Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata la data de 30.01.2014, reclamantul NI, in contradictoriu cu parata SC EC SA a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligata parata: 

Pentru anul 2011 respectiv 01. 02. 2011/31.12. 2011 sa plateasca reclamantului diferenta dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare, cuprinsa in Anexa nr. 1 din Contractul Colectiv de munca la nivel de unitate, in raport de salariul de baza minim brut de 670 lei conform art. 1 din H. G. nr. 1193/24 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei partea I nr. 824/ 09 decembrie 2010 si drepturile salariale efectiv platite in perioada respectiva, suma care sa fie actualizata cu rata inflatiei la data platii efective, precum si obligarea paratei la plata dobanzii legale aferenta diferentei de salarizare solicitata.
Pentru anul 2012-01.01.2012/31.12.2012 si pentru anul 2013 respectiv 01.01.2013-31.01.2013: - sa plateasca reclamantului, diferenta dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare, cuprinsa in Anexa nr. 1 din Contractul Colectiv de munca la nivel de unitate, in raport de salariul baza minim brut de 700 lei conform art. 1 din H. G. nr. 1225/14 decembrie 2011 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei partea I nr. 922/ 27 decembrie 2011 si drepturile salariale efectiv platite in perioada respectiva, suma care sa fie actualizata cu rata inflatiei la data platii efective, precum si obligarea paratei la plata dobanzii legale aferenta diferentei de salarizare solicitata.
Pentru perioada 2013- 01.02.2013-31.03.2013:- sa plateasca reclamantului, diferenta dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare, cuprinsa in Anexa nr. 1 din Contractul Colectiv de munca la nivel de unitate, in raport de salariul baza minim brut de 750 lei conform art. 1 din H. G. nr. 23/22.01.2013 publicata in MO nr. 52/23.01.2013 si drepturile salariale efectiv platite in perioada respectiva, suma care sa fie actualizata cu rata inflatiei la data platii efective, precum si obligarea paratei la plata dobanzii legale aferenta diferentei de salarizare solicitata.
Motivand actiunea reclamantul arata ca in calitate de salariat al paratei functia ocupata fiind Instructor CE, pentru perioada dedusa judecatii, parata era obligata sa-i plateasca drepturile salariale,insa aceasta nu i-a achitat salariile cuvenite conform: art. 1 din H. G. nr. 1225/24 noiembrie 2010 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei partea I nr. 824/ 09 decembrie 2010 pentru drepturile salariale aferente anului 2011 ( 670 lei la care se aplica coeficientul de ierarhizare al clasei ie salarizare ), art. 1 din H. G. nr. 1225/14 decembrie 2011 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei partea I nr. 922/ 27 decembrie 2011, pentru drepturile salariale aferente anului 2012 si 01.01.2013-31.01.2013 ( 700 lei la care se aplica coeficientul de ierarhizare al clasei de salarizare ) respectiv art. 1 din H. G. nr. 23/22.01.2013 publicata in MO nr. 52/23.01.2013 ( 750 lei la care se aplica coeficientul de ierarhizare al clasei de salarizare), si pentru toata perioada nu i-au fost calculate si achitate in mod corect sporurile, adaosurile si indemnizatiile ce decurg din aplicarea salariului minim brut pe tara garantat in plata, in cuantumul aratat.
In drept si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile: art.40 alin.2 lit. c, art. 159 si art.160 din Codul muncii , H. G. nr. 1193/24 noiembrie 2010, H. G. nr. 1225/14 decembrie 2011, HG. nr. 23/22.01.2013 , anexa I la CCM incheiat la nivel de unitate, cu coeficientii de ierarhizare pe clase, pe anii 2011, 2012, 2013, care se aplica claselor de salarizare corespunzator meseriilor si functiilor din SC EC SA, iar in dovedire a depus la dosarul cauzei inscrisuri ( filele 5-33) .
Parata, la data de 03.03.2014, a formulat intampinare in cauza (fila38), solicitand respingerea actiunii ca nefondata pentru urmatoarele considerente:
Ca motive de nelegalitate parata mentioneaza autoritatea de lucru de judecat ,inadmisibilitatea cererii, aplicabilitatii prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.
Pe fond parata a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat , motivata de faptul ca reclamantul reprezentat de ASC, a mai promovat o actiune identica ce a facut obiectul dosarului nr. …/87/2013, declinat la Tribunalul D, instanta care prin sentinta civila nr. 7314/20.11.2013, a respins actiunea .
Fata de termenul de introducere a actiunii, parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune avand in vedere prevederile Legii 53/2003 art. 268 alin 1 punctul e „Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune. in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia. \"
Din studiul cererii de chemare in judecata se observa faptul ca obiectul solicitarilor formulate de catre reclamant au ca si temei aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare, cuprinsa in Anexa nr. 1 din Contractul Colectiv de munca la nivel de unitate, in raport de salariul baza minim brut raportat la hotararile de guvern aratate..
Avand in vedere aceasta situatie, considera parata ca termenul prevazut de Legea 53/ 2003. republicata art. 268 alin 1 punctul „e\" fost depasit, iar actiunea este tardiv formulata.
Sustine parata ca partea adversa reclama neexecutarea Contractului Colectiv de munca, iar termenul de prescriptie este cel prevazut de Legea 53/2003 art. 268 alin 1 pct. „e\", adica sase luni de la nasterea dreptului la actiune, in opinia paratei termenul de trei ani prevazut da Legea 53/2003 art. 268 alin1 lit. c se refera la drepturi salariale ce au ca izvor contractul individual de munca, iar termenul de sase luni la care face referire - Legea 53/2003 art. 268 litera „e\" se refera la drepturi ce au ca izvor Contractul Colectiv de Munca.
Parata invoca si exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata intrucat reclamantul nu a respectat prevederile Legii nr. 192/2006 privind medierea si nu a parcurs procedura informarii despre mediere anterior formularii cererii de chemare in judecata.
Pe fondul cauzei, arata ca reclamantul pentru perioada la care face referire in actiunea introductiva a beneficiat de un salariu de BAZA mai mare decat minimul pe ramura. In aceste conditii considera ca reclamantul solicita anumite drepturi banesti al caror cuantum nu a fost prevazut de Contractul Colectiv de Munca al S.C. EC S.A. la nivel de unitate.
Partile semnatare au negociat si incheiat CCM, in care drepturile salariale stabilite pentru perioadele vizate in cerere de chemare in judecata – conform grilei de salarizare clasa I .
Sindicatele reprezentative ale salariatilor au negociat si au incheiat Contractul Colectiv de munca in care drepturile salariale stabilite pentru perioada la care, face referire reclamantul, conform grilei de salarizare negociata de parti,salariul de baza pentru perioada 2011-2013 depasind cuantumul de 670 lei, 700 lei, respectiv 750 lei ,prevazut de HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011 si HG nr. 23/2013.
Contractul Colectiv de Munca a fost incheiat in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel national, iar in Legea 53/2003 cu modificarile si completarile ulterioare este stipulata in mod expres una din caracteristicile esentiale ale Contractului Colectiv de Munca, acesta din urma reprezentand legea partilor.
Prin urmare, cererea reclamantului privind plata acestor drepturi banesti prin raportare la salariul minim brut de 670 lei, 700 lei, respectiv 750 lei este netemeinica si nelegala. Pe perioada valabilitatii CCM pe anii 2011,2012 si 2013, la nivelul unitatii, salariatul avea posibilitatea legala sa solicite instantei competente constatarea nulitatii clauzelor contractuale din aceste CCM, astfel ca numai asa se puteau renegocia drepturile stabilite prin contracte. Fata de acordarea dobanzii legale, arata parata ca potrivit art. 1 si art. 8 din O.G. nr. 13/2011 partile sunt libere sa stabileasca in conventii rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti, dobanda calculandu-se numai asupra cuantumului sumei imprumutate.
Aceeasi reglementare se regasea si la art. 1 si art. 8 din O.G. nr. 9/2000 cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 356/2002.
Or, in cauza. intre parata si reclamant nu s-au stabilit raporturi juridice de natura dobanzii legale, ci raporturi de munca, obiectul actiunii reprezentandu-l diferenta de drepturi salariate.
Mai mult, in conditiile in care s-a dispus actualizarea creantei cu indicele de inflatie in baza art. 166 alin. (4) din Codul muncii , republicat, acordarea dobanzii legale constituie o dubla reparatie.
Dobanda legala reglementata este de art. 1088 Cod civil cu referire la O.G. 9/2000 si art. 1.535 din Noul Cod civil cu referire la O.G. nr. 13/2011 priveste exclusiv conventiile, dupa caz contractele referitoare la drepturi banesti asumate ca obligatii si neexecutate.
In dreptul muncii plata dobanzii legale devine admisibilii atunci cand partile contractante au stipulat in conventie o astfel de clauza, altfel, in conditiile art. 166 art. 279 , ca dispozitie derogatorie de la dreptul comun, neexecutarea obligatiei de plata a drepturilor salariale se transforma in daune interese potrivit art. 1.530 Cod Civil.
Potrivit dispozitiilor art. 166 alin. (4) art. 279 , republicat, intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despagubirile constau intr-o suma de bani ce reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor.
Acordand suma actualizata, instanta a dat efecte si clauzei de impreviziune urmarindu-se ca dauna efectiv creata prin devalorizarea monedei nationale sa fie acoperita.
Daunele moratorii sub forma dobanzii au reglementare juridica diferita insa cu acelasi scop si anume sa acopere integral prejudiciul rezultat din intarzierea platii.
De altfel, chiar Curtea Constitutionala, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat ca actualizarea in raport cu rata inflatiei a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperarii creantei la valoarea ei reala. Pentru motivele arate, considera ca nu se impune actualizarea diferentelor de bani si cu rata inflatiei si acordarea dobanzii legale.
In drept isi intemeiaza paratul intampinarea pe disp. art. 205 CPC.
Fata de cererea adresata de reclamant in sedinta publica si care s-a consemnat in practicaua sentintei ,prin care acesta a reiterate faptul ca intelege sa renunte partial la cererea de chemare in judecata respective la pretentiile aferente perioadei 01.02.2011/13. 12. 2011 si respective 01. 01. 2012/31. 01. 2012 si vazand dispozitiile art. 406 alin 1 si 2 Cpc, instanta va lua act de aceasta cerere, ca atare nemaifiind necesar cercetarea pretentiilor pentru aceasta perioada, si respective nici exceptia invocata de parat in cauza, cu privire la exceptia de autoritate de lucru judecat.
Cu prioritate, instanta va analiza exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in raport de dispozitiile art. 268 alin 1 lit. e, din Codul muncii , invocata de parata prin intampinare, pe care urmeaza sa o respinga ca nefondata, apreciindu-se ca aplicabile in cauza devin dispozitiile art. 268, lit. c) din Codul muncii , obiectul cererii fiind drepturi salariale.
In ceea ce priveste fondul cauzei vazand pretentiile aferente anului 2013 respectiv de la 01. 01. 2013 la data de 31. 01. 2013, actiunea se va respinge ca nefondata.
Reclamantul a fost salariatul unitatii parate in perioada pentru care revendica drepturile salariale, avand un salariu de baza stabilit conform Ccm la nivel de unitate pentru anii 2011/2012, conform clasei de salarizare a functiei detinute de acesta.
In conformitate cu disp. art. 164 CM ,angajatorul nu poate stabilii un salariu de baza mai mic decat salariul de baza minim brut garantat pe tara , care este stabilit la randul sau prin Hotarare de Guvern.
Pentru anul 2013 salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata a fost stabilit la 750 de lei – art. 1 din HG 23/22 01 2013.
Insa acest act normativ nu face referire la modul de calcul a salariului, prevazand doar un prag minim al salariului de baza brut care devine obligatoriu pentru angajator.
Ca atare indiferent de modalitatea de stabilire a salariilor de baza, actul normativ precitat impune ca salariul de baza rezultat sa nu fie mai mic 750 de lei, in anul 2013.
Aceasta dispozitie legala a fost respectata intru totul de unitatea parata.
Dispozitia legala precitata nu poate fii aplicata intr-o alta modalitate decat cea prevazuta de actul normative respectiv, in niciun caz fragmentat sau prin aplicare incrucisata.
Avand in vedere ca angajatorul si-a respectat obligatia de a stabilii salariul de baza prin contractul individual de munca in cuantum care nu a fost mai mic decat valoarea salariului minim brut garantat prevazut de HG nr. 23/22 01 2013 urmeaza ca pretentiile reclamantului aferente anului 2013 sa fie respinse ca nefondat