Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1902

Şedinţa publică de la 18 T. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE- (...) (...) - Judecător

-(...) (...) - Judecător

-(...) (...) - Judecător

Grefier -N. H.

X X X X

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. O. , împotriva sentinţei nr. 1160 din data de 14 mai 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...).

La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă P. O. şi intimaţii pârâţi Consiliul Local M şi Primăria M.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 c.p.c. şi este scutit de taxa de timbru.

S-a referit că intimaţii pârâţi nu au depus întâmpinare.

S-a arătat că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct.2 c.p.c.

Curtea, apreciind cauza în stare de soluţionare, trece la deliberări:

C U R T E A

Asupra recursului de faţă;

Prin acţiunea înregistrată la T r i b u n a l u l G o r j, reclamanta P. O. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local M şi Primăria M, solicitând obligarea la plata sumei de bani reprezentând contravaloarea sporului de confidenţialitate şi de mobilitate în cuantum de 25% aplicat la salariul de încadrare al reclamantei.

În motivarea acţiunii a arătat că are calitatea de funcţionar public şi activitatea acesteia se desfăşoară şi în afara instituţiei, deci obligaţiile de serviciu nu se realizează într-un loc stabil de muncă.

Acordarea efectivă a acestui spor se circumscrie principiului egalităţii de şanse consfinţit prin dispoziţiile art. 39 alin. 1 din Codul muncii şi art. 29 alin. 2 din legea 188/1999, conform cărora funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale în condiţiile legii.

T r i b u n a l u l G o r j, prin sentinţa nr. 1160 din 14 mai 2008, a respins acţiunea reclamantei.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că activitatea funcţionarilor publici cum este cazul reclamantei, nu se desfăşoară pe baza unui contract individual de muncă, aceştia fiind numiţi în funcţii publice cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici prin actul administrativ al conducătorului autorităţii publice, în care se înscrie salariul de încadrare precum şi celelalte sporuri prevăzute de legislaţia în vigoare.

Funcţionarilor publici numiţi în funcţie li se aplică norma generală reprezentată de Legea 188/1999 cât şi normele speciale conţinute de Legea 53/2003,conform cărora au drepturile şi obligaţiile potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale, privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă.

S-a mai reţinut că drepturile salariale suplimentare decurgând din clauza de mobilitate şi confidenţialitate au în vedere categoria consilierilor juridici ce au statut de salariaţi, dispoziţiile Legii 53/2003 nefiind aplicabile consilierilor juridici cu statut de funcţionari publici , acestora fiindu-le aplicabile dispoziţiile Legii 188/1999.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, care a arătat că instanţa de fond a apreciat eronat că drepturile solicitate privesc doar categoria consilierilor juridici cu statut de salariaţi, prin aceasta restrângând aceste drepturi în mod discriminatoriu şi contrar echităţii, de o societate democratică conf.. art.53 din Constituţie.

Recursul este nefondat.

Reclamanta îndeplineşte funcţia de consilier superior 1 clasa I, în cadrul Primăriei M şi aceasta nu a dovedit că şi-a desfăşurat activitatea în proporţie de 50 % în afara instituţiei. În acest sens, reclamanta trebuia să depună la dosar acte din care să rezulte această susţinere, să dovedească că un anumit număr de zile lucrătoare din cadrul unei luni, îşi desfăşura activitatea la alte instituţii şi în alte locuri din judeţ, simpla afirmaţie că trebuie să se deplaseze la instituţiile arătate, neconstituind o probă în susţinerea cererii.

În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime şi alte drepturi salariale în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate şi confidenţialitate , reglementat de art.25 şi 26 din Codul muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici.

Reclamanta nu a invocat în sprijinul acţiunii sale nici un act normativ,privind reglementarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispoziţiile art.25 şi 26 din Codul muncii şi aplicabilitatea acestora în cazul funcţionarilor publici.

Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate şi confidenţialitate, aşa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca şi alte drepturi salariale acordate funcţionarului public să formeze obiectul unei reglementări legale.

Într-adevăr dispoziţiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislaţiei muncii , aşa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispoziţiile respective nu contravin legislaţiei specifice funcţiei.

În ceea ce priveşte drepturile decurgând din clauza de mobilitate şi confidenţialitate, acestea nu contravin legislaţiei funcţiei publice, numai că legiuitorul a condiţionat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde şi la cele două clauze, de existenţa unei reglementări legale.

Legislaţia prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcţionarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcţiile publice de execuţie sau de conducere, în acest sens enunţăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.

Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile şi sporurile care se acordă funcţionarilor publici.

În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidenţialitate pentru funcţionarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administraţiei prezidenţiale, CNSAS, N., Ministerul Integrării Europene, Direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul N., Consiliului legislativ, aşadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.

Acelaşi act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat şi faptul că acest spor se stabileşte prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.

Din expunerea efectuată în această decizie, se reţine că în ceea ce priveşte funcţionarii publici din cadrul autorităţilor locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidenţialitate şi mobilitate şi că, mai mult, chiar în situaţia acordării acestora pentru categoriile de funcţionari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.

Clauzele de mobilitate şi confidenţialitate nu sunt contrare statutului funcţionarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate şi cuantificate într-un act normativ.

În cazul funcţionarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcţionarilor, cu excepţia consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze.

Faţă de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de reclamanta P. O. , împotriva sentinţei nr. 1160 din data de 14 mai 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...).

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18 T. 2008

Red. T.B.

J. fond. C. D.

Tehred. M.G./ 2 ex./ 29.09.2008