Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR Nr(...) - diferenţe salariale-

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II A CIVILĂ ŞI PENTRU CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1401

Şedinţa publică din data de 24 Februarie 2010

Completul compus din:

Preşedinte: Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

*******

Pe rol, soluţionarea recursului declarat de reclamanţii S. J., G. E., H. E., D. N., M. N., T. O., E. N., E. O., E. J. H., N. N. T., P. N. E., B. E., N. E., E. E., E. N., E. B., D. J., J. B., E. H., J. E.ia, D. G, E. J., E. B., E. E., T. J., E. (...), E. H., N. C, D. E., U. J., P. Ş., E. (...), M. B., (...) U., T. N., V. D., V. H., P. E., E. N., E. J., E. N., E. E., E. N., E. T., H. J., B. E. D., S. N., E. M. N., J. T., E. J., T. B., D. E. G., H. J., E. H. H., E. G, H. P., E. P. N., N. J. D., H. D., O. D. N., împotriva sentinţei civile nr.2271/04.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC E. SA, având ca obiect, drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns avocat P. D. pentru recurenţii reclamanţi, şi avocat N. J. pentru intimata pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se că recursul este declarat şi motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constatând cauza în stare de soluţionare, a acordat cuvântul părţilor.

Avocat D. P. pentru recurenţii reclamanţi, în principal, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa pronunţând hotărârea pe un motiv străin de cererea introductivă, iar în secundar, admiterea recursului şi modificarea sentinţei T r i b u n a l u l u i D o l j, în sensul admiterii acţiunii.

Avocat N. J. pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.

CURTEA

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr.2271/04.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosar nr(...) s-a respins cererea privind pe reclamanţii S. J., G. E., H. E., D. N., M. N., T. O., E. N., E. O., E. J. H., N. N. T., P. N. E., B. E., N. E., E. E., E. N., E. B., D. J., J. B., E. H., J. E., D. G, E. J., E. B., E. E., T. J., E. F., E. H., N. C, D. E., U. J., P. T., E. F., M. B., E. U., T. N., V. D., V. H., P. E., E. N., E. J., E. N., E. E., E. N., E. T., H. J., B. E. D., S. N., E. M. N., J. T., E. J., T. B., D. E. G., H. J., E. H. H., E. G, H. P., E. P. N., N. J. D., H. D., O. D. N., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă instanţa o respinge ca neîntemeiată apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art 283 alin.1 lit.e din c o d u l m u n c i i ci dispoziţiile art. 283 alin.1 lit.c din c o d u l m u n c i i potrivit cărora termenul de prescripţie este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.

Ori potrivit art. 22 din OG nr. 7 / 2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani şi / sau în natură , obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă şi indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma care ele se acordă .

În teoria de specialitate unii autori au susţinut acelaşi lucru, respectiv că sunt venituri de natură salarială toate sumele cuvenite în baza unui raport de muncă, în executarea unui contract individual de muncă.

In speţă nu are relevanţă că suma primită este indemnizaţia de concediere, acordată conform prevederilor art. 50 din CCM completate cu prevederile Planului Social, pentru că denumirea de indemnizaţie de concediere nu exclude calificarea dată de legiuitor veniturilor din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001 astfel că incidente cu privire la prescripţie sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din c o d u l m u n c i i, în raport e care acţiunea este formulată în termenul de 3 ani.

De asemenea este neîntemeiată susţinerea pârâtei că nefiind contestată decizia de concediere nu se mai pot pretinde sume de bani cuvenite la concediere, deoarece acţiunile ce au ca obiect drepturi salariale sau despăgubiri pot fi promovate în termen de 3 ani conform art. 283 lit c din c o d u l m u n c i i şi nu sunt condiţionate de contestarea deciziei de concediere.

Pe fondul cauzei instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii au fost salariaţii pârâtei, aşa cum rezultă din cărţile de muncă depuse la dosar şi din motive neimputabile lor, au încetat contractelor individuale de muncă, în cursul anilor 2005 - 2007 caz în care pârâta avea obligaţia să le achite toate drepturile salariale cuvenite în baza contractului colectiv de muncă la nivelul societăţii de la data încetării contractelor.

La art. 50 din CCM la nivel de societate din anii 2005 – 2007 se prevedea acordarea unor indemnizaţii minime de concediere (la alin. 1 pentru concedieri individuale şi la alin. 2 pentru concedieri colective)

Astfel potrivit art. 50 din CCM aplicabil în anii 2005 – 2007 :

1.La concediere din motive care nu ţin de persoana salariatului , angajatorul îi plăteşte, funcţie de vechimea acesteia, o indemnizaţie minimă de concediere, după cum urmează :

- de la 6 luni la 3 ani – un salariu mediu brut net ;

- de la 3 la 10 ani – două salarii medii nete ;

- de la 10 la 15 ani – trei salarii medii nete;

- peste 15 ani – patru salarii medii nete;

2.In cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă.

3.E. acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E..

4.Dacă există şi reglementări mai favorabile, se aplică şi acestea.

Potrivit planului Social E. versiunea finală din 21 04 2005;

punctul nr. 1..- Pentru a creste competitivitatea internaţională a E. şi a susţine un viitor de succes pe termen M., este necesară restructurarea şi reorganizarea companiei .Încetarea unor contract de muncă , pe de o parte şi externalizarea anumitor părţi şi unităţi ale companiei inclusiv a angajaţilor aferenţi pe de altă parte, vor fi consecinţe necesare.

P., în calitate de acţionar majoritar urmând cultura şi principiile companiei – oglindite in c o d u l d e conduită propriu – va trata cu respect angajaţii în cauză şi va încerca să-i susţină în găsirea unui loc de muncă , de preferat în cadrul companiei sau m dacă este necesar , în altă parte , sau în întemeierea propriei afaceri .Datorită principiilor de acţiune ale P. acest proces se va desfăşura cu acordul G. şi într-o strânsă cooperare cu autorităţile statului.

punctul nr. 4.- E. financiare.

In funcţie de vechimea în E., angajaţii vor primi următoarele pachete :

Parte integrantă a negocierilor finale:

0,5 – 5 ani vechime – 8 salarii;

5 – 15 ani vechime – 12 salarii ;

peste 15 ani vechime – 15 salarii

Pentru 2005 : salariul mediu brut din E. pe baza celui din 2004 (majorat in anii următori direct proporţional, cu acelaşi procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă).

Plata se va efectua în maxim 3 tranşe. Ar putea fi posibile excepţii în special în cazul celor care intră sub incidenta punctului 5 (întemeierea propriei afaceri).

Potrivi amendamentului la planul social din 09 01 2006

punctul 4. – salariul mediu brut pe E., care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate pe baza prezentului, se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

Astfel salariul mediu brut pe E., luat în calcul la stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate in cursul anului 2006, va fi calculat pe baza salariilor medii brute acordate de E. salariaţilor săi în anul precedent, respectiv în anul 2005.

Potrivit amendamentului la planul social din 13 09 2006:

Punctul 4 din planul social se completează după cum urmează :

Părţile confirmă faptul că , în redactarea pct 4 din Planul Social ( cu privire la pachetele financiare/ indemnizaţiile de concediere acordate salariaţilor în situaţia concedierilor colective ), voinţa comună a părţilor la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art 50 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă ; şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art 50 alin 1 Contractul Colectiv de Muncă .

Din analiza acestor texte legale şi convenţionale instanţa constată că în cauză s-au încheiat contractele colective de muncă în perioada 2005 – 2007 şi în cuprinsul art. 50 s-a prevăzut plata unei indemnizaţii minime de concediere în situaţia concedierilor individuale în funcţie de vechimea acestuia : de la o la 3 ani – 1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani – 3 salarii medii nete şi peste 10 ani – 5 salarii medii nete.

La alin. 2 s-a prevăzut că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă „.Pe cale de consecinţă în cazul concedierilor colective la calculul indemnizaţiei minime de concediere si va pleca de la formula utilizată pentru concedierea individuală , dar valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul F S L I E.. Deoarece conform alin 3 al aceluiaşi articol „ valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E..

Potrivit alin 4 „prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi”.

Unitatea E. SA pentru a se conforma prevederilor art. 50 alin 3 din CCM aplicabil a negociat cu sindicatul G. – E. formula de calcul pentru acordarea indemnizaţii de concediere.

Astfel că s-a încheiat Planul Social E. – E. finală 21 04 2005 ( condiţionat de încheierea Contractului Colectiv de Muncă).

La punctul nr. 4 din acest Plan Social, s-a prevăzut o formulă mai avantajoasă de acordare a indemnizaţiei de concediere, comparativ cu formula de calcul utilizată de art. 50 alin 1 din CCM aplicabil, formula de calcul negociată de unitatea pârâtă cu sindicatul liber G. – E. pentru concedierile colective este mult mai avantajoasă valoarea indemnizaţiei de concediere triplându-se, după cum urmează : de la 0,5 ani – 5 ani vechime – 8 salarii ; de la 5 – 15 ani vechime – 12 salarii ; peste 15 ani vechime – 15 salarii „.

In cauza de faţă unitatea pârâtă şi sindicatul Liber T. – E. au procedat la negocierea şi stabilirea indemnizaţiei de concediere materializată în Planul Social punctul nr. 4, completat de părţile contractante prin amendamentele din 09 01 2006 şi 13 09 2006.

Din conţinutul amendamentului din 13 06 2006 reiese că voinţa comună a părţilor la data semnării planului social a fost de a modifica în favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin 1 din CCM şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil .

De asemenea cu ocazia negocierilor între patronat şi sindicat s-a stabilit în concret şi modalitatea de calcul a acestor indemnizaţii, salariul mediu brut de la care se pleacă: 1400 lei în 2005, 1582 lei în anul 2006, 1796 lei în anul 2007, 2074 lei în anul 2008, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar - procese verbale ale comisiei paritare.

În raport de prevederile exprese ale planului social şi ale amendamentelor acestuia şi de înscrisurile comisiei paritare în care s-a stabilit concret suma cuvenită şi modalitatea de calcul instanţa a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii S. J., G. E., H. E., D. N., M. N., T. O., E. N., E. O., E. J. H., N. N. T., P. N. E., B. E., N. E., E. E., E. N., E. B., D. J., J. B., E. H., J. E.ia, D. G, E. J., E. B., E. E., T. J., E. (...), E. H., N. C, D. E., U. J., P. Ş., E. (...), M. B., (...) U., T. N., V. D., V. H., P. E., E. N., E. J., E. N., E. E., E. N., E. T., H. J., B. E. D., S. N., E. M. N., J. T., E. J., T. B., D. E. G., H. J., E. H. H., E. G, H. P., E. P. N., N. J. D., H. D., O. D. N., criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

In motivele de recurs susţine că instanţa de fond greşit a respins acţiunea cu motivarea că Planul Social a fost completat de părţile contractante prin amendamente, din care reiese că voinţa comună a părţilor a fost de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM aplicabil.

Potrivit art. 7 din CCM 2004-2007 s-a prevăzut că „drepturile salariaţilor prevăzute de prezentul CCM nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau convenţională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariaţi, se vor aplica acestea”.

Potrivit art. 9 din CCM 2004-2007, „ interpretarea clauzelor din prezentul CCM se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează conform principiilor dreptului munci, în favoarea salariaţilor”.

Susţine, de asemenea, că pârâta era obligată să acorde salariaţilor disponibilizaţi drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 din CCM şi pentru că: aceste drepturi au fost menţinute în CCM şi după apariţia Planului Social (art. 4 din art. 50); aceste drepturi au fost renegociate anual tocmai pentru a nu fi acordate; aceste drepturi salariale au fost stabilite în cuantumuri şi modalităţi de calcul diferite, astfel încât tranşele stabilite se calculează la alin. 1 în funcţie de vechimea în muncă, iar cele de la alin. 4 în funcţie de vechimea în E..

Examinând recursul, Curtea îl găseşte nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menţionează că, la concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor, angajatorul are obligaţia de a plăti acestora o indemnizaţie minimă de concediere.

La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însuşit de părţi.

Din coroborarea textelor menţionate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin CCM, stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia.

Aceasta înseamnă că, la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Este motivul pentru care părţile între care s-a încheiat CCM au înţeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind menţionate detaliat în planul social.

Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în E., vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere, iar salariul brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

Părţile au înţeles să lămurească acest aspect şi prin Amendamentul la Planul Social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizaţiile de concediere.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din c o d u l d e procedură civilă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanţii S. J., G. E., H. E., D. N., M. N., T. O., E. N., E. O., E. J. H., N. N. T., P. N. E., B. E., N. E., E. E., E. N., E. B., D. J., J. B., E. H., J. E.ia, D. G, E. J., E. B., E. E., T. J., E. (...), E. H., N. C, D. E., U. J., P. Ş., E. (...), M. B., (...) U., T. N., V. D., V. H., P. E., E. N., E. J., E. N., E. E., E. N., E. T., H. J., B. E. D., S. N., E. M. N., J. T., E. J., T. B., D. E. G., H. J., E. H. H., E. G, H. P., E. P. N., N. J. D., H. D., O. D. N., împotriva sentinţei civile nr.2271/04.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC E. SA, având ca obiect, drepturi băneşti.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 24.02.2010.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red. Jud.CT/28.03.2010

Tehn.red. /Ex.2/

J.F./C.E. şi M.O.