Prin actiunea sa reclamanta M__ A_ a chemat în judecata pârâta I.I.L__ A__ M__ solicitând instantei obligarea paratei sa plateasca reclamantei suma de 591 lei reprezentand plati salariale aferente perioadei 01.07.xx16, sa plateasca reclamantei diferenta dintre salariul calculat in functie de salariul minim pe economie si salariul efectiv primit in cuantum de 800 lei, aferent perioadei 01.05.2016-01.07.l2016, obligarea paratei sa plateasca reclamantei suma de 417 lei, reprezentand contravaloarea a 7 zile de concediu de odihna neefectuat aferent anului 2016. De asemenea, a solicitat instantei obligarea paratei la plata contravalorii orelor lucrate pentru 40 de zile de sambata lucrate precum si obligarea paratei la eliberarea carnetului de munca al reclamantei. În motivarea cererii sale reclamanta arata faptul ca a fost angajata a pârâtei pe perioada nedeterminata incepând cu data de 10 martie 2014 însa datorita unor acuzatii neadevarate a fost obligata sa-si depuna demisia. În Probatiune a depus la dosarul cauzei înscrisuri. Prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei pârâta a solicitat instantei admiterea în parte a actiunii. Cu privire la al doilea capat de cerere al reclamantei, pârâta arata ca solicita respingerea acestuia, având în vedere ca pe toata perioada în care reclamanta a avut calitatea de angajat, retribuirea s-a facut raportat la salariul minim pe economie. Mai arata faptul ca reclamanta a semnat statele de plata în toata perioada în care a fost angajata, mai putin ultimele 3 luni, reclamanta fiind platita cu regularitate. Cu privire la cererea reclamantei de plata a concediului legal de odihna pentru anul 2016, arata ca este de accord cu plata unui numar de 7 zile de concediu, celelalte zile fiind acordate în cursul lunilor anterioare, drepturile salariale aferente celor 7 zile de concediu fiind în cuantum de 417 lei. În drept si-a întemeiat cererea pe prevederile art. 205 si urm. N C. proc. Civila si ale Legii 53/2003. În probatiune a depus înscrisuri si a solicitat încuviintarea probei testimoniale. În cauza a fost admisa proba cu înscrisuri si au fost audiati doi martori. Asupra cauzei de fata instanta retine urmatoarele: Prin actiunea sa reclamanta M__ A_ a chemat în judecata pârâta I.I.L__ A__ M__ solicitând instantei obligarea paratei sa plateasca reclamantei suma de 591 lei reprezentand plati salariale aferente perioadei 01.07.xx16, sa plateasca reclamantei diferenta dintre salariul calculat in functie de salariul minim pe economie si salariul efectiv primit in cuantum de 800 lei, aferent perioadei 01.05.2016-01.07.l2016, obligarea paratei sa plateasca reclamantei suma de 417 lei, reprezentand contravaloarea a 7 zile de concediu de odihna neefectuat aferent anului 2016. De asemenea, a solicitat instantei obligarea paratei la plata contravalorii orelor lucrate pentru 40 de zile de sambata lucrate precum si obligarea paratei la eliberarea carnetului de munca al reclamantei. Instanta, a solicitat prin adresa, unitatii pârâte sa comunice la dosarul cauzei statele de plata si pontajele aferente perioadei în care reclamanta a prestart activitate, precum si dovada concediului de odihna aferent anului 2016 si modalitatea de calcul a zilelor la care face trimitere în întâmpinare. Din acelasi act normativ retinem ca „nici o retinere din salariu nu poate fi operata, în afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila” (art. 169). În acelasi sens, art. 159 din Codul muncii precizeaza ca „salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani. La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala”. Având în vedere aceleasi considerente, privind dovada platii efective de catre unitatea pârâta a salariului catre reclamanta prin semnare statelor de plata, precum si sustinerile reclamantei privind plata efectiva a sumei de 800 lei pentru perioada 01.05.xx06, instanta va admite si capatul de cerere al reclamantei privind obligarea pârâtei sa plateasca reclamantei diferenta dintre salariul calculat în functie de salariul minim pe economie si salariul efectiv primit în cuantum de 800 lei, aferent perioadei 01.05.xx16. În drept, potrivit art.272 C.mun. în conflictele de munca sarcina probei apartine angajatorului, acesta trebuind sa depuna dovezile în aparare pâna la prima zi de înfatisare. În cauza, pârâta nu a depus dovezi pentru a proba faptul ca au fost respectate prevederile art.146 alin.3 C.mun. privind compensarea în bani, la data încetarii contractului de munca, a concediului de odihna neefectuat, însa arata prin întâmpinare faptul ca este de accord cu plata celor 7 zile de concediu neacordate, astfel ca instanta va obliga pârâta la plata sumei de 417 lei. Privind capatul de cererea al reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalorii orelor lucrate pentru 40 de zile de sâmbata lucrate, instanta, pentru a completa probatoriul, a procedat si la audierea de martori. Instanta retine ca în data de 06.03.2014 reclamanta a încheiat contractul individual de munca nr. 3 cu pârâta, având functia de vânzatoare si cu norma întreaga, durata timpului de lucru fiind de 8 ore/zi, 40 de ore/saptamâna si se specifica la art. H lit. c faptul ca ,,nu se vor efectua ore suplimentare cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlaturarii consecintelor acestora,,. În consecinta, instanta retine faptul ca, prin confruntarea depozitiei martorilor cu imprejurarile de fapt ale spetei stabilite prin scriptele depuse, nu au fost dovedite nici din statele de plata depuse de catre unitatea pârâta si nici din declaratiile de martor în cauza faptul ca reclamanta a prestat munca pentru pârâta în zilele de sâmbata si duminica, astfel ca va respinge acest capat de cerere al reclamantei. ÎN NUMELE LEGII HOTARASTE: Obliga parata sa plateasca reclamantei diferenta dintre salariul calculat in functie de salariul minim pe economie si salariul efectiv primit in cuantum de 800 lei, aferent perioadei 01.05.2016-01.07.l2016. Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 417 lei, reprezentand contravaloarea a 7 zile de concediu de odihna neefectuat aferent anului 2016. Respinge ca nefondate cererile reclamantei privind obligarea paratei la plata contravalorii orelor lucrate pentru 40 de zile de sambata lucrate precum si la obligarea paratei la eliberarea carnetului de munca al reclamantei. Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea caii de atac se va depune la Tribunalul S__. Pronuntata în sedinta publica, azi 16 ianuarie 2016.
Pronuntata de Tribunalul Salaj
S-a prezentat împreuna cu martora K_ Zoya M_ în ziua depunerii cererii de demisie si nu si-a primit drepturile banesti, întrucât, administratoarea i-a spus ca nu are bani sa o plateasca si nici nu doreste sa îi achite drepturile banesti.
Cu privire la plata drepturilor salariale pe perioada 01.07.xx16, conform salariului minim pe economie, arata faptul ca este de acord cu plata acestor drepturi salariale pentru perioada 01.07.xx16, respectiv un numar de 13 zile lucratoare. Precizeaza faptul ca reclamanta nu s-a prezentat dupa depunerea demisiei sa-si ridice drepturile salariale la zi, nici sa-si faca cuvenitele forme de lichidare la zi, drepturile salariale aferente lunii iulie 2016 fiind în cuantum de 591 lei.
Sub aspectul despagubirilor solicitate solicita instantei sa oblige reclamanta sa cuantifice si sa dovedeasca prejudiciul cauzat de nerespectarea „obligatiilor contractuale de plata a salariului\".
De asemenea, arata ca se opune solicitarii reclamantei privind plata unui numar de 40 de sâmbete lucrate si neplatite, aratând faptul ca reclamanta nu lucrat nici o zi de sâmbata, întrucât programul de lucru nu a inclus si nu include zile nelucratoare, astfel cum este prevazut în contractul individual de munca, însusit de reclamanta prin semnatura, respectiv 8 ore/zi, 40 ore/saptamâna în intervalul orar 08:00-16:00.
Mai sustine ca reclamanta nu a predat carnetul individual de munca la angajare, nemaifiind de cativa ani pastrate de angajator pe suport de hârtie.
Instanta retine ca în data de 06.03.2014 reclamanta a încheiat contractual individual de munca nr. 3 cu pârâta, având functia de vânzatoare si un salariu de baza lunar brut de 850 de lei.
Dupa cum reiese din statele de plata de la filele 68-72, nesemnate de catre reclamanta, aceasta are de încasat de la unitatea pârâta un rest de plata în cuantum de 591 lei, suma cu care si uniatea pârâta arata ca este de acord.
Plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul îndreptatit, conform art. 168 (2) din Codul muncii , iar pârâta nu a facut aceasta dovada.
Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca, fiind afirmat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit careia „cel care munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana (art. 23 alin. 3).
Încadrându-se în aceasta situatie de fapt, instanta urmeaza a admite cererea reclamantei cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 591 lei, reprezentand drepturi salariale neachitate aferente perioadei 01.07.xx16.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei sa plateasca reclamantei suma de 417 lei, reprezentând contravaloarea a 7 zile de concediu de odihna neefectuat aferent anului 2016, instanta retine ca din analiza statelor de plata depuse la dosar nu reiese faptul ca reclamanta ar fi beneficiat integral de concediul legal de odihna si de asemenea, nu s-a probat în cauza de catre angajator plata unei indemnizatii, la încetarea contractului de munca pentru zilele de concediu neefectuate.
În consecinta, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 417 lei, reprezentând contravaloarea a 7 zile de concediu de odihna neefectuat aferent anului 2016.
Din declaratia martorului B__ F__ L_ reiese faptul ca la unitate nu se lucra niciodata în zilele de sâmbata sau duminica si ca stie ca reclamanta era salarizata cu salariul minim pe economie.
Din declaratia martorei K_ M_ Z_ reiese faptul ca stie faptul ca reclamanta avea un program de lucru de 8 ore, si ca în numeroase zile de sîmbata reclamanta se afla la locul de munca, dar nu poate preciza daca venea doar la solicitarea administratoarei sau conform programului de lucru.
Cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la eliberarea carnetului de munca al reclamantei urmeaza a fi respins, având în vedere ca Decretul nr. 92/1976 a fost abrogat expres prin art. 281 alin.3 din Legea nr. 53/2003, începând cu data de 01.01.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
Admite in parte actiunea formulata de reclamanta M__ A_ cu domiciliul în SIMLEU SILVANIEI, __. L2, __, J__ S__ în contradictoriu cu pârâta I.I.L__ A__ M__ cu sediul în SIMLEU SILVANIEI, _, J__ S__ si in consecinta obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 591 lei reprezentand plati salariale aferente perioadei 01.07.xx16.
Mai multe despre: demisie drepturi banesti state de plate carnet de munca salariu minim pe economie concediu de odihna neefectuat
