Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

SECŢIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ŞI ASIGURARI SOCIALE,

PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

DOSAR NR(...)

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. B. T., precum şi recursul declarat de pârâta SC”E. S. FOOD”SRL împotriva sentinţei civile nr. 1487 din 11 septembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul cu nr(...), având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamantul recurent S. B. T. şi reprezentanta pârâtei recurente SC E. S. Food SRL, avocat J. B. (care depune delegaţia la dosar).

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursurile au fost depuse şi motivate în termenul legal, au fost comunicate şi sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 noiembrie 2008, prin registratura instanţei, reclamantul recurent S. B. T. a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâta recurentă SC E. S. Food SRL, prin care invocă o excepţie de procedură şi anume : conform art. 77 din Codul muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept decât cele prevăzute în decizia de concediere, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.

Curtea aduce la cunoştinţa reclamantului recurent S. B. T. că această excepţie este o chestiune de fond.

Reprezentanta pârâtei recurente SC E. S. Food SRL depune la dosar extras din lista avocaţilor care fac parte din B a r o u l C l u j şi arată că reclamantul recurent S. B. T. are sediul avocaţial la T.

La întrebarea instanţei, reclamantul recurent S. B. T. arată că nu a atacat decizia de concediere întrucât aceasta nu i-a fost comunicată.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reclamantul recurent S. B. T. solicită admiterea propriului recurs aşa cum a fost formulat, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii capetelor de cerere din cererea introductivă, şi reintegrarea pe postul avut anterior şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea recursului declarat de reclamantul recurent şi admiterea propriului recurs şi rejudecând cauza să se respingă acţiunea reclamantului, susţinând concis motivele de recurs arătate prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1487 din 11.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr.1467/(...), a fost admisă în parte acţiunea formulată de către reclamantul S. B. T. în contradictoriu cu intimata S.C. E. S. FOOD S.R.L. şi în consecinţă a fost obligată intimata să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data de 08.04.2008 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, respectiv 11.09.2008.

A fost respins capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deţinut anterior.

A fost obligată intimata să achite reclamantului suma de 13,20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost angajat în cadrul societăţii pârâte în funcţia de casier, începând cu data de 20.12.2007, având încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. (...)/08.01.2008.

La data de 07.04.2008, reclamantul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare cu privire la comportamentul necorespunzător şi agresiv la adresa angajaţilor şi a clienţilor în magazinul E. 012 C-N, pentru data de 08.04.2008.

Cu ocazia efectuării cercetării, pârâta a întocmit Procesul - Verbal nr. 259/1 din 08.04.2008 comunicat reclamantului, prin care a hotărât încetarea contractului individual de muncă.

Cu toate că ulterior procesului verbal, intimata a emis Decizia de concediere nr. 8267 din 17.04.2008, aceasta nu poate fi luată în considerare întrucât angajatorul nu a comunicat-o salariatului. Potrivit prevederilor art. 268, alin. 3 C. N., decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. Potrivit aliniatului 4, comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.

În aceste condiţii decizia de concediere emisă de intimată pe numele reclamantului rămâne un simplu act intern al angajatorului, lipsit de orice efect juridic.

În fapt, raporturile juridice dintre părţi au fost afectate de procesul verbal din 08.04.2008, act în baza căruia părţile au încetat să-şi mai execute obligaţiile prevăzute în contractul individual de muncă.

Din punct de vedere juridic însă, raporturile juridice de muncă nu au încetat, atâta timp cât salariatului nu i-a fost adusă la cunoştinţă o decizie de încetare a contractului individual de muncă, în condiţiile legii.

În aceste condiţii raporturile de muncă dintre reclamant şi pârâtă sunt în fiinţă, acesta având în continuare calitatea de salariat motiv pentru care instanţa va respinge capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deţinut.

Având în vedere că din culpa societăţii pârâte, reclamantul nu a avut posibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile stipulate în contractul individual de muncă, respectiv prestarea activităţii de salariat, instanţa va face aplicarea prevederilor art. 78 C. N., apreciind emiterea şi comunicarea unui proces – verbal privind concedierea, ca pe o concediere nelegală.

Astfel, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data de 08.04.2008 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, respectiv 11.09.2008.

În conformitate cu prevederile art.274 C. Proc. Civ., fiind în culpă procesuală, pârâta a fost obligată la plata sumei de 13,20 lei în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată contravaloare transport şi taxă listare 8 pagini.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părţi.

Prin recursul declarat de pârâta S.C. E. S. Food SRL s-a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii în întregime a acţiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.8-9 C.pr.civ.

Sentinţa instanţei de fond interpretând în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul neîndoielnic al acestuia, fiind lipsită de temei legal, instanţa făcând o aplicare greşită a prevederilor art.268 alin.3 C.muncii.

Astfel instanţa a constatat că reclamantul a fost angajat al pârâtei în baza contractului individul de muncă începând cu data de 20.12.2007, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.(...)/08.01.2008, iar in data de 07.04.2008 reclamantul a fost convocat in vederea efectuării cercetării disciplinare cu privire la comportamentul necorespunzător si agresiv la adresa angajaţilor si a clienţilor in magazinul E. 012 C-N pentru data de 08.04.2008. Cu ocazia efectuării cercetării, pârâta a încheiat Procesul-Verbal nr.259/1 din data de 08.04.2008 comunicat si cu reclamantul, comisia de cercetare disciplinara a propus funcţie de abaterile disciplinare repetate si de comportamentul necorespunzător al reclamantului, concedierea acestuia.

Conducerea societăţii având in vedere concluziile comisiei de cercetare disciplinara si înscrisurile care au stat la baza acestei cercetări, în baza art. 61 lit. (a) coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii a aplicat sancţiunea disciplinara, respectiv desfacerea contractului individual de munca al reclamantului intimat prin emiterea Deciziei nr.8267 din data de 17.04.2008.

Decizia nr. 8267 din data de 17.04.2008, aşa cum rezulta din nota de transport si din Borderoul de M. 28.33172, listat in data de 23.04.2008, emanând de la societatea de transport D., i-a fost comunicata reclamantul intimat la adresa de domiciliu din C-N,(...), . 48, jud. C, in data de 23.04.2008, semnând de primire S. J..

Instanţa de fond a solicitat pârâtei în scopul soluţionării acţiunii formulată de reclamantul intimat decizia de concediere si actele care o însoţesc, fără să precizeze concret care sunt acestea si fără să solicite în mod expres sa facem dovada comunicării către reclamantul intimat deciziei de concediere.

Instanţa de fond apreciază ca din punct de vedere juridic raporturile de munca sunt încă in fiinţă, reclamantul având calitatea de angajat, împrejurare faţă de care reclamantul a fost împiedicat sa-si îndeplineasca obligaţiile stipulate in contractul individual de munca, instanţa apreciind ca emiterea si comunicarea unui proces verbal privind concedierea este nelegala.

Instanţa s-a pronunţat asupra fondului, fără a cere in mod expres dovada comunicării către reclamantul intimat a deciziei de concediere, limitându-se in a aprecia ca decizia de concediere nr. 8267 din data de 17.04.2008 deşi a produs efecte, este doar un act intern al angajatorului.

Aceasta decizie nu a fost contestată de reclamant prin petitele acţiunii precizate în dosarul de fond şi nici într-un alt dosar separat.

Prin lumina dispoziţiilor legale, respectiv art. 268 alin.3, C.N., raporturile de munca cu reclamantul intimat au încetat sa-si producă efectele de la data de 09.04.2008, asa cum rezultă din decizia nr. 8267 din data de 17.04.2008, decizie necontestată de reclamantul intimat în termenul legal, de altfel reclamantul nu a înţeles să conteste această decizie de concediere nici după data la care i-a fost comunicata.

Cu toate ca reclamantul avea posibilitatea legală de a ataca Decizia de Concediere nr.8267/2008, în termen de 30 de zile de la data comunicării, nu a înţeles să se prevaleze de acest drept, reclamantul intimat a înţeles să-şi modifice acţiunea principala în data de 14.04.2008, in sensul anularii procesului-verbal de concediere şi repunerea în situaţia anterioara şi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri băneşti, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate.

Din analiza probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine că singurul act care a fost contestat este Procesul-Verbal nr. 259/1 din data de 08.04.2008, si nu decizia de concediere, decizie care îşi produce efecte si in prezent.

Actul care a stat la baza concedierii este decizia de concediere si nu procesul verbal contestat de reclamantul-intimat.

Decizia de Concediere nr.8267/2008, deşi a fost comunicata reclamantului intimat aşa cum reiese din înscrisurile anexate, nu a fost contestata nici pana in prezent cu toate ca reclamantul intimat nu era strai n de termene si de modalităţi de contestare fiind avocat in Bardul C chiar si la data încheierii contractul ui individual de munca cu pârâta, cu toate ca Legea 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat interzice in mod expres exercitarea cu contract de munca a altor funcţii de natura celor exercitate de reclamantul intimat.

De aici se poate observa atitudinea si reaua credinţă a reclamantului intimat, care la momentul la care a încheiat contractul individual de munca cu pârâta cunoştea împrejurarea ca se afla în stare de incompatibilitate prin

exercitarea profesiei de avocat .

Prin recursul declarat de reclamantul S. B. T. s-a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii integrale a acţiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că măsura concedierii a fost nelegală impunându-se anularea sa, reintegrarea pe postul deţinut anterior, precum şi acordarea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat până la reintegrare.

S-a susţinut şi că hotărârea recurată nu a fost pronunţată în şedinţă publică.

Examinând hotărârea, Curtea de Apel va admite recursurile pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat printre altele anularea procesului verbal de concediere din 08.04.2008, emis de pârâtă (f.10 fond), iar prin concluziile scrise (f.70 fond) depuse la ultimul termen de judecată a formulat critici împotriva deciziei de concediere nr.8267/17.04.2008.

Hotărârea recurată nu reflectă soluţia dată cererii de anulare a procesului-verbal de concediere din 08.04.2008, nepronunţându-se prin dispozitiv asupra acestei cereri de care depindea, în cele din urmă, conform art.78 Codul muncii, măsura accesorie a reintegrării şi a plăţii drepturilor salariale.

În considerentele hotărârii se reţine pe de o parte că, în fapt, procesul-verbal din 08.04.2008 a determinat încetarea raporturilor juridice de muncă, dar, sub aspect juridic, actul menţionat nu respectă condiţiile legale pentru a produce efecte. În consecinţă, s-a apreciat că raporturile juridice dintre părţi sunt în fiinţă, ceea ce contravine primei concluzii menţionate.

Curtea observă astfel că hotărârea atacată cuprinde considerente contradictorii cu privire la efectele procesului verbal din 08.04.2008, act asupra căruia prima instanţă nu s-a pronunţat.

De asemenea, nu s-a lămurit pe deplin dacă reclamantul a înţeles să atace şi decizia de concediere nr.8267/17.04.2008 (f.45 fond), nefiind stabilit cu certitudine obiectul cauzei, în condiţiile în care s-au adus critici asupra acestei decizii. Prima instanţă a reţinut în considerente că actul nu produce efecte juridice, nefiind comunicat, însă aceste motive de fapt şi de drept nu sunt reflectate în dispozitivul hotărârii.

În fine, Curtea constată că respingerea cererii de reintegrare se sprijină pe argumentul că din punct de vedere juridic raporturile de muncă dintre părţi nu au încetat, care însă contravine considerentului referitor la încetarea faptică a contractului individual de muncă în baza procesului-verbal din 08.04.2008.

Or, este evident că atât procesul verbal din 08.04.2008, cât şi decizia nr.8267/17.04.2008 reprezintă dispoziţii de concediere a reclamantului, astfel încât prima instanţă era datoare să stabilească dacă ambele acte au fost atacate, iar în caz afirmativ să le analizeze sub aspectul legalităţii, inclusiv în ceea ce priveşte comunicarea actului din 17.04.2008 şi să se pronunţe asupra lor, referindu-se şi la raportul dintre ele.

Având în vedere omisiunea primei instanţe de a lămuri obiectul cauzei, considerentele contradictorii ale hotărârii, precum şi nepronunţarea expresă asupra tuturor capetelor de cerere, Curtea de Apel apreciază că motivele de ordine publică premerg criticilor dezvoltate de recurenţi, astfel încât va admite recursurile sub aspectul invocat, va casa hotărârea în temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ. şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, care în baza art.315 alin.1 C.pr.civ., este datoare să se pronunţe cu luarea în considerare a problemelor de drept dezlegate prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamantul S. B. T. şi de pârâta S.C."E. S. FOOD"SRL împotriva sentinţei civile nr.1487 din 11.09.2008 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţată în dosar nr(...), pe care o casează în întregime şi în consecinţă trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, T r i b u n a l u l C l u j.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 12.11.2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...)-(...) (...) (...) (...) (...) E.

GREFIER

S. N.

Red.S.D./S.M./3 ex./18.12.2008