Cabinet avocat Dreptul muncii

Aplicarea dispozitiilor art.269 (1) C.muncii referitoare la raspunderea patrimoniala a angajatorului fata de salariat, in cazul accidentelor de munca
Curtea de Apel Iasi, decizia nr.164 din 25.03.2008

Prin cererea inregistrata sub nr.65/99 din 4 ianuarie 2007, reclamantul P.M. a chemat in judecata pe paratele S.C. „Editura G.” S.R.L. si S.C. „P.” S.R.L. Iasi solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta in cauza, sa pronunte o hotarare prin care paratele sa fie obligate sa-i plateasca suma de 100.000 Euro sau contravaloarea acestei sume in lei la data punerii in executare a hotararii, reprezentand despagubiri morale pentru accidentul de munca suferit in noaptea de 9 – 10 noiembrie 2006, precum si despagubiri materiale si daune cominatorii in cuantum de 50 RON pe fiecare zi de intarziere pana la plata integrala a sumei datorate.
Reclamantul a mai solicitat si obligarea paratilor la plata salariilor compensatorii ce trebuiau platite imediat dupa accidentul de munca, a drepturilor banesti cuvenite pentru orele suplimentare.
 Prin aceeasi actiune, reclamantul a mai solicitat si obligarea paratilor la plata daunelor rezultate din executarea in parte a obligatiilor privind plata salariilor, care nu i-ar fi fost corect stabilite si a drepturilor cuvenite ca urmare a prestarii muncii in perioada de proba de o luna si jumatate.
S-a mai solicitat si constatarea nulitatii contractului de munca, potrivit dispozitiilor art.57 alin.5 din art. 279 .
 In cauza reclamantul a solicitat si obligarea partilor la plata sumei de 30.000.000 lei, suma imprumutata fara dobanda pentru a-si acoperi ratele la B.R.D. si B.C.R.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat urmatoarele:
In perioada septembrie – 1 noiembrie 2005 reclamantul a prestat munca in favoarea S.C. „Editura G.” S.R.L. in perioada de proba iar ulterior, incepand cu data de 1 noiembrie 2005, a fost angajat, de catre aceasta societate pe functia de legator, cu un salariu lunar de 330 RON.
Reclamantul sustine ca aceasta perioada de proba nu i-a fost trecuta in cartea de munca.
De asemenea, arata ca desi figureaza angajat la S.C. „Editura G.” S.R.L. pe functia de legator, nu a lucrat nici un moment la aceasta firma, ci la S.C. „P.” S.R.L., cu sediul in Bd. C., nr.14, unde se afla si punctul de lucru in care s-a produs accidentul.
Reclamantul mai arata ca, inca de la inceput, desi trebuia sa lucreze ca legator, a fost repartizat la o munca mult mai complexa, fara a avea calificare in acest sens, respectiv pe o masina de plastifiat, stantat, foliat, faltuit, iar intr-o tura lucra chiar la doua sau trei masini, trecand de la una la alta.
S-a mai sustinut ca angajatorul nu i-a respectat reclamantului nici dreptul la salarizare, nici timpul legal de munca.
In noaptea de 9 – 10 noiembrie 2006, masina la care lucra reclamantul s-a infundat cu hartie, motiv pentru care a ridicat grilajul pentru a o curata, fiindu-i prinse ambele maini. Reclamantul l-a chemat pe colegul sau, T.S., caruia i-a dat instructiuni si l-a dirijat cum sa umble la masina pentru a-i putea scoate mainile.
Reclamantul s-a adresat in data de 4 decembrie 2006 medicului legist din cadrul Institutului de Medicina Legala care, in urma examinarii, a concluzionat ca, pentru vindecare, traumatismul complex pe care l-a suferit necesita un numar de 65 – 70 de zile de ingrijiri medicale, cu incapacitate totala de munca in aceasta perioada.
In ceea ce priveste daunele morale a solicitat sa se aiba in vedere faptul ca este o persoana foarte tanara, are 33 de ani, muschii de la ambele maini sunt striviti, are nevoie de o operatie care, in cel mai bun caz, va fi estetica, a suferit acest traumatism cu dureri cumplite, ambele maini sunt in atele si nici pentru satisfacerea nevoilor personale nu poate sa se ajute.
Reclamantul a mai aratat ca nu a primit nici o suma de bani de la vreo societate de asigurare, pentru accidentul de munca suferit.
S-a mai mentionat faptul ca, fiind casatorit si neavand serviciu, avand doi copii minori si imprumuturi in banci, care aveau rate scadente, a fost nevoit sa imprumute bani, asa cum rezulta din inscrisul sub semnatura privata depus la dosar.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat probele cu inscrisuri, martori si expertiza, probe incuviintate de catre instanta de fond.
Prin intampinarea formulata, parata S.C. ”P.” S.R.L. Iasi a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive in cauza, solicitand respingerea actiunii formulate de catre reclamant.
 Parata S.C. „Editura G.” S.R.L., prin intampinarea formulata, a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele motive:
Reclamantul presta activitatea de legator, in cadrul departamentului finisare si desfasurare lucrari manuale si mecanice.
In dupa-amiaza zilei de 9 noiembrie 2006 si primele doua ore din ziua de 10 noiembrie 2006, acesta a prestat activitati mecanice la utilajul „H.”.
In jurul orei 100, reclamantul, intentionand sa curete masina nu a fixat maneta de pornire la pozitia „stop”, pentru a opri utilajul electric si mecanic si a ridicat grilajul de protectie introducandu-si bratele.
Reclamantul, dintr-o grava neglijenta, a fost accidentat, deoarece, ridicand grilajul, roata de antrenare „din inertie” a continuat sa faca o rotatie, chiar dupa intreruperea energiei electrice.
Parata a sustinut ca, daca reclamantul ar fi respectat normele cu care fusese instruit si cele ce sunt afisate pe utilaj, la vederea sa si ar fi pus maneta la pozitia „stop”, utilajul s-ar fi oprit instantaneu, actionandu-se frana masinii. S-a mai aratat ca, dupa producerea accidentului, I.T.M. Iasi analizand evenimentele produse, a concluzionat ca, de producerea accidentului se face vinovat in exclusivitate reclamantul. Parata a mai sustinut ca de la data incheierii contractului de munca si pana in prezent, reclamantul a primit toate drepturile cuvenite: salarii, indemnizatii de boala, pana la data de 31 decembrie 2006, bonuri de masa si cadouri, precum si sume de bani, pe perioada spitalizarii si convalescentei.
 La dosar parata a depus intreaga documentatie si dosarul de cercetare a accidentului de munca intocmit de I.T.M. Iasi.
 Prin sentinta civila nr.1304/13 iulie 2007, pronuntata de Tribunalul Iasi s-a admis exceptia lipsei claritatii procesuale pasive a paratei S.C. „P.” S.R.L., s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Iasi in capatul de cerere privind obligarea paratei S.C. „Editura G.” S.R.L. la plata sumei de 3.000 RON, s-a luat act de renuntarea reclamantului la judecata capatului de cerere privind plata salariilor compensatorii, s-a respins actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu S.C. „P.” S.R.L. ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate, s-a disjuns capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 3.000 RON, fiind declinata competenta de solutionare a acestuia in favoarea Judecatoriei Iasi si s-a respins actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu parata S.C. „Editura G.” S.R.L.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul P.M. este angajatul paratei S.C. „Editura G.” S.R.L. Iasi, conform contractului individual de munca nr.208153/2005 si cartii de munca depuse la filele nr.10 – 20 dosar de fond, astfel incat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate in cauza de S.C. „P.” S.R.L. este fondata .
In cadrul sarcinilor sale de serviciu, in seara zilei de 9 noiembrie 2006 si primele ore ale zilei de 10 noiembrie 2006, reclamantul presta activitati mecanice specifice activitatii sale la utilajul „H.”.
 Din procesul verbal de cercetare incheiat la data de 10 noiembrie 2006, in urma cercetarii dispuse de I.T.M. Iasi, s-a retinut faptul ca evenimentul s-a produs la masina de stantat plana, la data de 10 noiembrie 2006, in jurul orei 100, reclamantul desfasurandu-si activitatea sa zilnica obisnuita, aceea de a stanta hartie. El a vrut sa intervina manual in zona activa a utilajului pentru a indeparta cateva coli de rebut. Pentru oprirea utilajului nu a actionat maneta pornit/oprit, ci a ridicat doar grilajul de protectie, utilajul fiind oprit printr-o manevra incorecta. Reclamantul a introdus ambele maini in zona activa a utilajului, fara sa mai astepte oprirea definitiva si ele i-au fost prinse intre bara cu clape si grilaj, rezultand fracturarea antebratelor.
S-a mai retinut ca reclamantului i se facuse instructajul pe linia de protectie a muncii si semnase fisa individuala de instructaj in acest sens.
De producerea accidentului s-a facut vinovat salariatul P.M., care nu a manevrat corect utilajul la care lucra.
Prima instanta a retinut astfel ca, desi s-a produs un accident de munca a carui victima a fost P.M., rezultatul grav constand in fracturarea ambelor antebrate ale acestuia, nu s-a dovedit culpa angajatorului si legatura de cauzalitate intre faptele acestuia si prejudiciul suferit de reclamant. In ceea ce priveste drepturile banesti pentru orele suplimentare, s-a retinut ca reclamantul nu a precizat perioada, numarul de ore suplimentare efectuate si neplatite, iar martorii au facut doar o referire generala la faptul ca se lucra in ture de noapte, precum si sambata si duminica, dar nu la fiecare sfarsit de saptamana.
S-a mai retinut ca cererea reclamantului privind obligarea paratei la plata sumei de 3.000 RON pe care a fost nevoit sa o imprumute pentru a acoperi ratele la B.R.D. nu poate fi calificata ca fiind un conflict de munca.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs reclamantul P.M., considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
In mod gresit prima instanta a admis exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. „P.” S.R.L.
Astfel recurentul sustine ca desi a fost angajat cu contract de munca la S.C. „Editura G.” S.R.L., in fapt a avut raporturi juridice de munca cu S.C. „P.” S.R.L, fapt dovedit cu fisa postului, dosarul de cercetare a accidentului de munca, extrasul din carnetul de instructaj general, decizia comuna a celor doua societati din 1 octombrie 2005, contractul de comodat depus la fila nr.202 dosar de fond , plansa foto de la fila nr.178 dosar de fond si raspunsurile paratelor la interogatorii.
Cu privire la respingerea capatului de cerere privind plata sumei de 100.000 Euro de catre cele doua societati pentru accidentul de munca suferit si cu privire la respingerea cererii de a fi platit in conformitate cu timpul efectiv lucrat si de a i se acorda sporurile cuvenite, recurentul sustine ca prima instanta a retinut, in mod gresit ca accidentul s-a produs din vina sa.
Astfel, recurentul sustine ca, desi potrivit contractului de munca si fisei postului a fost angajat pe functia de muncitor calificat legator, in realitate a fost obligat sa lucreze pe utilaje complexe, fara a avea calificarea necesara.
S-a mai invocat faptul ca, in mod gresit instanta de fond a apreciat declaratia data de martorul G.E., din care rezulta ca acestuia, in calitate de salariat al paratelor, nu i s-a facut protectia muncii, nu a semnat vreo fisa de instructaj la angajator sau dupa angajare.
Recurentul mai arata ca la dosarul de fond nu a fost depusa cartea tehnica a masinii de stantat „H.” din care sa rezulte anul cand a fost fabricata.
Se mai invoca incalcarea de catre angajator a dispozitiilor art.6, 7, 13 si 20 alin. 1 si 3 din Legea nr.319/2006, precum si a prevederilor H.G. nr.1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratorii echipamentelor de munca (Anexa 1).Recurentul sustine ca, desi procesul-verbal de cercetare intocmit in cadrul cercetarii administrative a accidentului de munca a carui victima a fost, a stabilit ca vina a apartinut si conducatorului unitatii, I.T.M. Iasi a stabilit ca in procesul-verbal s-au stabilit corect cauzele si responsabilitatile privind producerea accidentului.
Referitor la capatul de cerere privind plata orelor suplimentare si a sporului aferent, recurentul a precizat ca a inceput sa presteze ore suplimentare inca de la angajare, din luna noiembrie 2005, lucrand, de regula, cate 12 ore pe zi. Astfel, in cele 12 luni lucrate, recurentul sustine ca a lucrat in total 600 de ore suplimentare, echivalentul sumei de 1.179 lei. Daca la aceasta suma se aplica sporul minim de 75 % (conform art.120 alin. 2 din art. 279 ), rezulta o suma de 877 lei, reprezentand spor pentru orele suplimentare lucrate. In ceea ce priveste disjungerea judecatii si declinarea competentei de solutionare a cererii privind obligarea paratilor la plata sumei de 3.000 lei luata cu titlu de imprumut, in urma incapacitatii de munca survenite prin producerea accidentului de munca, pentru achitarea ratelor scadente la B.R.D. si B.C.R., recurentul considera ca in mod gresit prima instanta a retinut ca aceasta nu poate fi considerata ca fiind un conflict de munca.
Prin intampinarea formulata S.C. „Editura G.” S.R.L. prin reprezentant legal, solicita respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizand recursul formulat de reclamantul P.M., prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, curtea retine ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Astfel cum rezulta din contractul individual de munca inregistrat la I.T.M. Iasi sub nr.20813/11 noiembrie 2005, recurentul P.M. a fost salariatul S.C. „Editura G.” S.R.L. in calitate de legator, incepand cu data de 1 noiembrie 2005.
Se retine ca in mod corect prima instanta, analizand inscrisurile depuse la dosar si declaratiile martorilor audiati in cauza, a constatat ca nu au existat raporturi de munca intre recurent si S.C. „P.” S.R.L. Iasi, admitand astfel exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata in cauza de aceasta din urma societate.
Potrivit dispozitiilor art.6 alin. 1 din Legea nr.319/2006 a securitatii si sanatatii muncii, angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca.
Aliniatul 3 al aceluiasi articol prevede ca obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu aduc atingere principiului responsabilitatii angajatorului.
Conform dispozitiilor art.7 alin. 1 lit.c din aceeasi lege, angajatorul are, in cadrul responsabilitatilor sale, obligatia sa ia masurile necesare pentru informarea si instruirea lucratorilor.
Potrivit alin. 3 al aceluiasi articol angajatorul este obligat sa implementeze masurile prevazute la alin. 1 si 2, inclusiv prin furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.
Articolul 13 din aceeasi lege prevede ca, in vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:
- sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate;
- sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si protectie necesare.
Potrivit dispozitiilor art.20 din aceeasi lege, angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru specifice locului de munca si postului sau.
Prin H.G. nr.1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca care, potrivit art.1, completeaza prevederile Legii nr.319/2006, s-a prevazut, la art.8, ca angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru ca lucratorii sa dispuna de informatii adecvate si, daca este cazul, de fise de lucru referitoare la echipamentele de munca utilizate la locul de munca.
Potrivit art.9 din acelasi act normativ, informatiile si fisele de lucru trebuie sa cuprinda un numar minim de date referitoare la securitate si sanatate privind:
a) conditiile de folosire a echipamentelor de munca;
b) situatiile anormale previzibile;
c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienta acumulata in urma utilizarii echipamentelor de munca.
Alineatul 3 al aceluiasi articol prevede ca informatiile si fisele tehnice trebuie sa fie pe intelesul lucratorilor vizati.
De asemenea, potrivit art.10 din aceeasi hotarare de guvern, angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru ca lucratorii insarcinati cu utilizarea echipamentelor de munca sa fie instruiti adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora.
In speta, angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de dispozitiile art.9 si 10 din H.G. nr.1146/2006, respectiv nu a asigurat informarea reclamantului prin fise de lucru, asupra conditiilor de folosire a stantei plane „H.”, asupra situatiilor anormale previzibile si nu a dovedit instruirea acestuia, inclusiv cu privire la riscurile posibile determinate de utilizarea aceluiasi echipament de munca.
Din fisa de instructaj periodic a reclamantului depusa la dosar nu rezulta ca angajatorul si-ar fi indeplinit obligatiile de informare a acestuia asupra modului de utilizare a stantei la care s-a produs accidentul si a riscurilor la care este expus.
In aceste conditii, la data de 10 noiembrie 2006, in jurul orei 100 , in timp ce lucra la masina de stantat plana „H.”, in hala de productie din cadrul S.C. „Editura G.” S.R.L., reclamantul P.M. a suferit, prin efectuarea necorespunzatoare a operatiunilor de munca, un accident de munca, avand, conform referatului emis de Spitalul Clinic de Urgenta Iasi, diagnosticul de „traumatism complex (prin strivire) antebrat bilateral”.
Astfel, prin omisiunea S.C. „Editura G.” S.R.L. de a-si indeplini obligatiile prevazute de Legea nr.319/2006 si de dispozitiile art.9 si 10 din H.G. nr.1146/2006, reclamantul a suferit un prejudiciu material si moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu.
Potrivit dispozitiilor art.269 din art. 279 , astfel cum a fost modificat prin Legea nr.237/2007, angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe reclamant pentru prejudiciile materiale si morale suferite din culpa sa.
Astfel, curtea a retinut ca fiind fondata cererea reclamantului-recurent de obligare a angajatorului la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentand contravaloarea medicamentelor, a pansamentelor, a sedintelor de recuperare motorie, cheltuieli de transport si pentru plata persoanei care l-a ingrijit, in urma accidentului de munca suferit.
Din declaratia martorei O.A.-M. rezulta ca recurentul a suferit foarte mult dupa accident, ca i se administrau calmante. Intrucat acesta a pierdut mult sange, familia sa a fost nevoita ca, prin eforturi financiare deosebite, sa-i asigure o alimentatie care sa-i permita refacerea sanatatii.
In ceea ce priveste prejudiciul moral suferit, astfel cum rezulta din declaratia aceleiasi martore, O.A.-M., si actele medicale depuse la dosar, precum si consecintele pe care accidentul de munca suferit de recurent le-a avut asupra capacitatii sale de munca, suferintele fizice si morale ale acestuia de la data producerii accidentului, imposibilitatea sa de a presta o activitate lucrativa, de a-si intretine familia, de a se ingriji singur, se retine ca suma de 15.000 Euro sau contravaloarea acesteia in lei la data platii este de natura sa acopere acest prejudiciu nepatrimonial suferit de catre reclamant.
S-a retinut ca fiind nefondata cererea formulata de reclamant privind obligarea paratilor-intimati la plata daunelor cominatorii, intrucat acestea reprezinta doar un mijloc juridic pus de lege la dispozitia creditorului de a constrange debitorul sa execute in natura obligatiile de a face si a nu face, nu si pentru executarea obligatiilor de a da.
In mod corect prima instanta a retinut ca fiind nefondata si cererea reclamantului de obligare a intimatei S.C. „Editura G.” S.R.L. la plata drepturilor banesti cuvenite pentru plata orelor suplimentare prestate.
Astfel, declaratia martorului G.E.C., privind prestarea unor ore suplimentare neplatite legal in unitatea intimata, nu se coroboreaza cu alte probe administrate in cauza.
In raspunsurile la interogatoriu, recurentul a recunoscut ca a primit toate drepturile banesti de la incheierea contractului de munca si pana la data producerii accidentului.
Totodata, in mod gresit prima instanta a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Iasi in solutionarea capatului de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 3.000 RON, imprumutate de catre recurent pentru acoperirea ratelor scadente la B.R.D si B.C.R. in urma accidentului de munca suferit, aceasta cerere reprezentand, potrivit dispozitiilor art.269 si 281 C.pr.civ., un conflict de munca si nu un litigiu de drept comun.
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art.312 alin 2 C.pr.civ., s-a admis recursul declarat de reclamantul P.M., s-a casat in parte sentinta pronuntata, s-a respins exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Iasi in capatul de cerere privind obligarea paratei S.C. „Editura G.” S.R.L. la plata sumei de 3.000 lei RON si s-a trimis aceleiasi instante spre rejudecare acest capat de cerere. A fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul P.M., parata fiind obligata sa plateasca reclamantului suma de 15.000 Euro sau contravaloarea in lei la data platii, cu titlu de daune morale si suma de 3.000 RON si cu titlu de daune materiale.
Pentru motivele expuse anterior, au fost respinse capetele de cerere privind obligarea paratei la plata daunelor cominatorii si a orelor suplimentare prestate in favoarea angajatorului, mentinandu-se restul dispozitiilor sentintei recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
In temeiul dispozitiilor art.274 C.pr.civ., intimata S.C. „Editura G.” S.R.L. Iasi a fost obligata sa plateasca recurentului si suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecata la fond si in recurs.