Cabinet avocat Dreptul muncii

Potrivit contractului individual de munca încheiat cu reclamanta,  activitatea acesteia se desfasoara la Compartimentul Info - Clienti, iar scopul postului ocupat este individualizat prin chiar fisa postului ca fiind „asigurarea unei bune comunicari cu clientii”, situatie în care este evident faptul ca cerinta de „a intra pe linia caselor de marcat” se constituie si într-o schimbare unilaterala a locului muncii, de asemenea contrara prevederilor art. 41 din Codul muncii.

In aceste conditii, refuzul reclamantei de a executa o sarcina straina de cele specifice postului ocupat apare ca fiind pe deplin justificat, nefiind întrunite cerintele vreunei abateri disciplinare.

Prin Sentinta civila nr. 220/1 februarie 2012, Tribunalul Mures a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. R.H.Romania S.R.L., a admis actiunea civila formulata de reclamanta L.C.I. si, drept consecinta, a anulat decizia de sanctionare nr. 2930/07.07.2011, emisa de parata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca parata are calitate procesuala pasiva în cauza, prin prisma dispozitiilor art. 41 Cod procedura civila, întrucat decizia atacata a fost emisa de directorul magazinului R. din Targu Mures, L.I.S., specificandu-se ca semneaza în calitate de „reprezentant legal”, iar întreaga procedura disciplinara a fost desfasurata la nivelul acestuia.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a retinut ca postul ocupat de reclamanta era acela de „functionar informatii clienti”, titulatura care nu presupune manipularea de valori banesti, iar din fisa postului nu reiese vreo obligatie cu privire la participarea acesteia, la solicitarea superiorilor, la activitati altele decat felul muncii pentru care a fost angajata si pentru care s-au valorificat cunostintele reclamantei.
De altfel, în fisa postului se arata ca „participa la solicitarea supervizorului în proiecte sau activitati intra si interdepartamentale cu caracter temporar, în functie de rolul si competentele sale, pentru a contribui la realizarea obiectivelor echipei”. Deci, participarea la alte activitati se poate face numai în limitele competentei conferite de contractul de munca si actele aditionale la acesta.
Faptul ca erau mai multi clienti la casele de marcat nu este un caz de forta majora care sa poata fi invocat pentru încalcarea felului muncii si a competentelor angajatei, problema putand fi rezolvata prin asigurarea personalului corespunzator ce are atributii specifice fiselor postului casierilor.
Parata a declarat recurs împotriva acestei hotarari, solicitand, prin invocarea prevederilor art. 304 si 3041 Cod procedura civila, modificarea integrala a sentintei atacate, în sensul respingerii actiunii reclamantei.
Prin intermediul memoriului de recurs s-a sustinut ca instanta de fond a solutionat în mod gresit exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, deoarece denumirea corecta a paratei este „S.C. R.H. ROMANIA S.R.L.” si are sediul social în mun. Bucuresti, în timp ce denumirea utilizata de catre aceeasi instanta nu exista, Magazinul R. Targu Mures fiind doar un punct de lucru, fara personalitate juridica.
Relativ la fondul cauzei, parata a aratat ca prima instanta a apreciat în mod gresit ca postul ocupat de reclamanta nu presupune manipularea de valori banesti, în contextul în care la Biroul de informatii clienti desfasoara zilnic munca de casier si, totodata, a ignorat faptul ca sarcinile interdepartamentale mentionate în cuprinsul fisei postului sunt sarcini în legatura directa cu rolul si competentele angajatului, cu atat mai mult cu cat sarcina trasata avea un caracter strict temporar, în vederea fluidizarii traficului de clienti, îndeplinirea acestei sarcini avand rolul de a contribui la realizarea obiectivelor echipei, fiind o obligatie normala si perfect justificata.
S-a mai aratat ca prin apararile formulate pe parcursul cercetarii disciplinare, însasi reclamanta a evidentiat faptul ca întelege si cunoaste caracterul temporar al sarcinii interdepartamentale trasate, însa a decis sa refuze îndeplinirea acesteia prin invocarea unor motive fara temei – respectiv „temerea de a înregistra o lipsa la casa de marcat”, iar în situatia în care instanta de fond avea dubii cu privire la atributiile salariatei (desi actele depuse la dosarul cauzei sunt suficiente în sustinerea apararilor paratei), ar fi trebuit sa admita proba cu interogatoriul acesteia, solicitata în mod expres.
 Reclamanta a depus la dosar întampinare, prin intermediul careia a sustinut legalitatea si temeinicia hotararii primei instante.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, în limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constat ca acesta este nefondat, astfel ca va fi respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Prin întampinarea formulata în prima instanta, parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Magazinului R. Targu Mures, aratand ca acesta este un punct de lucru fara personalitate juridica, sediul social al S.C. R.H. ROMANIA S.R.L. fiind în mun. Bucuresti.
Reclamanta nu a chemat, însa în judecata Magazinul R. Targu Mures, ci pe SC  R.H. SRL, indicand sediul acesteia ca fiind în Targu Mures, dat fiind faptul ca decizia de sanctionare contestata a fost emisa de Directorul Magazinului Targu Mures, în calitate de reprezentant legal al societatii mentionate.
Ca este asa o confirma chiar faptul ca Magazinul Real Targu Mures nu a participat la judecata în fata primei instante în calitate de parat,  o astfel de pozitie fiind preluata chiar de la primul termen de judecata de catre SC R.H. SRL, care a si formulat întampinare în cauza.
Pentru aceste motive, Curtea a constat ca solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive este corecta, chiar daca s-a facut în mod eronat trimitere la dispozitiile art. 41 Cod procedura civila, care nu prezenta relevanta în cauza, din perspectiva celor anterior expuse.
Relativ la fondul cauzei, se constata ca prin Decizia nr. 2930/7 iulie 2011, reclamanta a fost sanctionata cu „avertisment scris” pentru faptul ca în data de 13 iunie 2011 a refuzat sa execute o dispozitie trasata de superiorul sau direct, în sensul „de a intra pe linia caselor de marcat pentru a ajuta la fluidizarea traficului de clienti, deoarece la momentul respectiv erau cozi la case”.
Insa, astfel cum în mod corect a observat si prima instanta, o atare solicitare excede atributiilor de serviciu specifice postului ocupat de reclamanta – acela de „functionar informatii clienti”, deoarece, chiar daca în fisa postului se prevede ca  sarcinile enumerate în cuprinsul acesteia „nu sunt exclusive, titularul postului trebuind sa îndeplineasca toate activitatile necesare îndeplinirii obiectivelor magazinului si sa  participe, la solicitarea supervizorului, în proiecte sau activitati intra si interdepartamentale, cu caracter temporar, în functie de rolul si competentele sale, pentru a contribui la realizarea obiectivelor echipei”, astfel de sarcini suplimentare nu pot fi trasate cu încalcarea dispozitiilor imperative ale art. 41 din art. 279 , care interzic modificarea unilaterala a contractului individual de munca, inclusiv sub aspectul felului muncii.
Mai mult, potrivit contractului individual de munca încheiat cu reclamanta,  activitatea acesteia se desfasoara la Compartimentul Info-Clienti, iar scopul postului ocupat este individualizat prin chiar fisa postului ca fiind „asigurarea unei bune comunicari cu clientii”, situatie în care este evident faptul ca cerinta de „a intra pe linia caselor de marcat” se constituie si într-o schimbare unilaterala a locului muncii, de asemenea contrara prevederilor art. 41 din art. 279 .
In aceste conditii, refuzul reclamantei de a executa o sarcina straina de cele specifice postului ocupat apare ca fiind pe deplin justificat, nefiind întrunite cerintele vreunei abateri disciplinare, cum în mod gresit a apreciat parata.
Prin urmare, constatand ca în cauza nu se regaseste niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1- 9 Cod procedura civila si nici nu a fost identificat din oficiu vreun motiv de ordine publica, în sensul prevederilor art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul examinat, observand, totodata, ca reclamanta-intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.