la apărare.

În ceea ce priveşte nulitatea deciziei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 268 alin. 2 Codul muncii, Curtea reţine că instanţa de fond a apreciat corect faptul că angajatorul nu a respectat cerinţele prevăzute la lit. a, b şi c ale art. 268 alin. 2.

Astfel instanţa de fond a apreciat judicios că fapta reţinută în sarcina contestatoarei ca abatere disciplinară este descrisă generic, fără elementele concrete care permit instanţei să verifice corectitudinea cu care angajatorul a uzat de prerogativa disciplinară. Deşi recurenta a susţinut că faptele au fost redate în procesul verbal de cercetare disciplinară, Curtea reţine că, potrivit art. 77 c o d u l m u n c i i, motivele de fapt şi de drept din decizia de sancţionare nu se pot complini cu alte elemente exterioare deciziei, motiv pentru care procesul verbal nu poate completa situaţia de fapt reţinută în decizie.

De asemenea din decizie lipsesc normele din regulamentele interne încălcate, precum şi apărările, respectiv motivele concrete pentru care apărările salariatului cercetat disciplinar au fost înlăturate, simpla apreciere în sensul că acestea nu clarifică situaţia nefiind de natură a determina îndeplinirea condiţiei cerută de lege sub sancţiunea nulităţii deciziei.

Lipsa acestor elemente atrage aplicarea sancţiunii nulităţii absolute a deciziei, împrejurare corect reţinută de către prima instanţă.

În cea ce priveşte motivul de recurs ce vizează aspectele de temeinicie ale deciziei contestate, Curtea apreciază că, faţă de constatarea nulităţii deciziei, acestea nu se impun a mai fi analizate, cu atât mai mult cu cât probatoriul administrat ar fi fost insuficient pentru ca instanţa de fond să valideze prezumţia cu privire la acordul tacit al părţilor referitor la repartizarea inegală a programului de lucru.

Faţă de aceste împrejurări, Curtea reţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 cod. proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată (...) N. ROMANIA SRL împotriva sentinţei civile nr.3824/7.05.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.2874/3LM/2009, în contradictoriu cu intimata-contestatoare N. S.-H..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...) M.

GREFIER

E. N.

Red.: S.C.

Dact.:Z.G.

2 ex./11.12.2009

Jud.fond: D.D., M.A.H.