Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR Nr(...)

- art. 50 alin.1 CCM -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II A CIVILĂ ŞI PENTRU CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA Nr. 104

Şedinţa publică din data de 13 Ianuarie 2010

Completul compus din:

Preşedinte: Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

*******

Pe rol, soluţionarea recursului declarat de reclamanţii B. H., B. N., G. E., E. (...), E. N., E. D., O. J. N., S. J., E. M., D. D., M. O., Ţ. J., E. M., T. E., E. H., D. F., H. E., D. M., G. D., E. E., E. D. F., T. D., E. D., E. N. P., N. B., P. O., O. Ş., E. E., E. N., M. J. şi E. N., împotriva sentinţei civile nr.1842/19.03.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC E. SA, având ca obiect, drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns pentru recurenţii reclamanţi depunând împuternicirea avocaţială, avocat J. Ş. D., prezent fiind şi recurentul reclamant G. P. H., iar pentru intimata pârâtă a răspuns avocat N. J..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că recursul este declarat şi motivat în termenul legal, că prin serviciul registratură s-a depus în termen procedural întâmpinare cu exemplar pentru comunicare, după care, se comunică apărătorului recurenţilor întâmpinarea, pentru a cărei observare nu se solicită un nou termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constatând cauza în stare de soluţionare, acordă cuvântul părţilor.

Avocat J. Ş. D. pentru recurenţii reclamanţi, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei T r i b u n a l u l u i D o l j în totalitate, în sensul admiterii cereri introductive şi acordarea drepturilor prevăzute de art.50 alin.1 din CCM.

Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.

Avocat N. J. pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.

CURTEA

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa civilă nr.1842/19.03.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...),a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii B. H., B. N., G. E., E. (...), E. N., E. D., O. J. N., S. J., E. M., D. D., M. O., Ţ. J., E. M., T. E., E. H., D. F., H. E., D. M., G. D., E. E., E. D. F., T. D., E. D., E. N. P., N. B., P. O., O. Ş., E. E., E. N., M. J. şi E. N., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Petenţii au fost concediaţi în temeiul art.65 şi art.66 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării activităţii S.C. E. S.A. .

Conform art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2008 al S.C. E. S.A., „la concedierea individuală din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere.

La alin.4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale Planului social însuşit de părţi.

Din coroborarea textelor menţionate rezultă că art.50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin CCM, stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia.

Aceasta înseamnă că, la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Din acest motiv, părţile care încheiat CCM, au înţeles să stipuleze la alin.4 al art.50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind menţionate detaliat în planul social.

Mai mult, în Amendamentul la Planul social din 09.01.2006, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în E. vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere, iar salariul brut E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţiilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

De altfel, părţile au înţeles să lămurească acest aspect şi prin Amendamentul la Planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare în sensul că nu se pot cumula indemnizaţiile de concediere.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ.

Precizează astfel că în conformitate cu Planul Social angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze ,în funcţie de vechimea în muncă de indemnizaţii de concediere, calculate conform art.50 din CCM. Au beneficiat de plăţi compensatorii calculate însă la nivelul salariului brut aferent anului 2004, deşi acesta fusese indexat la 1.01.2005. Indemnizaţia de concediere pe anul 2007 trebuia calculată luându-se în considerare salariul mediu brut pe anul 2007 de 2000 lei.

În ceea ce priveşte pachetul financiar acordat cu ocazia disponibilizării, drepturile prev.de art.50 din CCM trebuiau completate cu cele ale Planului Social, amendamentul la acesta fiind nul conform art.38 din Codul muncii, agentul economic fiind obligat să acorde şi salariile prev.de CCM la art.50 şi nu să le omită de la acordare.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat şi urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut în mod corect că art. 50 din CCM instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin contractul colectiv de muncă , stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia iar la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Aşa se explică menţionarea la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale planului social.Folosirea termenului de completare nu înseamnă o cumulare a drepturilor stipulate de art.50 din CCM cu cele mentionate în Planul Social.În realitate este vorba doar despre un singur drept, dreptul la compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind detaliate în planul social.

Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, înAmendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în E., vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere, iar salariul brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

Părţile au înţeles să lămurească acest aspect şi prin Amendamentul la Planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că voinţa comună a părţilor la redactarea pct. 4 din Planul social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă

Potrivit dispoziţiilor   art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil şi în materia interpretării contractelor colective de muncă, „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante”, iar în problema cumulului indemnizaţiilor de concediere reglementate de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă cu cele reglementate în Planul social părţile contractante şi-au exprimat expres şi neechivoc intenţia atât la momentul redactării contractului colectiv de muncă, cât şi prin amendamentele la Planul social .

Plata unei indemnizaţii de concediere majorate la nivelul prevăzut de dispoziţiile din Planul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Planului social sunt în mod evident mai favorabile salariaţilor concediaţi.

Este nefondată şi critica privid modul de calcul al indemnizaţiilor de concediere primite de recurenţi cu ocazia disponibilizării,întrucât la data concedierii acestora, erau aplicabile prevederile Amendamentului la Planul Social/9.01.2006,potrivit cărora salariul mediu brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere ,se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi,în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie.

Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii reclamanţii B. H., B. N., G. E., E. (...), E. N., E. D., O. J. N., S. J., E. M., D. D., M. O., Ţ. J., E. M., T. E., E. H., D. F., H. E., D. M., G. D., E. E., E. D. F., T. D., E. D., E. N. P., N. B., P. O., O. Ş., E. E., E. N., M. J. şi E. N., împotriva sentinţei civile nr.1842/19.03.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC E. SA, având ca obiect, drepturi băneşti.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 13.01.2010.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.jud. MP/25.01.2010

Tehn.red. IB /2 ex/

Jud F/ T O. şi F F.