Cabinet avocat Dreptul muncii

Conform art.178 - 179 Cod procedura civila, instanta procedeaza la verificarea de scripte si daca dupa verificarea înscrisului cu scrisul sau cu semnatura facuta în fata ei sau cu alte înscrisuri nu este lamurita va dispune ca verificarea sa se faca prin expert.

In speta, instanta, în urma verificarii de scripte, a înlaturat o parte din fisele de plata depuse de parata, însa în considerentele sentintei atacate nu s-au aratat care sunt elementele  care au format convingerea instantei ca semnatura de pe înscrisurile respective nu este  a reclamantului, dupa cum nu s-au aratat nici elementele care au dus  la concluzia ca semnatura de pe celelalte fise care nu au fost  înlaturate este a reclamantului.
Instanta de recurs apreciaza ca pentru clarificarea situatiei se impunea efectuarea unei expertize grafice care sa stabileasca cu certitudine daca semnatura de pe înscrisurile în discutie apartine sau nu reclamantului.

Prin sentinta civila nr.120 din 19 ianuarie 2012, Tribunalul Mures a admis în parte actiunea civila formulata de reclamantul M.I., prin mandatar B.C.V. în contradictoriu cu parata SC T.V.SRL, cu sediul ales în Targu-Mures si totodata a admis în parte actiunea reconventionala formulata de parata-reclamanta reconventionala SC T.V.SRL în contradictoriu cu reclamantul-parat reconventional M.I., a obligat parata SC T.V. SRL la plata în favoarea reclamantului M.I. a sumei de 8.365 lei cu titlu de diferente drepturi salariale aferente perioadei 7 septembrie 2007 – 30 aprilie 2010, a obligat reclamantul-parat reconventional M.I. la plata în favoarea paratei-reclamanta reconventionala SC T.V.SRL a sumei de 2.006,34 lei cu titlu de despagubiri, la care se va adauga dobanda legala calculata de la data pronuntarii prezentei hotarari si pana la data platii efective a debitului.
Prin aceeasi sentinta s-au respins  restul pretentiilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Conform contractului individual de munca nr. 5435/27.09.2007 si a înscrierilor din carnetul de munca al reclamantului, acesta a fost încadrat în munca la societatea parata, începand cu data de 7.09.2007 si pana la data de 1.05.2010, în postul de sofer, cu atributiile prevazute în fisa postului depusa la dosar.
Potrivit înscrierilor din carnetul de munca si din statele de plata, rezulta ca în perioada în litigiu (7.09.2007-1.05.2010), reclamantului i se cuvenea suma totala de 11.583 lei, aceste state de plata nefiind semnate de primire de reclamant, în conditiile art. 168 alin. 1 din art. 279 .
Insa, din fisele de plata rezulta achitarea catre reclamant a urmatoarelor sume: 502 lei în decembrie 2007; 412 lei în ianuarie 2008; 455 lei în martie 2008; 439 lei în iulie 2008; 440 lei în august 2008; 500 lei în mai 2009; 544 lei în iunie 2005; 544 lei în august 2009; 544 lei în ianuarie 2010; total 3218 lei. Semnaturile de pe fisele de plata corespund cu probele de scris ale reclamantului si scriptele de comparatie.
Rezulta o diferenta ramasa de achitat reclamantului de 8365 lei, astfel încat, în temeiul art. 161-166 din art. 279 (în forma în vigoare în perioada în litigiu), instanta a admis în parte actiunea reclamantului si a obligat parata la plata diferentelor de drepturi salariale în cuantum de 8365 lei, respingand ca neîntemeiate restul pretentiilor reclamantului.
Cu privire la actiunea reconventionala, instanta a retinut ca, potrivit declaratiei martorului B.S.F., acesta a fost singurul sofer care a condus în luna februarie 2010 autoutilitara, cand aceasta a fost avariata prin spargerea angrenajelor de grup. Ca atare, sunt nefondate pretentiile paratei-reclamante reconventionale cu titlu de despagubiri pentru aceasta avarie, în suma de 2495,96 lei.
Conform declaratiei martorului T.C., aproximativ în luna iunie 2010, reclamantul-parat reconventional a luat anumite bunuri de pe un autoturism. Insa acest martor nu a putut indica exact bunurile ridicate si numarul de înmatriculare al autocamionului, astfel încat instanta nu a putut retine aceasta proba ca fiind concludenta si de natura a dovedi cu certitudine sustragerea bunurilor indicate de parata-reclamanta reconventionala, cu atat mai mult cu cat acelasi martor a aratat ca parcarea în care se afla autocamionul nu era pazita în cursul zilei. Din acest motiv, instanta a respins pretentiile reconventionale cu acest titlu, în suma de 4607,60 lei si a dobanzilor aferente acestei sume.
In schimb, instanta a admis pretentiile reconventionale, în suma de 2006,34 lei, reprezentand contravaloarea pieselor distruse cu ocazia accidentului din februarie 2010 cu autoutilitara, achitate de parata - reclamanta reconventionala prin factura nr. BH CAM962712/20.04.2010. Reclamantul-parat reconventional a recunoscut la interogatoriul administrat (întrebarile nr. 2 si 4) ca în luna februarie 2010 a avut loc un accident în care a fost implicata autoutilitara amintita, ca piesele necesare reparatiei au fost comandate de societatea parata si ca sumele reprezentand contravaloarea pieselor a fost retinuta de societate din diurna pe care i-o datora. Tribunalul subliniaza însa faptul ca reclamantul nu si-a putut dovedi apararile invocate, în sensul ca ar fi fost retinuta contravaloarea pieselor din sumele pe care i le datora societatea si ca accidentul s-a datorat faptului ca a evitat o coliziune într-o curba si datorita supraîncarcarii autoutilitarei.
In consecinta, vazand dispozitiile art. 270 din Codul muncii (în forma în vigoare în perioada în litigiu), instanta a admis în parte cererea reconventionala si a obligat reclamantul-parat reconventional la plata sumei de 2006,34 lei.
In baza art. 1535 alin. 1 Cod civil, la suma amintita anterior se va adauga dobanda legala calculata de la data pronuntarii hotarari si pana la data platii efective a debitului.
Vazand ca parata a cazut la randul ei în culpa procesuala,  s-a respins cererea acesteia de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte, în termen legal, au declarat recurs reclamantul M.I. prin mandatar B.C.V. si parata SC T.V.SRL, cu sediul în Reghin.
Reclamantul M.I., prin recursul promovat, a solicitat modificarea în parte a sentintei atacate în sensul  obligarii paratei la plata diferentei  de 12.851 lei si, totodata, respingerea  pretentiilor paratei în suma de 2006,34 lei.
In motivarea recursului s-a aratat  ca prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 21.216 lei reprezentand drepturi salariale iar prin sentinta atacata parata a fost obligata doar la plata sumei de 8.365 lei. Reclamantul a invocat faptul ca aceasta suma reprezinta drepturile salariale doar pentru 9 luni, din cele 32 de luni cat a lucrat la societatea parata, perioada în care reclamantul nu a fost platit si, în consecinta, se impune obligarea paratei si la plata diferentei de 12.851 lei.
Referitor la suma de 2006,34 lei, la plata careia reclamantul a fost obligat în favoarea paratei pe motiv ca ar fi provocat un accident de circulatie în luna februarie 2010, s-a aratat ca  de fapt reclamantul  a evitat o coliziune cu un alt autovehicul, însa acest fapt nu a fost consemnat într-un proces verbal de constatare de catre o institutie competenta si, ca atare, pretentiile paratei formulate prin cererea reconventionala sunt nefondate.
Reclamantul a invocat, în drept, prevederile art.304 pct.8,9 si 10 Cod procedura civila.
Parata SC T.V. SRL, prin recursul promovat, a solicitat modificarea în parte a sentintei atacate în sensul respingerii actiunii civile formulate de reclamant si admiterii integrale a actiunii reconventionale formulate de parata si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata în fond si în recurs.
In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea atacata se impune a fi modificata în baza art.304  pct.9 si art.304 ind.1 Cod procedura civila,  deoarece a fost pronuntata cu aplicarea si interpretarea gresita a dispozitiilor art. 39 lit. a si art. 270 din art. 279 , respectiv a prevederilor din Codul civil raportate la circumstantele cauzei. Totodata, instanta nu a analizat întregul material probator administrat în cauza, cu referire la fisele privind plata drepturilor salariale si depozitia martorului T.C.
In ceea ce priveste actiunea introductiva prin care reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata drepturilor salariale restante, parata a invocat faptul ca sustinerile acestuia nu corespund realitatii deoarece  i-au fost achitate reclamantului, integral si la termen, toate drepturile stabilite prin contractul individual de munca. In acest sens s-au depus la dosar, pe langa statele de plata, depuse la ITM Mures si fise de plata semnate de reclamant, acesta încasandu-si integral drepturile salariale, astfel ca la momentul încetarii raporturilor de munca nu a formulat nicio pretentie fata de societatea parata.
S-a mai invocat faptul ca reclamantul nu a negat împrejurarea ca sumele înscrise au fost efectiv platite si a încercat doar sa profite de faptul  ca formularele tipizate  ale statelor de plata nu erau semnate de el.
Referitor la actiunea reconventionala s-a aratat ca prin sentinta instantei de fond  reclamantul a fost obligat doar la plata sumei de 2.006,34 lei, reprezentand prejudiciul suferit de parata prin distrugerea de piese de pe autoutilitara.
Parata a apreciat ca respingerea restului pretentiilor civile formulate de ea este nefondata. Astfel, în ce priveste suma de 4607,60 lei, solicitata cu titlu de despagubiri pentru sustragerea de piese si componente ale autoutilitarei mentionate mai sus, s-a aratat ca în mod gresit instanta a înlaturat depozitia martorului T.C. care l-a surprins pe parat sustragand piese de pe masina pe care o avea în primire.
In privinta sumei de 2.495,96 lei echivalenta cu prejudiciul suferit de parata cu ocazia accidentului rutier din februarie 2010, cauzat exclusiv din culpa reclamantului,  s-a sustinut ca în mod nelegal instanta de fond  a retinut  ca fiind valabila depozitia martorului B.S.F., care a aratat ca el ar fi condus autoutilitara, desi aceasta persoana nu a fost salariatul paratei, iar reclamantul a declarat ca el a fost cel care i-a încredintat autovehiculul fara încunostiintarea paratei.
In drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila.
Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs si în raport de prevederile art.3041 Cod procedura civila, si avand în vedere actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Prin actiunea introductiva înregistrata la Tribunalul Mures, reclamantul M.I. prin mandatar B.C.V., a solicitat în contradictoriu cu parata SC T.V.SRL, cu sediul în Reghin, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 07 septembrie 2007-1 mai 2010.
Prin actiunea reconventionala parata a solicitat la randul sau obligarea reclamantului la plata sumei de 4.607,60 lei reprezentand  contravaloarea unor piese sustrase de pe autoutilitara, a sumei de 2.495,96 lei, reprezentand  despagubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a accidentului rutier  din februarie 2010 cu autoutilitara sus-mentionata si a sumei de 2.006,34 lei, reprezentand prejudiciul cauzat prin distrugerea de piese de pe aceeasi autoutilitara.
Parata a solicitat respingerea actiunii introductive, invocand faptul ca drepturile salariale solicitate de reclamant i-au fost achitate acestuia, conform fiselor de plata depuse la dosar si care au fost semnate de reclamant.
In privinta acestor fise de plata de care s-a prevalat parata  si care atesta primirea unor sume de bani în perioada august 2007 - ianuarie 2010, paratul a contestat faptul ca le-ar fi semnat si în aceste conditii  instanta de fond a procedat la verificarea de scripte si a retinut ca doar o parte din aceste fise de plata au fost semnate de reclamant, întrucat nu toate semnaturile de pe fisele de plata corespund cu probele de scris ale reclamantului si scriptele de comparatie. De asemenea,  instanta de fond a retinut ca statele de plata depuse de parata la ITM Mures nu poarta semnatura reclamantului si ca atare nu pot fi luate în considerare ca dovada a achitarii drepturilor salariale.
In speta înscrisurile pe care le-a depus parata pentru a face dovada achitarii drepturilor banesti solicitate  de reclamant sunt înscrisuri sub semnatura  privata, iar procedura de stabilire a veridicitatii unor înscrisuri sub semnatura privata, în cazul în care se tagaduieste semnatura, este prevazuta expres de dispozitiile legale.
Astfel, conform art.178-179 Cod procedura civila,  instanta procedeaza la verificarea de scripte si daca dupa verificarea înscrisului cu scrisul sau cu semnatura facuta în fata ei sau cu alte înscrisuri nu este lamurita va dispune ca verificarea sa se faca prin expert.
In speta, instanta, în urma verificarii de scripte, a înlaturat o parte din fisele de plata depuse de parata, însa în considerentele sentintei atacate nu s-au aratat care sunt elementele  care au format convingerea instantei ca semnatura de pe înscrisurile respective nu este  a reclamantului, dupa cum nu s-au aratat nici elementele care au dus  la concluzia ca semnatura de pe celelalte fise care nu au fost  înlaturate este a reclamantului.
In conditiile în care instanta de fond a acceptat ca proba a platii drepturilor pretinse de reclamant fisele de plata depuse de parata, trebuia sa stabileasca clar în ce conditii a tras concluzia ca semnatura reclamantului de pe fisele înlaturate nu coincide cu scriptele de comparatie si semnatura  facuta de reclamant în fata instantei, cu atat mai mult cu cat este vorba de înscrisuri care emana de la aceeasi  societate si au fost întocmite în aceleasi conditii, în perioade succesive de timp.
Intrucat pozitia partilor este contradictorie si înscrisurile contestate au fost emise într-un interval mai mare de timp – 2007-2010, iar probele de scris au fost luate în anul 2011, instanta de recurs apreciaza ca pentru clarificarea situatiei se impunea efectuarea unei expertize grafice care sa stabileasca cu certitudine daca semnatura de pe înscrisurile în discutie apartine sau nu reclamantului.
Pe de alta parte trebuie avut în vedere ca, desi instanta de fond a retinut ca o parte din fisele de plata ar fi fost semnate de reclamant, acesta si-a mentinut aceeasi pozitie si în recurs, negand faptul ca ar fi semnat fisele respective.
In ceea ce priveste actiunea reconventionala formulata de parata, instanta de fond a admis doar pretentiile în suma de 2.006,34 lei, reprezentand contravaloarea pieselor distruse în privinta carora  reclamantul a recunoscut la interogatoriu ca autoutilitara condusa de el a fost implicata într-un accident.
Referitor la celelalte pretentii formulate de parata prin cererea reconventionala instanta de fond nu a clarificat în ce conditii i-a fost încredintata numitului  B.S.F. autoutilitara, acesta nefiind angajatul societatii parate. Sub acest aspect trebuie avut în vedere ca reclamantul a recunoscut ca în perioada în care a fost angajatul paratei a lucrat pe aceasta autoutilitara si, prin urmare, se impunea a se stabili cine i-a încredintat masina persoanei sus-mentionate si, în atare situatie, cui îi revine raspunderea pentru prejudiciul produs.
De asemenea, nu s-a clarificat nici în privinta pieselor sustrase cine avea în paza masina la momentul respectiv si în aceste conditii cine raspunde pentru prejudiciul pretins de parata.
Avand în vedere ca instanta de fond nu a clarificat aspectele la care s-a facut referire mai sus si pentru lamurirea acestora este necesara administrarea de probe noi, instanta de recurs retine ca sunt incidente în cauza prevederile art.312 alin.3 si 5 Cod procedura civila, cauza fiind solutionata fara a se intra în cercetarea fondului.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, în temeiul art.312 alin.3 si 5 Cod procedura civila, Curtea a admis recursurile declarate de reclamant si de parata si a casat integral sentinta atacata, dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
In rejudecare instanta de fond va pune în discutie necesitatea suplimentarii probatoriului pentru a clarifica situatia înscrisurilor cu privire la care reclamantul  nu a recunoscut  ca au fost semnate de el si totodata pentru a clarifica daca sunt îndeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii reclamantului pentru prejudiciul invocat de parata prin actiunea reconventionala si, de asemenea,  va pune în discutie  toate problemele ridicate de parti, în vederea pronuntarii unei solutii legale.