Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.xX, reclamantii O__ M__,  C_ M_, M_ D_, M_ M_, O__ N_, G_ I_, M_ G_, U__ O_ M__, S_ C_, B_ F_, I_ A_, A_ L__ V__, T__ V_, M__ E_, M__ S_, S__ C_, B_ T_ C__ si D_ V_ au chemat în judecata pe pârâta _ SA Ploiesti, solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa se constate ca în perioadele mentionate expres în actiune au lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru la instalatii, în sectii cuprinse în grupa I de munca, precum si sa se dispuna obligarea pârâtei sa le elibereze adeverinta în acest sens.

În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca în perioadele mentionate expres în actiune au avut calitatea de salariati în cadrul pârâtei, îndeplinind  diferite functii si au lucrat efectiv 100% din program în sectii cuprinse în grupa I de munca, deoarece în sectiile în care au lucrat se foloseau materii prime care prin prelucrare emanau substante radioactive, noxe si gaze toxice, respectiv un mediu toxic, fiindu-le astfel aplicabile prevederile Ordinului nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii  si protectiei Sociale, HG nr.559/1990, HG nr.456/1990, Ordinul nr.969/1990, art. 279 .

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, aratând în esenta ca activitatea si locurile de munca în care reclamatii si-au desfasurat activitatea nu se încadreaza în prevederile legale sus mentionate, nefiind nominalizate pentru încadrare în grupa I de munca pâna în anul 2001, fiind încadrati corect de  societate  în grupa a II-a de munca  conform actelor normative  în vigoare  la acea data.

Tribunalul Prahova, prin sentinta civila nr. 2497 din 16 septembrie 2016, a admis în parte actiunea precizata formulata de reclamantii O__ M__, C_ M_,  O__ N_, G_ I_, M_ G_, U__ O_ M__, S_ C_, B_ F_, I_ A_, A_ L__ V__, T__ V_, M__ E_, M__ S_, S__ C_, B_ T_ C__ si D_ V_, constatând ca reclamantii beneficiaza de grupa I de munca în procent de 100% pentru activitatile desfasurate în cadrul unitatii angajatoare pentru perioadele mentionate în cuprinsul raportului de expertiza refacere B_ V_. A obligat pârâta sa elibereze reclamantilor adeverinte în sensul concluziilor raportului de expertiza refacere.

Totodata, a respins ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamantii M_ D_ si M_ M_ si a luat act ca nu  s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut pe baza concluziilor raportului de expertiza de specialitate masini unelte întocmita de expert B_ V_, inclusiv refacere, a cartilor de munca existente la dosar, a actelor anexate, ca reclamantii (cu exceptia reclamantilor M_ D_ si M_ M_) au desfasurat activitate în cadrul unitatii-pârâtei în conditii grele de munca, conditii periculoase si în mediu puternic poluant conform buletinelor de determinare prin expertizare întocmite de Centrul de protectie si Igiena a Muncii, noxele profesionale depasind limitele maxime admisibile, care se încadreaza în prevederile Ordinului 50/1990 anexa 1 poz. 59, 95, 124,  HG nr.559/1990 poz.3.

Potrivit Ordinului nr. 50/1990, beneficiaza de încadrarea în grupele I si II, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului personalului  care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistrii, tehnicieni, personal de ÎNTRETINERE si REPARATII, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute în anexele 1 si 2.
asadar, din probele administrate în cauza a rezultat ca locurile de munca în care au lucrat reclamantii sunt cuprinse în Ordinului 50/1990 anexa 1 poz.59, 95, 124,  HG nr.559/1990 poz.3, ceea ce înseamna ca în perioadele si procentul mentionate expres în  cuprinsul raportului de expertiza efectuat în cauza, inclusiv refacere, reclamantii (cu exceptia reclamantilor M_ D_ si M_ M_) au lucrat efectiv în locuri de munca care se încadreaza în grupa I de munca, în procent de 100% din programul de lucru, în functie de activitatile desfasurate de fiecare în cadrul  pârâtei.

Apararile pârâtei în sensul ca reclamantii nu ar beneficia de grupa I de munca, atât timp cât functiile pe care le-au îndeplinit nu fac parte din categoria meseriilor care se înscriu în cadrul acestor grupe prevazute de normele legale sus mentionate, iar  locurile de munca în care si-au desfasurat activitatea nu se încadreaza în categoria celor beneficiare de aceasta grupa de munca, nu au fost avute în vedere întrucât din cuprinsul raportului de expertiza, coroborat cu toate actele depuse la dosar, a reiesit cu certitudine ca reclamantii au desfasurat activitate efectiv în locurile de munca care se încadreaza în categoria celor prevazute de normele legale sus mentionate pentru acordarea grupei I de munca.

Prin urmare, în raport de aceste considerente si în baza Ordinului 50/1990 anexa 1 poz.59, 95, 124,  HG nr.559/1990 poz.3, tribunalul a admis în parte actiunea precizata si a constatat ca reclamantii (cu exceptia reclamantilor M_ D_ si M_ M_) beneficiaza de grupa I de munca în procent de 100% din programul de lucru, pentru activitatile desfasurate în cadrul unitatii-angajatoare în perioadele mentionate în cuprinsul  raportului de expertiza  inclusiv refacere B_ V_.

Totodata, în baza Ordinului MM nr.590/15.09.2008, art. 1516 si urm. Cod civil, tribunalul a obligat pârâta sa elibereze reclamantilor adeverinte conform concluziilor raportului de expertiza sus-mentionat, deoarece dispozitiile legale mentionate instituie o asemenea obligatie în sarcina  pârâtei, mai ales ca reclamantii au nevoie de un act întocmit de pârâta prin intermediul caruia sa li se recunoasca si sa beneficieze efectiv de drepturile  stabilite în favoarea lor, drepturi pe care pârâta  are obligatia sa le respecte.

De asemenea, a respins ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamantii M_ D_ si M_ M_ întrucât, desi li s-a încuviintat proba cu expertiza solicitata, nu au înteles sa achite onorariul de expert, astfel încât acesta s-a aflat în imposibilitate de a analiza criteriile de încadrare a activitatii si a locurilor de munca unde acestia si-au desfasurat activitatea, respectiv conditiile de lucru, functiile, atributiile efectiv îndeplinite, situatie  în care nu se poate determina cu certitudine numai pe  baza actelor existente la dosar  si în lipsa unei expertize de specialitate daca cei doi reclamanti pot fi sau nu  beneficiari ai  grupei I de munca.

A luat act ca reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta R_ A__ R_ SA Ploiesti, considerând-o netemeinica si nelegala întrucât instanta de fond nu a dat o interpretare unitara a dispozitiilor legale în materie, ne?inând cont si de dispozitiile Ordinului nr.50/1990 care prevad în mod expres ca nominalizarea persoanelor care se încadreaza în grupa I si a II-a de munca se face de conducerea unitatilor cu sindicatele din unitati, tinându-se seama de conditiile de munca concrete în care îsi desfasoara activitatea persoanele respective, cu îndeplinirea anumitor conditii si anume avizele date de Ministerul sanatatii, Comisia NATIONALA pentru protectia Muncii.

În fapt, prin cererea introductiva reclamantii au solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronuntat sa constate ca activitatea desfasurata în cadrul pârâtei se încadreaza în grupa I de munca, cu obligarea acesteia la eliberarea unei adeverinte în acest sens, motivând în fapt ca au fost angajati în cadrul societatii în functii ce s-ar încadra în aceasta grupa de munca, iar în drept de dispozitiile Ordinului 50/1990.

Or, asa cum a aratat si prin întâmpinarea formulata în fata instantei de fond, functiile detinute de reclamantii-intimati nu îndeplinesc conditiile prevazute de norma juridica speciala pentru a putea fi încadrate în grupa I de munca, activitatea acestora nefiind desfasurata în conditii toxice. Conform fiselor postului si atributiilor de serviciu ce le reveneau, reclamantii au fost încadrati în grupa a II-a de munca, activitatile desfasurate de acestia nefiind nominalizate în documentele societatii pentru încadrare în grupa I de munca deoarece nu se regasesc prin specificul lor în anexa 1 a Ordinului 50/1990.
Însa, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, precum si a raportului de expertiza efectuat, tribunalul a admis în parte actiunea si a constatat ca o parte dintre reclamanti beneficiaza de încadrarea în grupa I de munca, în procent de 100%, pentru perioadele în care au avut calitatea de angajati ai pârâtei si cuprinse în concluziile raportului de expertiza întocmit în  cauza.

Ordinul nr.50/1990, prin cele doua anexe, stabileste în mod expres si limitativ locurile de munca ce pot fi încadrate în grupa I, respectiv grupa a II-a de munca. Astfel, conform acestui ordin, locurile de munca ale reclamantilor au fost încadrate în grupa a II-a, potrivit pct.48 al Anexei II. Ulterior, prin adoptarea HG nr.559/1990 sunt precizate în anexa locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale din unitatile subordonate Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice.

Mentioneaza apelanta ca încadrarea în grupe de munca, trecerea de la o grupa la alta si scoaterea lor dintr-o anumita grupa, precum si nominalizarea persoanelor care se încadreaza în grupa de munca au caracterul unor acte de organizare interna a societatii, putând fi facute numai dupa procedura instituita de lege, respectiv Ordinul nr.50/1990, HG nr.559/1990 aplicabile în perioadele la care se raporteaza actiunea reclamantilor. Pct.5 din Ordinul nr.50/1990 prevede expres ca existenta conditiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinarea noxelor de catre organele Ministerului sanatatii sau laboratoarele proprii de specialitate ale unitatilor. Aceste determinari trebuie sa fie confirmate de catre inspectorii teritoriali pentru protectia muncii care, la data efectuarii analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal. fata de aceste acte normative, apelanta apreciaza ca instantele judecatoresti nu au competenta de a efectua nominalizari ale salariatilor, aceste nominalizari fiind facute conform actelor normative în materie.

Totodata, învedereaza ca încadrarea reclamantilor în grupa I de munca putea fi solicitata numai în cazul în care activitatile pe care acestia le-au desfasurat în sectiile societatii faceau obiectul prevederilor legislative pentru munca în conditii specifice grupei I. Or, niciunul dintre locurile de munca din cadrul societatii nu a fost încadrat în grupa I de munca, ci în grupa a II-a de munca, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa II, pct.48, instanta în mod neîntemeiat însusindu-si concluziile raportului de expertiza întocmit în cauza. desfasurarea activitatii în conditiile existentei unor factori de risc la locul de munca nu este suficienta pentru încadrarea acesteia în grupa I de munca, fiind necesara si nominalizarea acesteia într-unul dintre punctele anexei I la Ordinul nr.50/1990 sau în alte acte normative de specialitate ca activitatea sau locul de munca ce i-ar îndreptati pe reclamanti în acordarea unei grupei superioare de munca.
A recunoaste tuturor salariatilor din cadrul unitatii grupa I de munca, indiferent de locul de munca si functia detinuta înseamna implicit a-i discrimina pe acei angajati care au lucrat efectiv în locuri de munca încadrate în grupa I de munca, conform actelor normative, care si-au desfasurat activitatea în conditii mult mai grele comparativ cu ceilalti angajati ai apelantei.

Solicita admiterea apelului si schimbarea în tot a sentintei, în sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Examinând decizia recurata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, dar si a dispozitiilor legale incidente în cauza, Curtea constata urmatoarele:

Prin cererea de chemare în judecata, reclamantii au solicitat sa se constate dreptul lor de a beneficia de grupa I de munca în procent de 100% pentru perioadele indicate, în care au desfasurat activitati în cadrul societatii pârâte __ SA.
Din carnetele de munca depuse la dosar, precum si din raportul de expertiza judiciara efectuat în cauza, Curtea constata ca reclamantii au desfasurat activitate în perioadele mentionate în functiile de: lacatus mecanic ATM-Atelierul ATM, lacatus mecanic-Atelierul Mecanic, cazangiu,-Atelierul cazangerie tehnician-Sectia mecanica, inginer-atelier Mecanic ALCF, inginer sef coloana-Garaj Transporturi, inginer dispecer-Mecano-Energetic, operator tratare ape-Termohidro, primitor predator fluide Inst. AFP, magaziner CFU, lacatus mecanic ATM-Atelierul ATM, pompagiu, operator tratare ape, lacatus mecanic, operator cazane abur, compresorist, maistru-Termohidro, operator transport fluide-Atelierul mecanic, pompagiu-dezasfaltare, laborant, lacatus mecanic-tremohidro, electrician reparatii-Atelierul Energetic, rafinor-Solventare, pompagiu-Redistilare, respectiv operator tratare ape-demineralizare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza întocmit de expertul B_ V_, activitatea reclamantilor poate fi încadrata în grupa I de munca, în procent de 100% din timpul de munca, în baza prevederilor HG 559/1990 poz.3, HG 456/1990 poz. 5,  si Ordinul nr. 50/1990 – Anexa 1, poz.59, 95 si 124.

În acest sens, Curtea retine ca se încadreaza în grupa I–a de munca, activitatea ce presupune manipularea marfurilor explozive, toxice si pulverulante, a produselor chimice si petrochimice, a carbunilor si minereurilor (poz. 59 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990), operatiile de sudura executate în interior la nave, cazane, conducte, ….rezervoare, bazine si alte instalatii asemanatoare, lacatusii constructii si reparatii nave care lucreaza împreuna cu sudorii în aceleasi conditii de munca( poz. 95 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990), meseriile si functiile de la caile ferate uzinale, linii industriale si forestiere care sunt legate direct la siguranta circulatiei (poz. 124 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990), curatirea canalelor subterane din unitatile industriei chimice si petrochimice(HG 456/1990 poz. 5), respectiv rafinatii cu acid sulfuric în industria de prelucrare a titeiului (poz.3 din HG nr.559/1990).
Din atributiile de serviciu ale intimatilor-reclamanti, detaliate de expertul B_ V_, Curtea constata ca acestea nu îndeplineau efectiv activitatile enumerate la poz. 59, 95 si 124 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990), la poz. 5 din HG 456/1990 si poz.3 din HG nr.559/1990), în procent de minim 50% din activitate, în mod eronat instanta de fond omologând concluziile raportului de expertiza B_ V_.

Expertiza de specialitate este o proba fara forta juridica superioara celorlalte reglementate de legiuitor, proba care, în masura în care nu se coroboreaza cu alte dovezi, poate fi înlaturata. Judecatorul este suveran în aprecierea probatoriilor si nu exista niciun temei legal care sa impuna instantei sa valideze concluziile  unui raport de expertiza, în masura în care acesta apreciaza ca nu sunt juste.

În speta, chiar daca expertul a apreciat ca activitatea intimatilor-reclamanti se încadreaza în grupa I de munca, Curtea retine ca  nu exista la dosar probe pe baza carora sa se poata conchide ca acestia au desfasurat, în realitate, în mod efectiv, activitati cel putin 50% din programul de lucru la locuri de munca care sa se încadreze în grupa I de munca.
Prin urmare, chiar daca în speta s-a efectuat o expertiza de specialitate, ale carei concluzii au fost favorabile intimatilor, instanta nu este legata de concluziile  acestei lucrari, ele constituind numai elemente de convingere, lasate la libera apreciere a judecatorului, ca toate celelalte probe.

Pe de alta parte, conditiile grele de lucru, de microclimat, noxele la care a facut referire expertul cu privire la activitatea desfasurata în general în cadrul apelantei-pârâte nu pot constitui un argument suficient pentru încadrarea activitatii prestate de intimati în grupa I de munca, în procent de 100%.  Existenta acestor conditii grele de lucru a determinat, de altfel, intimata sa încadreze activitatea desfasurata de intimatii în grupa a II-a de munca, si nu în conditii normale de munca.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art. 480 alin.1 din Codul de procedura civila, Curtea va admite apelul si va schimba în parte sentinta în sensul ca va respinge actiunea precizata în totalitate, ca neîntemeiata.

Curtea va mentine restul dispozitiilor sentintei.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:
 
Admite apelul declarat de pârâta __ SA, cu sediul în Ploiesti, judet Prahova – prin administrator judiciar, cu sediul în Ploiesti, judet Prahova si prin administrator special „T_ C__”, cu sediul în Ploiesti, _, judet Prahova, împotriva sentintei civile nr.2497 din 16.09.2016 pronuntata de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatii-reclamanti O__ M__,  C_ M_, M_ D_, M_ M_, O__ N_, G_ I_, M_ G_, U__ O_ M__, S_ C_, B_ F_, I_ A_, A_ L__ V__, T__ V_, M__ E_, M__ S_, S__ C_, B_ T_ C__ si D_ V_, toti cu domiciliul ales la avocat O_ M_ M__, Ploiesti, _, __, __, judet Prahova si în consecinta:

Schimba în parte sentinta, în sensul ca respinge actiunea precizata în totalitate, ca neîntemeiata. Mentine restul dispozitiilor sentintei.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica azi 18 ianuarie 2017.