Cabinet avocat Dreptul muncii

P. sentinta civila nr. 7386 din data de 07 iulie 2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

S-a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta Federatia Nationala F. Miscare C., in numele si pentru membrii sai T. I., C. M. E., A. C. D., B. I., F. M., B. S., B. G. I., M. I., S. E., A. M., S. E., S. I., F. V., G. D., T. E., D. L. E., T. I., R. M., P. M. L., P. A., T. M., C. N. G., B. A., U. N., M. -D. L. M., B. D., L. M., R. M., C. M., Fratica V. C., F. G., S. C. G. si S. A. M. in contradictoriu cu paratii S. Nationala de T. F. de C. C. C. SA si S. Nationala de T. F. de C. C. C. SA - Sucursala de T. F. de C. C., ca fiind prescrisa si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit inscrisurilor depuse la dosar, salariatii reprezentati in cauza sunt membrii ai Sindicatului C. Regionala C. C. - ce face parte din cadrul Federatiei Nationale Feroviare Miscare C. - avand calitatea de angajati ai societatii parate S. Nationala de T. F. de C. \"C. C. ” SA (SNTFC \"C. C. ” SA) - Sucursala de T. F. de C. C. .

Potrivit art. 30 alin. 1 din CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil pentru SNTFM C. C. SA inregistrat la MMSSF sub nr. 2836/20/28.12.2006 \"pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv”. Acesta se poate acorda si trimestrial, in baza hotararii Consiliului de administratie, luata cu acordul sindicatelor.

La alin. 3 al acestui articol se prevede ca, din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar. Conform alin. 5 sumele se vor plati odata cu acordarea salariului suplimentar aferente trimestrului I al anului urmator” (f. 19).

P. Actual Aditional inregistrat la MMFES sub nr. 370/20. 06. 2008, CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a fost prelungit pentru 48 de luni, pana la data de 20. 06. 2012 (f. 13).

Potrivit art. 268 lit. e) art. 279 , cererea in vederea solutionarii unui conflict de munca poate fi formulata in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca sau a unor clauze ale acestuia.

Tribunalul a apreciat ca acest text de lege este incident in cauza, iar nu dispozitiile art. 268 lit. c) art. 279 care prevad termenul de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate ori a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator.

In cauza de fata, pretentiile deduse judecatii nu au caracterul unor drepturi salariale, susceptibile a fi valorificate in termenul de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 268 lit. c) art. 279 .

In acceptiunea legiuitorului, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de un salariat in baza contractului individual de munca, asa cum prevede art. 159 art. 279 . Totodata, in compunerea sa, se regasesc, potrivit art. 160 art. 279 , urmatoarele elemente: salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Drepturile solicitate in cauza nu se circumscriu structurii salariului, astfel cum este definita prin textele legale enuntate.

In acest sens, drepturile banesti invocate isi au fundamentul juridic in clauzele contractelor colective de munca aplicabile domeniului de activitate in care acestia au lucrat si sunt concepute ca drepturi suplimentare fata de cele salariale, acordate de angajator cu titlu de bonificatii pentru angajatii sai, in plus fata de componentele obligatorii ale salariului.

Aceasta concluzie se desprinde si din interpretarea clauzelor contractelor colective de munca aplicabile in speta.

In cazul in care drepturile ce se solicita a fi achitate ar fi avut caracterul unor drepturi salariale, ele puteau fi pretinse in termenul de prescriptie prevazut de art. 166 alineatul 1 din Codul muncii , in conformitate cu care \"dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate” ori in cel prevazut de art. 283 alineatul 1 lit. c) din acelasi cod, la care fac trimitere titularii actiunii.

Din interpretarea gramaticala, logica si sistematica a textelor de lege precizate rezulta ca drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca si contraprestatie a muncii depuse in baza contractului individual de munca, platindu-se cel putin o data pe luna.

Or, drepturile suplimentare sus precizate la care fac referire Contractele Colective de Munca la nivel de unitate si grup de unitati nu pot fi considerate drepturi salariale in sensul definitiei de mai sus, definitie extrasa prin interpretarea articolelor de lege redate anterior. Aceasta pentru ca ele nu sunt stipulate in contractul individual de munca, nu reprezinta o contraprestatie a muncii depuse de angajati (au caracterul unui drept suplimentar decurgand dintr-un contract colectiv de munca) si nu se platesc cel putin o data pe luna.

Asa fiind, in cauza nu pot fi aplicate nici dispozitiile art. 166 si nici cele ale art. 283 alineatul 1 lit. c) din Codul muncii , ce prevad un termen de prescriptie de 3 ani in care poate fi protejat dreptul pe calea formularii unei actiuni in justitie.

Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorasc dintr-o clauza a unui contract colectiv de munca, sunt incidente prevederile art. 283 alineatul 1 lit. e) din Codul muncii , in conformitate cu care cererea de chemare in judecata trebuie introdusa \"in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia”.

In aceasta ordine de idei se retine ca la data depunerii actiunii la posta (30. 06. 2014) termenul de prescriptie de 6 luni era implinit.

Chiar daca s-ar aprecia ca in cauza este aplicabil termenul de prescriptie de 3 ani, din cuprinsul art. 30 alin. 1 din CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil pentru SNTFM C. C. SA inregistrat la MMSSF sub nr. 2836/20/28.12.2006, rezulta ca acest spor trebuia platit cel mai tarziu la sfarsitul primului trimestru al anului urmator (2011). Mergand pe aceasta opinie, se observa, de asemenea, ca dreptul material la actiune era prescris la data de 30. 06. 2014.

Pentru aceste considerente s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si s-a respins actiunea ca prescrisa.

S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte, a declarat apel in termen legal, motivat, reclamanta Federatia Nationala F. Miscare C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Se arata, in dezvoltarea caii de atac formulate ca instanta de fond a solutionat in mod eronat cauza, calificand drepturile salariale solicitate ca fiind prescriptibile in termen de sase luni de la data nasterii dreptului la actiune si a respins actiunea ca fiind prescrisa, fara a intra in dezbaterea fondului cauzei.

Apelanta considera ca in opinia majoritara a instantelor de judecata s-a considerat ca drepturile salariale solicitate prin actiune, respectiv salariul suplimentar aferent anului 2010 si ajutorul material acordat cu ocazia Sarbatorii Craciunului 2010 vizeaza suplimente ale drepturilor salariale, au o legatura directa si indisolubila cu calitatea de salariati a solicitantilor acestora, se acorda corespunzator si proportional muncii prestate de angajati, regulat, si nu exceptional si, nu in ultimul rand, sumele de bani corespondente acestora sunt fiscalizate in cadrul unui raport de munca si in considerarea calitatii de salariati a solicitantilor.

Apelanta a mai mentionat ca aceasta interpretare a clauzelor contractuale este cea veridica si se impune in conformitate cu principiul stabilirii vointei reale a partilor, fiind fara echivoc faptul ca in faza negocierii drepturilor salariale, organizatia sindicala reprezentativa a solicitat si a obtinut recunoasterea lor ca beneficii banesti, iar nu ca drepturi independente de activitatea prestata a angajatilor.

De asemenea, apelanta considera ca plata drepturilor banesti reprezentand salariul suplimentar si prima de C. se circumscrie sferei drepturilor salariale, deoarece SALARIUL reprezinta, conform art. 159 din Codul muncii actualizat contraprestatia muncii depuse de catre salariat, iar acesta, la randul lui cuprinde in raport cu prevederile art. 160 Codul muncii salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Referitor la natura salariata a dreptului pretins (salariul suplimentar pentru anul 2010) mentionam urmatoarele:

In conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act aditional pana la data de 28.12.2010 se prevad la articolul 30, paragraf (1) urmatoarele: \"Pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv”.

Acelasi aspect este stipulat si de Contractul Colectiv de Munca unic la nivel de ramura Transporturi pe anii 2008-2010, unde, la articolul 43, paragraf (2), punctul a) se prevede: \"Alte venituri sunt al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza brut al angajatului avut in luna decembrie a anului precedent si va fi acordat in primul semestru al anului urmator. \"

Din continutul acestui paragraf rezulta natura salariata a dreptului identificata prin insasi valoarea sa prevazuta legal ca fiind cuantumul salariului de incadrare al apelantului din luna decembrie a anului 2010.

De asemenea conform dispozitiilor art. 71 din acelasi CCM sus mentionai - cu ocazia sarbatorilor de P. si de C. se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin

la nivelul clasei unu de salarizare, fiind predictibila indiscutabil natura salariata a acestui adaos

acordat de catre angajator.

Intrucat partile raportului juridic individual sau colectiv de munca sunt obligate ca la incheierea conventiilor individuale sau colective de munca sa respecte dispozitiile legale nu se poate deroga de la lege in domeniul elementelor componente ale unui drept salarial.

Apelanta considera ca instanta de fond nu a fost investita sa analizeze natura juridica a drepturilor care fac obiectul conflictului de munca declansat de nerespectarea unor clauze ale contractelor colective ori individuale de munca, ci modalitatea de executare a clauzelor, in sensul ca se impune verificarea indeplinirii conditiilor prestabilite de acordare, salariatii care beneficiaza de aceste drepturi salariale, eventualele cazuri de neexecutare justificata, cuantumul acestor drepturi. Astfel cererile avand ca obiect plata drepturilor de mai sus vizeaza suplimentari ale drepturilor salariale si ca sumele reprezentate de ajutoarele materiale de C. au semnificatia drepturilor salariale fiind platite in executarea unui raport de munca si in considerarea calitatii reclamantilor de salariati, indiferent de izvorul lor, chiar daca acestea sunt prevazute in Contractul Colectiv de Munca.

In concluzie natura salariala a drepturilor banesti evocate este indiscutabila, chiar daca ele izvorasc din clauze ale contractelor colective de munca, cu atat mai mult cu cat acestea, chiar daca au natura unor premii, se acorda corespunzator muncii prestate, proportional cu aceasta si in mod regulat, nu periodic.

Din motivele mai sus enuntate apelanta considera ca cererile privind acordarea drepturilor respective pot fi formulate in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune. Ca o consecinta a acestei juste calificari, s-a stabilit ca regulile care guverneaza prescriptia extinctiva in materie simt cele reglementate prin art. 268 Codul muncii in conformitate cu care cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator.

Instanta suprema a retinut ca in situatia in care drepturile suplimentare fac parte din elementele constitutive ale salariului, cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 alin. 1, lit. c Codul muncii .

Nu s-au propus noi dovezi in cauza, solicitandu-se judecarea in lipsa partilor conform art. 223 si 411 Cod Procedura Civila.

Curtea, vazand prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedura Civila si apreciind ca in raport de pretentiile deduse judecatii, de probatoriul administrat si de normele juridice relevante, solutia primei instante este legala si temeinica, va respinge apelul, ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Criticile exprimate in motivarea apelului nu pot fi primite, Tribunalul procedand corect atunci cand a respins ca prescrisa actiunea prin care s-a solicitat plata salariului suplimentar pentru anul 2010, suma ce urmeaza a fi actualizate cu rata inflatiei si dobanda legala aferenta.

In sprijinul acestor pretentii exprimate prin cererea de chemare in judecata s-au invocat dispozitii (clauze) cuprinse in contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar.

In raport de acest aspect, problema care se pune in speta este aceea de a stabili daca sumele de bani solicitate prin actiune fac parte sau nu din categoria drepturilor salariale.

Potrivit art. 159 din Codul muncii , \"salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani. ”

Conform art. 166 alineatul 1, \"salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz. ”

In cazul in care sumele ce se solicita a fi achitate de catre autorul actiunii au caracterul unor drepturi salariale, ele puteau fi pretinse in cadrul termenului de prescriptie prevazut de art. 171 alineatul 1 din Codul muncii sau in cel la care face referire art. 268 alineatul 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003, texte care stabilesc un interval de 3 ani ce incepe sa curga de la data la care erau datorate sumele de bani respective ori de la momentul la care s-a nascut dreptul la actiune.

Din interpretarea gramaticala, logica si sistematica a textelor de lege suscitate rezulta ca drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca si contraprestatie a muncii depuse in baza contractului individual de munca, platindu-se cel putin o data pe luna.

Or, salariul suplimentar aferent anului 2010 nu pot fi considerat drept salarial in sensul definitiei de mai sus, definitie extrasa prin interpretarea normelor juridice redate anterior. Aceasta pentru ca nu este stipulat prin clauze cuprinse in contractul individual de munca, nu reprezinta o contraprestatie a muncii depuse de angajati (au natura unor drepturi suplimentare decurgand dintr-un contract colectiv de munca) si nu se plateste cel putin o data pe luna, ci au caracter anual, adica se achita o data pe an, respectiv dupa expirarea anului pentru care se cuvine salariul suplimentar.

Aceasta suma se cuvine salariatilor nu in considerarea muncii pe care au efectuat-o in baza contractului individual de munca. Ea nu poate fi calificata nici ca spor ori adaos la salariu in sensul art. 160 din Codul muncii (text care enumera elementele componente ale salariului), cata vreme nu sunt prevazute prin clauze ale contractului individual de munca ca fiind un echivalent al activitatii prestate de angajat.

Asa fiind, in cazul salariului suplimentar. nu pot fi aplicate nici dispozitiile art. 171 si nici cele ale art. 268 alineatul 1 lit. c) din Codul muncii , ce prevad un termen de prescriptie de 3 ani in care pot fi protejate pe calea formularii unei actiuni in justitie.

Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorasc din clauze ale unui contract colectiv de munca, clauze ce nu au fost executate intocmai de catre angajator, in acord cu dispozitiile normative incidente,tribunalul legal a statuat ca in situatia lor sunt incidente prevederile art. 268 alineatul 1 lit. e) din Codul muncii , in conformitate cu care cererea de chemare in judecata trebuie introdusa \"in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia”.

Intrucat, aceste drepturi banesti trebuiau acordate cel mai tarziu in cursul anului 2011 si avand in vedere prevederile art. 268 alineatul 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, concluzia care se impune este aceea ca actiunea in justitie a fost formulata abia la data de 30. 06. 2014, cu mult dupa expirarea termenului legal de prescriptie extinctiva de 6 luni.

In ipoteza in s-ar aprecia ca in cauza este aplicabil termenul de prescriptie de 3 ani, dupa cum sustine apelanta,din cuprinsul art. 30 alin. 1 din CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil pentru SNTFM C. C. SA inregistrat la MMSSF sub nr. 2836/20/28.12.2006, rezulta ca acest spor trebuia platit cel mai tarziu la sfarsitul primului trimestru al anului urmator (2011),cum de asemenea corect a statuat tribunalul,sens in care dreptul material la actiune era prescris la data de 30. 06. 2014,raportat si la termenul de prescriptie de 3 ani.

In raport de toate cele ce preced, apelul apare ca nefondat si in temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila, va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de catre apelanta-reclamanta FEDERATIA NATIONALA F. MISCARE C., cu sediul in Bucuresti Piata Garii de Nord, nr. 1-3, sector 1 si cu sediul procesual ales la C. . Av. Gatejescu A. F., in loc. C.,in C.,,  nr. 10, jud. D., reprezentand pe reclamantii membrii de sindicat T. I., C. M. E., A. C. D., B. I., F. M., B. S., B. G. I., M. I., S.,E., A. M., S. E., S. I., F. V., G. D., T. E., D. L. E., T. I., R. M., P. M. L., P. A., T. M., C. N. G., B. A., U. N. M. D. L. M., B. D., L. M., R. M., C. M., Fratica V. C., F. G., S. C. G., S. A. M. impotriva sentintei civile nr. 7386 din data de 07 iulie 2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata-parata S. NATIONALA DE T. F. DE C. \"C. C. ” SA, cu sediul ales la Sucursala Regionala de T. F. de C., C.,,  jud. D. si S. N. T. F. C. \"C. C. ” SA – Sucursala Regionala de T. F. de C. C., cu sediul in C.,,  jud. D., ca nefondat.