Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1077

Şedinţa publică de la 12 Februarie 2010

Complet constituit din:

Preşedinte: (...) (...)-(...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) N.

Grefier: B. H.

Pe rol, judecarea recursurile declarate de reclamanţii D. D., D. F., E. S. N., E. C H., E. E., S. H., H. G, D. O., E. P., E. F., E. G T., H. N. şi D. (...) împotriva sentinţei civile nr. 2839/02.10.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SA, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns recurentul-reclamant D. D. şi pentru unitatea pârâtă avocat J. E.-N., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că recursurile sunt declarate şi motivate în termen legal, iar prin serviciul registratură recurenţii-reclamanţi au depus concluzii scrise.

Nemaifiind cereri de formulat şi excepţii de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursurilor.

Recurentul-reclamant D. D. solicită admiterea recursului şi pe fond – admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi motivată.

Avocat J. E.-N. pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a recursurilor şi de menţinere drept temeinică şi legală a sentinţei atacate.

CURTEA,

Asupra recursurilor civile de faţă:

T r i b u n a l u l D o l j, prin sentinţa nr. 2839 din 02 octombrie 2009 a respins acţiunea formulată de reclamanţii D. D., D. F., E. S. N., E. C H., E. E., S. H., H. G, D. O., E. P., E. F., E. G T., H. N. şi D. (...) în contradictoriu cu pârăta SC E. SA B.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii au fost angajaţii societăţii pârâte, prestând activitate în cadrul acesteia în baza unui contract individual de muncă. În cursul anilor 2007 şi 2008, contractele individuale de muncă ale acestora au încetat în temeiul art. 65 şi 66 Codul muncii, pentru motive neimputabile.

Ca urmare, contractele colective de muncă aplicabile au fost cele negociate pentru anul 2006/2007, pentru reclamanţii concediaţi în anul 2007, respectiv pentru anul 2007/2008 pentru cei concediaţi în anul 2008 (în vigoare începând cu februarie şi până în luna ianuarie a anului următor).

Potrivit art. 50 alin. 1 din acest contract colectiv de muncă, în cazul concedierii din motive ce nu ţin de persoana salariatului, acestuia i se plăteşte, funcţie de vechimea sa, o indemnizaţie de concediere. E. acestei indemnizaţii redate în cuprinsul aceluiaşi articol sunt minime, ele putând fi negociate cu G. E. (alin. 3), în alin. 4 fiind prevăzut că dispoziţiile art. 50 se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

În contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, aplicabile în anul 2006/2007, respectiv 2007/2008, se stabilesc valorile minime ale indemnizaţiei de concediere, în alin. final făcându-se trimitere la Planul Social, prin care se pot negocia şi alte valori ale acesteia . Aşa cum se prevede în art. 50 alin. 4, aceste dispoziţii se completează cu cele ale Planului Social şi nu adaugă la acestea.

La nivelul unităţii pârâte, tranşele de vechime şi cuantumul indemnizaţiei (corespunzător fiecărei tranşe) au fost negociate şi consemnate în planul social sau în amendamentele la acesta.

În Planul Social din 09.01.2006 s-a prevăzut o formulă mai avantajoasă de acordare a indemnizaţiei de concediere, comparativ cu formula de calcul utilizată de art. 50 alin 1 din contractul colectiv de muncă aplicabil. Astfel, formula de calcul negociată de unitatea pârâtă cu sindicatul liber G. – E. pentru concedierile colective este mult mai avantajoasă, valoarea indemnizaţiei de concediere fiind stabilită în sume nete, astfel : 0,5 la 5 ani indemnizaţie în cuantum de 8 salarii, 5 – 15 ani indemnizaţie de 12 salarii şi peste 15 ani, indemnizaţie de 15 salarii.

Prin semnarea planului social din 13.09.2006, părţile confirmă faptul că, voinţa comună a părţilor la data semnării acestuia a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă, printr-un cuantum fix ,,şi nu de acumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă”.

Conform deciziilor de concediere anexate la dosar, reclamanţii au beneficiat de o indemnizaţie de concediere în cuantum, corespunzătoare vechimii fiecăruia, aşa cum a fost negociată şi stabilită prin Planul Social, astfel că, sub acest aspect, cererea acestora este neîntemeiată.

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

In motivele de recurs susţin că instanţa de fond greşit a respins acţiunea cu motivarea că Planul Social a fost completat de părţile contractante prin amendamente, din care reiese că voinţa comună a părţilor a fost de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM aplicabil.

Susţine, de asemenea, că pârâta era obligată să acorde salariaţilor disponibilizaţi drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 din CCM şi pentru că: aceste drepturi au fost menţinute în CCM şi după apariţia Planului Social (art. 4 din art. 50); aceste drepturi au fost renegociate anual tocmai pentru a nu fi acordate; aceste drepturi salariale au fost stabilite în cuantumuri şi modalităţi de calcul diferite, astfel încât tranşele stabilite se calculează la alin. 1 în funcţie de vechimea în muncă, iar cele de la alin. 4 în funcţie de vechimea în E..

Examinând recursurile Curtea le găseşte nefondate şi vor fi respinse pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Potrivit art.50 din CCM, încheiat între E. SA şi salariaţi, reprezentaţi de G. E. pentru anul 2005, la concedierile individuale din motivare care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte în funcţie de vechimea acestora indemnizaţie minimă de concediere : de la 0 – 3 ani – 1,5 salarii medii nete ; 3 – 10 ani – 3 salarii medii nete; peste 10 ani – 5 salarii medii nete.

În cazul concedierilor colective, se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă.

E. acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E..

A.4 al articolului arată că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează prevederile planului social însuşit de părţi, astfel reţinându-se că acestea doar se completează şi nu adaugă în plus la textul de lege vizat.

Faţă de considerentele arătate mai sus, se constată că prin inserarea acestui articol în CCM, s-a urmărit protejarea salariaţilor în caz de concediere, pentru motive ce nu le sunt imputabile.

Fiind, însă, un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, clauzele inserate în acesta urmăresc acordarea unor drepturi propriilor salariaţi, funcţie de activitatea depusă de aceştia în cadrul aceleiaşi unităţi şi ca urmare, şi măsurile de protecţie negociate privesc decât această activitate.

A interpreta că cele două noţiuni sunt distincte şi privesc vechimea în muncă în general, conform art.50 din CCM, respectiv vechimea în societate, conform Planului Social, ar conduce la o dublă compensare a salariatului concediat.

Un argument în plus în acest sens îl constituie faptul că, în Amendamentul la Planul Social din 09 ianuarie 2006, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în E., vor primi pachete financiare cu titlul de indemnizaţii de concediere, iar salariul brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordată se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă indemnizaţia de concediere, aceleaşi părţi înţelegând să lămurească acelaşi aspect şi prin Amendamentul la Planul Social din 13 septembrie 2006, făcând precizările corespunzătoare în sensul că nu se pot cumula indemnizaţiile de concediere.

Având în vedere aceste considerente în temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civilă urmează a se respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de reclamanţii D. D., D. F., E. S. N., E. C H., E. E., S. H., H. G, D. O., E. P., E. F., E. G T., H. N. şi D. (...) împotriva sentinţei civile nr. 2839/02.10.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SA, având ca obiect drepturi băneşti.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 Februarie 2010.

Preşedinte, Judecător Judecător

(...) (...) (...) (...) (...) (...) N.

Grefier,

B. H.

Red. Jud. C.M.

2 ex/IE/19.02.2010

J. fond: D. T.

D. T.