Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie ,de conflicte de muncă şi asigurări sociale

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1047/M

Şedinţa publică din 05 octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) D. (...)

Grefier F. E.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului formulat de contestatorul E. E., împotriva sentinţei civile nr. 1127 din data de 6 iulie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 28.09.2009, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 05.10.2009.

C U R T E A :

Asupra recursului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1127/2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul E. E., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul a fost angajat pe bază de contract individual de muncă pe durată nedeterminată , începând cu data de 01.11.1996 , în funcţia de inginer în cadrul Departamentului P. de Tip ,desfăşurând activitatea la punctul de lucru al regiei din Judeţul B .

Pe parcursul derulării contractului individual de muncă , reclamantul E. E. a fost promovat în baza deciziei nr.1342/3.08.1999- f.70 din funcţia de inginer în funcţia de şef reprezentanţă zonală Transilvania, ocazie cu care reclamantului i-au fost modificate atribuţiile şi salariul.

În şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 6.02.2009- f.134 s-a decis aprobarea structurii organizatorice din cadrul S.-R.A., structură din care a fost eliminate reprezentanţele zonale E., printre care şi cea din B.

Ca urmare a acestui fapt, prin decizia nr.84/12.03.2009- f.7 reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul dispoziţiilor art.65 din c o d u l M u n c i i.

Reclamantul a invocat faptul că decizia este lovită de nulitate întrucât nu conţine lista locurilor vacante disponibile în unitate şi termenul în care se poate opta pentru ocuparea unui post. De asemenea reorganizarea regiei nu este efectivă, nu corespunde unei nevoi reale, realizată pe baza unor criterii obiective.

Instanţa a apreciat că aceste susţineri ca fiind neîntemeiate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.65 alin 1 din c o d u l M u n c i i contractul individul de muncă poate fi desfăcut, din iniţiativa unităţii în cazul desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Potrivit aliniatului 2 al aceluiaşi articol desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În cauză, reorganizarea activităţii prin desfiinţarea reprezentanţelor zonale a fost aprobată în temeiul dispoziţiilor art.238 şi urm din Legea 31/1990 republicată prin Hotărârea Consiliului de administraţie al S.- RA. Scopul principal al reorganizării l-a constituit eficientizarea activităţii şi reducerea costurilor pe fondul crizei economico- financiară care a avut un impact negativ şi asupra activităţilor desfăşurate de pârâtă, începând cu luna ianuarie înregistrându-se o scădere considerabilă a numărului de solicitări ca urmare a modificării taxei de poluare precum şi o scădere semnificativă a volumului de activitate din cadrul reprezentanţelor. Totodată s-a urmărit asigurarea unui cadru organizatoric care să conducă la creşterea operativităţii, eficienţei şi calităţii activităţilor actuale şi de viitor .

Tribunalul a apreciat că angajatorul este singurul în măsură să aprecieze asupra măsurii de reorganizare a societăţii întrucât măsura are consecinţe asupra activităţii desfăşurate de acesta. Prin urmare, instanţa nu a putut impune restricţii în ceea ce priveşte decizia angajatorului de a-şi reorganiza activitatea, controlul judiciar limitându-se doar la verificarea faptului dacă măsura luată este efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În cauză, pârâta a dovedit faptul că măsura luată este efectivă (reprezentanţa zonală E. din B s-a desfiinţat , activitatea de P. de Tip urmând a fi desfăşurată numai în B şi E.), are o cauză reală( prezintă un caracter obiectiv - eficientizarea activităţii) şi este serioasă (se bazează pe studii temeinice de îmbunătăţire a activităţii).

Cât priveşte critica referitoare la faptul că în decizie nu s-au menţionat lista tuturor locurilor de muncă disponibile, instanţa a apreciat-o neîntemeiată întrucât obligativitatea efectuării acestei menţiuni în decizia de concediere vizează numai situaţiile în care concedierea s-a făcut în temeiul art.61 lit. c şi d, respectiv când concedierea se datorează unor inaptitudini fizice sau psihice constatate prin expertiză medicală sau în ipoteza necorespunderii profesionale pe postul ocupat, ori în cauză temeiul deciziei de concediere este art. 65 alin 1.

Faţă de cele menţionate, reţinând că în cauză a avut loc o reorganizare a activităţii pârâtei în vederea creşterii rentabilităţii prin reducerea de costuri şi că decizia de concediere respectă cerinţele de formă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute,instanţa a reţinut netemeinicia contestaţiei, astfel ca în temeiul art.284 coroborate cu dispoziţiile art65 şi 74 din c o d u l M u n c i i a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurentul E. E., criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra neândeplinirii cerinţei prevăzute de disp. art. 74 lit. d din c o d u l M u n c i i, potrivit cu care decizia de concediere trebuia să conţină lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64 din c o d u l M u n c i i.

O altă critică vizează faptul că reorganizarea S. nu a fost una reală, efectivă şi nu s-a realizat prin desfiinţarea unor posturi. Din actele depuse la dosar rezultă că în cadrul regiei autonome a avut loc o scindare a activităţii reprezentantei S., însă nu s-a făcut dovada desfiinţării vreunui post, cu atât mai mult al contestatorului. Prin hotărârea AGA din 6.02.2009 se decide că activitatea de omologări de tip să fie transferată la B – E., iar la B, să rămână doar activitatea de certificare produse. Din succesiunea evenimentelor şi din documentele aflate la dosar rezultă că în cadrul S. a avut loc o reorganizare , însă nu a fost desfiinţat nici un post. Din înscrisul depus la dosarul de fond la fila 396, rezultă că şapte din cei opt angajaţi ai Reprezentanţei E. B, au fost redistribuiţi astfel: cinci au rămas în cadrul colectivului de lucru urmând a desfăşura activităţi de certificare produse, iar alţi doi au fost mutaţi la cealaltă Reprezentanţă S. din B, ce desfăşoară activităţi legate de omologările individuale. Astfel în lipsa unui concurs pentru ocuparea posturilor rezultate în urma reorganizării, prin care selecţia să fie făcută în funcţie de competenţă, soluţia concedierii individuale pentru desfiinţarea postului contestatorului nu este una legală, corectă şi reală.

Examinând sentinţa în raport de criticile formulate instanţa apreciază că recursul nu este întemeiat şi în consecinţă va fi respins în baza dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente.

Contestatorul a fost concediat prin decizia nr. 84 din 12.03.2009 emisă de Registrul Auto Român, în temeiul dispoziţiilor art. 55 lit. c coroborat cu dispoziţiile art. 65 din c o d u l M u n c i i.

În motivarea deciziei se arată că prin hotărârea AGA din 6.02.2009, a fost suprimată din organigrama S. reprezentanţa zonală E. Transilvania, suprimându-se postul de şef reprezentanţă zonală, iar începând cu data de 16.02.2009 activitatea E. se va desfăşura numai la B şi E..

În ceea ce priveşte prima critică din recurs referitoare la nerespectarea cerinţei prevăzută de dispoziţiile art. 74 lit. d din c o d u l M u n c i i, relativă la înscrierea locurilor de muncă rămase vacante în unitate, şi termenul pentru exprimarea opţiunii de către angajat, instanţa apreciază că această critică, nu este fondată şi în consecinţă nu poate fi primită.

Potrivit dispoziţiilor art. 74 din c o d u l M u n c i i, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 70 alin. 2 lit. d, numai în cazul concedierilor colective şi lista locurilor de muncă disponibile în unitate precum şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condiţiile art. 64.

Este îndeobşte cunoscut faptul că, lipsa motivelor care determină măsura concedierii este sancţionată cu nulitatea absolută a deciziei de concediere în conformitate cu dispoziţiile art. 62 alin 2 din c o d u l M u n c i i, însă lipsa celorlalte elemente prevăzute în dispoziţiile art. 74 lit. b, c şi d, din acelaşi cod, nu poate atrage nulitatea. Aceasta pentru că în lipsa unui text de lege, care să prevadă expres sancţiunea nulităţii, instanţa nu poate adăuga la lege. Atunci când legiuitorul a intenţionat să sancţioneze cu nulitatea, lipsa unor elemente din cuprinsul deciziei de concediere, a prevăzut în mod expres acest lucru.(art. 62 alin 2 din c o d u l M u n c i i)

Din cuprinsul deciziei de concediere rezultă că angajatorul S. – RA dispune de post de inginer în cadrul Departamentului P. de Tip, iar prin adresa din 23.02.2009 contestatorul a fost informat despre faptul că i se poate oferi un loc de muncă în cadrul E., conform contractului său individual de muncă, urmând a se modifica localitatea în care se află locul de muncă, respectiv B – E..

Admiţând „ad absurdum” că nulitatea ar putea opera în situaţia în care decizia de concediere nu cuprinde lista locurilor de muncă disponibile, din unitate, în temeiul dispoziţiilor generale înscrise la art. 76 din c o d u l M u n c i i, pentru faptul că, contestatorului i s-a oferit postul de inginer în cadrul E. B – E., instanţa apreciază că angajatorul şi-a îndeplinit această obligaţie. Prin urmare, nici în baza dispoziţiilor art. 76 din c o d u l M u n c i i, decizia de concediere nu poate fi considerată nulă.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică din recurs referitoare la faptul că reorganizarea nu a fost una reală, efectivă şi nu a presupus desfiinţarea unor posturi, nici aceasta nu este întemeiată, şi în consecinţă nu poate fi primită.

Este justificată decizia desfiinţării locului de muncă, în situaţia în care angajatorul înregistrează dificultăţi economice, fiind astfel îndeplinită condiţia referitoare la caracterul real al măsurii. Din întreg materialul probatoriu administrat în cauză, rezultă că unitatea înregistrează dificultăţi economice serioase, şi aceasta pe fondul general al crizei economico - financiară mondială.(fila 86 dosar fond) cu implicaţii negative, directe indeosebi în industria auto. În literatura şi practica judiciară s-a stabilit constant faptul că constituie reorganizare şi mutarea doar a unei subunităţi fără personalitate juridică, în care se află locul de muncă al angajatului, în speţa de faţă, locul de muncă al contestatorului. Aşadar este suficientă reorganizarea numai a unor componente ale unităţii, fără a fi vorba în mod necesar de reorganizarea întregii persoane juridice. Noţiunea de reorganizare în accepţiunea dreptului muncii, nu trebuie confundată cu cea de reorganizare în sensul dreptului comun. În condiţiile economiei de piaţă şi măsurile interne de eficientizare a activităţii, pot intra în sfera noţiunii de reorganizare. Cu alte cuvinte ne aflăm în prezenţa reorganizării activităţii unei societăţi, chiar şi numai prin desfiinţarea unui singur post. Esenţial pentru ca măsura concedierii salariatului să fie legală, este suficient, ca locul de muncă să fie desfiinţat chiar şi atunci când reorganizarea s-a realizat prin mutarea angajatorului în altă localitate, ceea ce s-a întâmplat în prezenta speţă. Această stare de fapt este susţinută de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, îndeosebi din organigrama depusă la dosarul instanţei de fond, şi hotărârea consiliului de administraţie.

Concedierea în temeiul dispoziţiilor art. 65 din c o d u l M u n c i i permite cenzura instanţei numai în ceea ce priveşte existenţa caracterului efectiv al desfiinţării şi a cauzei reale şi serioase. Instanţa nu poate însă, să se pronunţe cu privire la aprecierea criteriilor de rentabilitate avute în vedere de angajator la luarea măsurii concedierii şi nici cu privire la planul economic al acestuia.

Nu poate fi primită nici critica legată de faptul că nu s-a realizat o selecţie riguroasă, prin examinarea personalului rămas în unitate, întrucât în actuala redactare a art. 65 din c o d u l M u n c i i, nu este prevăzută posibilitatea angajatorului de a selecţiona personalul pentru posturile păstrate.

Sub imperiul actualei reglementări este necesar să se desfiinţeze postul salariatului concediat , iar nu un post de natura celui ocupat de salariatul concediat. Dacă angajatorul va face o selecţie pe criterii de performanţă profesională între salariaţii care ocupă posturi de aceiaşi natură, pentru a decide care dintre aceştia urmează să fie concediat, ca urmare a desfiinţării unui post, ne vom afla în prezenţa unei concedieri pentru motive care ţin de persoana salariatului (necorespundere profesională).

În ceea ce priveşte discriminarea la care a fost supus contestatorul ca urmare a disponibilizării acestuia, faţă de ceilalţi angajaţi, instanţa apreciază, că prin aplicarea dispoziţiilor art. 65 din c o d u l M u n c i i, angajatorul este singurul în măsură să stabilească criteriile de selecţie, şi prin aceasta instanţa apreciază că nu au fost săvârşite acte de discriminare, aşa cum sunt ele reglementate de dispoziţiile art.5 din c o d u l M u n c i i.

Faţă de toate aceste considerente instanţa apreciază că recursul nu este întemeiat şi în consecinţă îl va respinge urmând ca sentinţa primei instanţe să fie menţinută ca legală şi temeinică.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de recurentul E. E., împotriva sentinţei civile nr.1127/2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, 5.10.2009.

Red.N.G./16.10.2009

Tehnoredact.E.P./23.10.2009/ 4 ex.

Jud. fond M. E., N. G.