Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila 2181/15.12.2015 pronuntata de Tribunalul N. s-au dispus urmatoarele:

Admiterea in parte a contestatie formulata de contestatoarea B. L. L. in contradictoriu cu intimata S. C. M. C. S. R. L.,si in consecinta:

Anularea deciziei de incetare a contractului de munca nr. 5/15. 06. 2015 emisa de intimata si dispune reincadrarea contestatoarei pe postul detinut anterior incetarii contractului de munca.

Obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care contestatoarea ar fi beneficiat de la data incetarii raportului de munca si pana la data reintegrarii acestuia efective pe post.

Respingerea, ca nefondate, a tuturor celelalte capete de cerere.

Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a avut in vedere urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 21.07.2015, contestatoarea, B. L. L., domiciliata in,  a chemat in judecata civila pe intimata, - Bucuresti, cu sediul in sector 2, . I. nr. 3, solicitand, in contradictoriu cu aceasta, anularea deciziei de incetare a raporturilor de munca nr. 5/15. 06. 2015, reintegrarea in functia detinuta anterior, plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat incepand cu data incetarii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva pe post si plata drepturilor salariale restante pentru luna mai 2015, in suma de 935 lei si pentru luna iunie 2015, in suma de 238 lei, precum si plata sporului pentru munca suplimentara prestata in perioada mai – iunie 2015.

In motivarea actiunii, contestatoarea a aratat ca, a incheiat cu societatea intimata contractul individual de munca nr. 19/07. 05. 2015, pe perioada determinata, respectiv, 08. 05. 2015 – 15.11.2016, in functia de agent de turism. Desi si-a desfasurat activitatea salariala, zilnic, la punctul de lucru din de 13. 06. 2015 i s-a cerut demisia, in mod nejustificat.

Intrucat nu a fost de acord sa demisioneze din postul detinut in cadrul societatii intimate, a primit notificarea nr. MD30/15. 06. 2015 si decizia contestata prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca, incepand cu 15. 06. 2015, in temeiul art. 31 alin. 3 din Codul muncii , in mod nejustificat.

A mentionat ca detine calificare superioara in domeniul turismului si fiind o persoana cu dizabilitati, aflata in posesia unui certificat d e incadrare in grad de handicap, angajatorul a beneficiat pentru angajarea sa de anumite facilitati fiscale de la stat.

A mai sustinut ca, desi a fost angajata cu program de 4 ore/zi, in realitate a lucrat si 8 ore/zi, uneori si peste 8 ore, fara ca munca suplimentara astfel prestata sa-i fie remunerata.

De asemenea, angajatorul, in mod nejustificat nu i-a achitat in intregime drepturile salariale cuvenite, conform contractului de munca incheiat.

Intrucat perioada pentru care conventia individuala de munca a fost incheiata nu a expirat, a apreciat contestatoarea ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta, in temeiul art. 56 din art. 279 .

In dovedirea sustinerilor, contestatoarea a depus la dosar, in copie, adresa emisa de ITM N. sub nr. 9535/ISARM/07.07.2015, actul de identitate, decizia contestata, notificarea nr. MD30/15. 06. 2015, contractul individual de munca incheiat cu unitatea intimata ( f. 8- 15).

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei, ca neintemeiata, motivat, in esenta de faptul ca, actul decizional contestat a fost emis cu respectarea cerintelor legale incidente.

S-a mai aratat ca decizia contestata a fost reclamata si la ITM N., dupa controlul efectuat de aceasta institutie fiind dispusa rezolvarea imediata a problemelor constatate prin procesul verbal de control, sub aspectul platii salariilor restante.

In aparare, intimata a inteles sa prevaleze de proba cu inscrisuri, depunand in acest sens la dosar, in copie, decizia contestata si notificarea nr. MD30/15. 06. 2015, precum si dovezi ale comunicarii acestora, adresa emisa de ITM N. sub nr. 9535/ISARM/07.07.2015, anexa 1 la PV nr. xxxxx/29. 06. 2015, fluturasi de salarii ai contestatoarei pentru lunile mai si iunie 2015 si extrase de cont bancar, contractul de munca incheiat cu contestatoarea.

Tribunalul a retinut ca, prin contractul individual de munca inregistrat sub nr. 19/07. 05. 2015, contestatoarea s-a angajat in cadrul societatii intimate, pe perioada determinata, cuprinsa intre 08. 05. 2015 – 15.11.2016, in functia de agent de turism, cu fractiune de jumatate de norma (4 ore/zi, 20ore/saptamana), pentru un salariu de baza lunar brut de 2932 lei - ( f. 12 -15).

La pct. L din contract, s-a stabilit ca perioada de proba este de 45 de zile calendaristice.

Insa, in conformitate cu dispozitiile art. 31 alin. 2 din art. 279 , verificarea aptitudinilor profesionale la incadrarea persoanelor cu handicap se realizeaza exclusiv prin modalitatea perioadei de proba de maximum 30 de zile calendaristice.

Ori, in situatia de fata perioada de proba mentionata in contractul individual de munca al contestatoarei, ce detine certificat de incadrare in grad de handicap, a fost stabilita cu incalcarea termenului impus prin dispozitiile legale anterior enuntate.

Aceasta situatie are drept consecinta emiterea deciziei si notificarii privind incetarea raporturilor juridice de munca ale contestatoarei cu incalcarea dispozitiilor art. 31 alin. 3 din Codul muncii .

Astfel, conform textului de lege invocat, pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, ce reprezinta o perioada de verificare a aptitudinilor salariatului,  contractul individual de munca poate inceta exclusiv si fara preaviz, printr-o notificare scrisa, la initiativa oricareia dintre parti.

Ori, in situatia de fata este evident ca incetarea raporturilor de munca s-a dispus peste termenul astfel reglementat.

Concret, in cazul contestatoarei, potrivit aprecierii primei instante, perioada de proba a expirat la data de 08. 06. 2015, masura incetarii contractului de munca fiind dispusa in 15. 06. 2015, dupa 7 zile de la expirarea termenului de proba.

Astfel, s-a retinut ca, perioada de proba constituie o clauza de dezicere consacrata legal, care, inserata in contractul individual de munca, foloseste ambelor parti, in sensul ca angajatorul verifica pregatirea si aptitudinea salariatului, iar acesta din urma constata daca angajatorul in cauza este sau nu convenabil pentru el. Oricand pe durata perioadei de proba sau la sfarsitul acestei perioade, dar nu mai tarziu de acest moment, contractul individual de munca poate inceta prin notificare scrisa la initiativa oricareia dintre parti, fara preaviz si fara motivare.

Altfel spus, perioada de proba poate fi calificata ca o clauza de dezicere a contractului individual de munca, aplicabila in cazul in care angajatorul apreciaza ca salariatul nu corespunde cerintelor postului, notificarea reprezentand o modalitate simplificata de concediere din initiativa angajatorului.

Insa, in conformitate cu dispozitiile art. 31 alin. 2 din Codul muncii , rep., salariatul incadrat in grad de handicap nu poate fi supus unei perioade de proba mai mari de 30 zile calendaristice.

Ori, in situatia de fata, contestatoarea a fost supusa in mod nelegal la o perioada de proba de 45 de zile, conform clauzelor contractului sau de munca, ceea ce contravine dispozitiilor imperativ prevazute de textul de lege anterior mentionat.

Faptul ca petenta, prin semnarea contractului de munca si a actului aditional la acesta, a consimtit la stabilirea unei perioade de proba cu incalcarea normei legale, nu are relevanta in cauza, intrucat in conformitate cu dispozitiile art. 38 din Codul muncii salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, tranzactiile prin care se urmareste renuntarea sau limitarea acestor drepturi fiind lovite de nulitate.

In consecinta, tribunalul a apreciat ca in cauza de fata nu sunt aplicabile dispozitiile art. 31 alin. 3 din Codul muncii , intrucat la data emiterii deciziei contestate si a notificarii nr. MD30/15. 06. 2015 contestatoare nu se mai afla in perioada de proba si nici la sfarsitul acesteia, acest moment fiind depasit cu peste 7 zile.

Pin urmare, incetarea raporturilor juridice de munca existente intre partile litigante dispusa justificat de acest temei de drept apare ca nelegala, actul decizional contestat urmand a fi anulat, in consecinta, intrucat masura dispusa prin intermediul acestuia echivaleaza cu o concediere efectuata in mod nelegal si netemeinic.

In atare situatie, in conformitate cu dispozitiile art. 80 alin. 1 si 2 din Codul muncii , prima instanta a obligat societatea intimata sa o reintegreze pe contestatoare pe postul detinut anterior incetarii contractului individual de munca si sa-i plateasca o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei, 15. 06. 2015 si pana la momentul reintegrarii efective.

Capatul de cerere privind plata drepturilor salariale restante pentru lunile mai si iunie 2015 a fost respins, ca nefondat, intrucat potrivit dovezilor de plata depuse de societatea intimata la filele 33-36 din dosar, constituite din fluturasi de salariu si ordine de plata, contestatoarei i-au fost achitate salariile cuvenite in intregime.

De asemenea, prima instanta a respins, ca nefondat si capatul de cerere privind plata sporului pentru orele suplimentare efectuate in perioada mai – iunie 2015, intrucat, in cauza nu a fost facuta, prin niciun mijloc de proba admisibil, dovada prestarii muncii suplimentare pretinse care sa justifice acordarea sporului solicitat.

Aceasta in conditiile in care, prin clauza stipulata la cap. H pct. 2 lit. c, din contractul de munca incident, in aplicarea dispozitiilor art. 105 alin. 1 lit. c din Codul muncii , partile litigante au convenit ca nu se vor efectua ore suplimentare decat in caz de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau inlaturarii consecintelor acestora, astfel de situatii nefiind probate in cauza.

De altfel, contestatoare nici nu a precizat care este numarul de ore prestate in acest regim si nici cuantumul sporului corespunzator muncii suplimentare pretinsa a fi prestata, si sub acest aspect, solicitarea de acordare a acestui spor salarial fiind nefondata.

Impotriva sentintei primei instante a declarat apel parata, care a criticat hotararea tribunalului pentru nelegalitate, aratand ca decizia de incetare a contractului de munca a fost emisa la implinirea termenului de proba stabilit de Legea 448/2006, fiind astfel respectate dispozitiile art. 31 al. 3 art. 279 .

Intimata-reclamanta a formulat intampinare ( fl. 10), prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, mentionand ca a incheiat contractul de munca pe perioada determinata, pana la 15.11.2016.

Analizand apelul declarat, Curtea retine urmatoarele:

Conform clauzei cuprinsa la art. 1 din contractul individual de munca al intimatei-reclamante, s-a stabilit o perioada de proba de 45 zile calendaristice ( fl. 13 dosar fond).

Aceste termen de 45 zile pentru perioada de proba a fost stabilit, in considerarea incadrarii reclamantei in grad de handicap, situatie ce rezulta din certificatul xxxxx/2015, aflat la fila 11 dosar apel si in temeiul prevederilor art. 83 al. 1 lit. d din Legea 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Aceste dispozitii legale speciale sunt derogatorii de la norma ce constituie dreptul comun, respectiv art,. 31 al. 2 art. 279 .

Pe durata acestei perioade de proba, respectiv la 15. 06. 2016, a intervenit decizia de incetare a contractului de munca al reclamantei, contestata in litigiul dedus judecatii.

Curtea retine ca decizia de incetare a contractului de munca a intervenit pe durata perioadei de proba prevazuta de art. 83 al. 1 lit. d din Legea nr. 448/2006, in conditiile art. 31 al. 3 art. 279 , prin emiterea notificarii xxxxx/15. 06. 2015 ( fl. 11 dosar fond).

In consecinta, in temeiul art. 480 al. 2 Cod pr. civila, va fi admis apelul, schimbata in parte sentinta, iar contestatia impotriva deciziei de desfacere a contractului de munca va fi respinsa ca nefondata, cu mentinerea dispozitiilor din sentinta tribunalului referitoare la respingerea capetelor de cerere formulate de reclamanta, astfel incat contestatia reclamantei va fi respinsa, in integralitatea ei.

In temeiul art. 453 al. 1 Cod pr. civila, intimata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariu avocat, conform facturii aflata la fila 18 dosar apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul civil formulat de apelanta-parata,  cu sediul ales la C. . Av. N. A., Bucuresti, . 64-68, impotriva sentintei civile ntr. 2181/C din 15.12.2015 pronuntata de Tribunalul N. in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata-reclamanta B. L. L., (C. N. P. xxxxxxxxxxxxx), domiciliata in com. Baltatesti, .