Cabinet avocat Dreptul muncii

Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, conform art. 270 Codul muncii, acesta fiind obligat sa depuna dovezi in apararea sa pana la prima zi de infatisare. Exceptia de neexecutare a contractului, invocata de parata in aparare, nu este aplicabila contractului individual de munca deoarece, in acest caz, nici una din partile contractante (angajator sau salariat) nu o poate invoca, refuzand executarea propriilor obligatii, pana cand cealalta parte si le va executa.

Prin sentinta civila fir. 984/17.11.2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 1453/2004 s-a respins actiune a de dreptul muncii formulata de reclamantul B.I. in contradictoriu cu parata S.C. ENIDAS S.R.L. Sibiu.
     Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca actiunea reclamantului, avand ca obiect plata drepturilor salariale pe perioada decembrie 2002 noiembrie 2005, este neintemeiata deoarece chiar daca intre parti exista un contract de munca in derulare (aspect constatat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila), reclamantul nu a dovedit prestarea activitatii in cadrul societatii parate, in intervalul in litigiu.
     Avand in vedere acest aspect si fata de exceptia de neexecutare a contractului individual de munca invocata de parata, instanta de fond a respins ca neintemeiata actiunea reclamantului.
     Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul B.I. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand modificarea ei in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
     In expunerea motivelor de recurs, recurentul a sustinut sub un prim aspect ca prima instanta a incalcat, prin solutia pronuntata, cele statuate cu putere de lucru judecat prin sentinta civila nr. 361/2004 a Tribunalului Sibiu, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.542/24.03.2005 pronuntata de Curtea de apel Alba- Iulia in dosar nr. 6763/2004, respectiv existenta unui contract individual de munca in derulare intre cele doua parti.
     Ori, raportat la aceasta imprejurare de fapt si de drept, recurentul a sustinut ca angajatorul, in speta societatea parata, avea obligatia de-ai plati salariul cuvenit pe perioada in litigiu cata vreme nu a dovedit nerespectarea de catre reclamantul recurent a atributiilor de serviciu ce-i revin potrivit fisei postului.
     De asemenea, recurentul a criticat solutia si sub aspectul gresitei admiteri a exceptiei de neexecutare invocata de catre intimata parata, in conditiile in care angajatorul avea la dispozitie prerogativa disciplinara, constand in concedierea salariatului din motive imputabile lui.
     Recursul promovat in cauza de reclamant a fost admis ca fondat din urmatoarele considerente:
     In cazul conflictelor de munca, sarcina probei revine angajatorului, potrivit art. 287 din art. 279 . In consecinta, aceasta parte este obligata sa depuna dovezi in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
     In acest context, instanta de control judiciar a constatat ca aspectele critice invocate de recurent sunt fondate cata vreme exista o hotarare judecatoreasca ,definitiva si irevocabila, care a constatat ca intre parti se afla in derulare un raport juridic de munca. S-a mai constatat ca, in cauza, tribunalul a inversat sarcina probei si ignorand cele statuate cu putere de lucru judecat prin decizia civila sus-mentionata, a admis exceptia invocata de parata, in conditiile in care aceasta nu a demonstrat prin nici un mijloc de proba neindeplinirea atributiilor de serviciu de catre reclamant sau incetarea contractului de munca, in una din modalitatile prevazute de art.55 art. 279 .
     Referitor la exceptia de neexecutare a contractului, instanta de recurs a apreciat ca nu este aplicabila contractului individual de munca, nici una din parti neputand sa refuze executarea propriilor obligatii pana cand cealalta parte si le va executa pe ale sale. Ori, din moment ce salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat, in baza contractului individual de munca ( art.154 alin. 1 art. 279 ) iar plata acestui salariu nu se face concomitent cu prestarea muncii ci ulterior, chiar daca obligatia de plata a salariului se naste odata cu prestarea muncii, instanta nu putea retine exceptia de neexecutare invocata de parata.
Fata de aspectele de fapt si de drept de mai sus, Curtea a constatat ca recursul formulat de rec1amantul B.I. este fondat si in temeiul art. 312 alin. 2 Cod proc. civila a dispus admiterea lui si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii formulate de rec1amantul B. I.