• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale si a compensarii concediului de odihna

Hotararea nr. 257 din 25 ianuarie 2017
Pronuntata de Tribunalul Arges

Prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 20.09.2016, reclamantul M_ G__-A_ în contradictoriu cu pârâta _ G__ SRL a solicitat ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.05.2016 – 17.08.2016; compensarea în bani a concediului de odihna pentru anul 2016, proportional cu perioada lucrata; contravaloarea sporului de noapte de 25% pentru perioada 11.09.2014 – 17.08.2016; dobânda legala aferenta acestor drepturi si cheltuieli de judecata.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

 

În motivarea cererii reclamantul arata ca a fost salariatul societatii pârâte în perioada 11.09.2014 – 17.08.2016, în functia de agent de securitate interventie, pe perioada nedeterminata, conform contractului individual de munca nr.133/10.09.2014. Societatea refuza sa-i plateasca drepturile banesti mai sus mentionate.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul a fost salariatul societatii pârâte în functia de agent de securitate interventie, pe perioada nedeterminata, conform contractului individual de munca nr.133/10.09.2014.
Potrivit deciziei nr.204/17.08.2016 emisa de pârâta, începând cu data de 17.08.2016 raporturile de munca dintre parti au încetat în temeiul art.61 lit.a) din Codul muncii.
Prin actiunea formulata reclamantul solicita plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.05.2016 – 17.08.2016, compensarea în bani a concediului de odihna pentru anul 2016, proportional cu perioada lucrata, contravaloarea sporului de noapte de 25% pentru perioada 11.09.2014 – 17.08.2016, precum si dobânda legala aferenta acestor drepturi.
Prin dispozitiile art.159 din Codul muncii, salariul este definit ca fiind contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar prin dispozitiile art.160 din Codul muncii se prevede ca salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Potrivit art.161 din Codul muncii, salariile se platesc înaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor.
De asemenea, potrivit art.40 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, iar potrivit art.168 C. muncii, plata salariului se dovede?te prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea Platii catre salariatul îndreptatit.
  Art.272 din Codul muncii prevede ca „sarcina probei  în conflictele  de munca revine   angajatorului, acesta fiind  obligat  sa depuna  dovezile în  apararea sa pâna la prima zi   înfatisare”.
Or, pârâta nu a facut dovada achitari drepturilor salariale cuvenite  reclamantului  pentru perioada 01.05.2016 – 17.08.2016.  
Deci, prin neplata salariului, pârâta a încalcat aceste prevederi legale si a  produs reclamantului un prejudiciu material pe care va fi obligata sa îl acopere în temeiul raspunderii patrimoniale  reglementata de art. 253 din C. muncii.
Potrivit art.150 C. muncii, pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decât salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute în contractul individual de munca, indemnizatie pe care pârâta nu a dovedit ca a achitat-o reclamantului pentru perioada sus-mentionata.
Cu privire la contravaloarea sporului de noapte de 25% pentru perioada 11.09.2014 – 17.08.2016, din probatoriul administrat în cauza nu rezulta ca reclamantul a desfasurat munca de noapte, asa cum aceasta este definita de dispozitiile art.125 din Codul muncii.
Prin urmare, acest capat de cerere apare ca neîntemeiat.
fata de considerentele de fapt si de drept aratate, instanta va admite în parte actiunea  si va obliga pe pârâta la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite si neacordate, conform contractului individual de munca, aferente perioadei 01.05.2016 – 17.08.2016, precum si la compensarea în bani a concediului de odihna pentru anul 2016, proportional cu perioada lucrata, precum si la plata dobânzii legale aferenta acestor drepturi, în raport de dispozitiile art.166 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit dispozitiilor art.453 C.pr.civ. va fi obligata pârâta la plata catre reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
 
HOTARA?TE
 
Admite în parte actiunea formulata de reclamantul M_ G__ A_, CNP: xx, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat B_ A_, cu sediul în Topoloveni, __.200, jud. Arges, în contradictoriu cu pârâta _ G__ SRL, cu sediul în Chiajna, __ A, jud. I__.
 Obliga pârâta la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite si neacordate, conform contractului individual de munca, aferente perioadei 01.05.2016 – 17.08.2016, precum si la compensarea în bani a concediului de odihna pentru anul 2016, proportional cu perioada lucrata.
Obliga pârâta la plata catre reclamant a dobânzii legale aferenta acestor drepturi.
Respinge capatul de cerere privind plata sporului de noapte de 25%, aferent perioadei 11.09.2014 – 17.08.2016.
Obliga pârâta la plata catre reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Executorie provizoriu de drept.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Tribunalul Arges.
pronuntata în sedinta publica, azi, 25.01.2017, la Tribunalul Arges - Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale.

În motivarea cererii reclamantul arata ca a fost salariatul societatii pârâte în perioada 11.09.2014 – 17.08.2016, în functia de agent de securitate interventie, pe perioada nedeterminata, conform contractului individual de munca nr.133/10.09.2014. Societatea refuza sa-i plateasca drepturile banesti mai sus mentionate.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul a fost salariatul societatii pârâte în functia de agent de securitate interventie, pe perioada nedeterminata, conform contractului individual de munca nr.133/10.09.2014.
Potrivit deciziei nr.204/17.08.2016 emisa de pârâta, începând cu data de 17.08.2016 raporturile de munca dintre parti au încetat în temeiul art.61 lit. a) din Codul muncii.

Prin actiunea formulata reclamantul solicita plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.05.2016 – 17.08.2016, compensarea în bani a concediului de odihna pentru anul 2016, proportional cu perioada lucrata, contravaloarea sporului de noapte de 25% pentru perioada 11.09.2014 – 17.08.2016, precum si dobânda legala aferenta acestor drepturi.

Prin dispozitiile art.159 din Codul muncii, salariul este definit ca fiind contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar prin dispozitiile art.160 din Codul muncii se prevede ca salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Potrivit art.161 din Codul muncii, salariile se platesc înaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor.

De asemenea, potrivit art.40 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, iar potrivit art.168 C. muncii, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul îndreptatit.

Art.272 din Codul muncii prevede ca „sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile în apararea sa pâna la prima zi înfatisare”.
Or, pârâta nu a facut dovada achitari drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 01.05.2016 – 17.08.2016.  

Deci, prin neplata salariului, pârâta a încalcat aceste prevederi legale si a produs reclamantului un prejudiciu material pe care va fi obligata sa îl acopere în temeiul raspunderii patrimoniale  reglementata de art. 253 din C. muncii.
Potrivit art.150 C. muncii, pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decât salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute în contractul individual de munca, indemnizatie pe care pârâta nu a dovedit ca a achitat-o reclamantului pentru perioada sus-mentionata.

Cu privire la contravaloarea sporului de noapte de 25% pentru perioada 11.09.2014 – 17.08.2016, din probatoriul administrat în cauza nu rezulta ca reclamantul a desfasurat munca de noapte, asa cum aceasta este definita de dispozitiile art.125 din Codul muncii.
Prin urmare, acest capat de cerere apare ca neîntemeiat.

Fata de considerentele de fapt si de drept aratate, instanta va admite în parte actiunea si va obliga pe pârâta la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite si neacordate, conform contractului individual de munca, aferente perioadei 01.05.2016 – 17.08.2016, precum si la compensarea în bani a concediului de odihna pentru anul 2016, proportional cu perioada lucrata, precum si la plata dobânzii legale aferenta acestor drepturi, în raport de dispozitiile art.166 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit dispozitiilor art.453 C.pr.civ. va fi obligata pârâta la plata catre reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,
 
HOTARASTE

 
Admite în parte actiunea formulata de reclamantul M_ G__ A_, CNP: xx, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat B_ A_, cu sediul în Topoloveni, __.200, jud. Arges, în contradictoriu cu pârâta _ G__ SRL, cu sediul în Chiajna, __ A, jud. I__.
 Obliga pârâta la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite si neacordate, conform contractului individual de munca, aferente perioadei 01.05.2016 – 17.08.2016, precum si la compensarea în bani a concediului de odihna pentru anul 2016, proportional cu perioada lucrata.

Obliga pârâta la plata catre reclamant a dobânzii legale aferenta acestor drepturi.

Respinge capatul de cerere privind plata sporului de noapte de 25%, aferent perioadei 11.09.2014 – 17.08.2016.

Obliga pârâta la plata catre reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Executorie provizoriu de drept.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Tribunalul Arges.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 25.01.2017.

 

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   contract individual de munca    drepturi banesti    concediu de odihna    spor de noapte    dobanda legala   


Sus ↑