Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA NR. 695/R-CM

Şedinţa publică din 21 O. 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător : (...) (...)-(...)

Judecător : (...) S.

Grefier : H. E.

S-au luat în examinare, pentru soluţionare, recursurile declarate de reclamantul M. F., domiciliat în municipiul Piteşti, strada (...) (...), (...)4, .D, .2, judeţul A şi de pârâta E. SA B-B. PITEŞTI, împotriva sentinţie civile nr.682/CM din 21 august 2008,pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns avocat T. J. pentru recurentul-reclamant M. F., în baza împuternicirii avocaţială nr.335/19.11.2008, emisă de Cabinet individual-Baroul A şi consilier juridic H. E. pentru recurenta-pârâtă E. S.A.B, în baza împuternicirii nr.3147/05.11.2008.

Procedura este legal îndeplinită.

Curtea constată că dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în şedinţa publică din data de 19 O. 2008 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată, ce este parte integrantă a prezentei decizii.

Pronunţarea a fost amânată astăzi 21 O. 2008, când în urma deliberărilor a fost pronunţată următoarea soluţie:

C U R T E A

Examinând recursurile civile de faţă:

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 4 iunie 2007, reclamantul M. F. a chemat în judecată pe pârâta E. S.A. – B. PITEŞTI, contestând decizia nr.344 din 2 mai 2007 numai sub aspectul calculării drepturilor băneşti ce i se cuvin potrivit contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă, planului social, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că la concedierea sa nu au fost respectate prevederile planului social şi art.47, 50, 58, 81 şi 132 din Contractul colectiv de muncă, calculul indemnizaţiei de concediere făcându-se greşit, cu raportare la anul 2006, nu la anul 2007, nu i s-au calculat 4 salarii nete, i s-a reţinut CAS, i s-a reţinut greşit 16% din sporuri şi nu a beneficiat de mărirea salariului potrivit art.132 din Contractul colectiv de muncă.

Prin sentinţa civilă nr.682/CM din 21 august 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamant şi obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţele de drepturi salariale reprezentând majorarea salarială de 12% aplicabilă la indemnizaţia de preaviz şi la drepturile băneşti corespunzătoare concediului de odihnă cuvenit acestuia proporţional cu perioada lucrată în anul 2007.

Celelalte capete de cerere au fost respinse.

Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.

S-a reţinut astfel că, reclamantul a fost salariatul pârâtei, iar la data de 2 mai 2007 acestuia i s-a emis decizia nr.344 prin care se dispune de către angajator încetarea raporturilor de muncă în temeiul art.65 şi 66 Codul muncii, începând chiar cu data emiterii deciziei. Prin aceeaşi decizie s-a mai stabilit că pârâta îi va plăti reclamantului o indemnizaţie egală cu salariul de bază şi celelalte drepturi salariale ce-i reveneau acestuia potrivit contractului individual de muncă pe durata preavizului. S-a mai stabilit că valoarea netă a indemnizaţiei de concediere, potrivit art.50 din C.C.M., completat cu prevederile Planului Social, este de 22.630 lei şi că la data încetării contractului individual de muncă reclamantul va primi toate drepturile băneşti aferente perioadei în care a avut calitatea de angajat, precum şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă pe anul 2007.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut faptul că drepturile sale salariale ca urmare a concedierii au fost greşit calculate şi nu au fost acordate în integralitate.

De altfel criticile privind conţinutul deciziei de concediere sunt, în esenţă, cuprinse în obiectivele expertizei contabile care a fost dispusă în cauză.

Astfel, în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei de concediere, instanţa a reţinut că la nivelul pârâtei a existat, dincolo de prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate, un Plan Social de concediere colectivă a cărui variantă finală a fost definitivată la data de 21.04.2005, cu valabilitate de la data semnării lui şi până la data de 31.12.2010.

Conform acestui plan social, pentru fiecare salariat se acorda un număr de salarii medii brute, în funcţie de vechimea în cadrul E..

Atât în Planul Social, dar şi în amendamentele acestuia, partenerii sociali care au compus comisia paritara la nivel de unitate au stabilit că salariul mediu brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi, în anul anterior celui în care se acorda respectiva indemnizaţie de concediere.

De asemenea, acest lucru a fost inclus şi în proiectul de concediere colectivă nr.1027/04.08.2006 lit.f care, din punctul de vedere al calculului plăţilor compensatorii, face trimitere tot la nivelul anului anterior celui în care are loc disponibilizarea efectivă.

Din acest punct de vedere, instanţa a apreciat ca neîntemeiată critica formulată de reclamant în ceea ce priveşte raportarea calculului plăţilor compensatorii la anul în care contractul său de muncă a fost desfăcut.

Tot cu privire la aspectul plăţilor compensatorii, în amendamentul la planul social din data de 09.01.2006 se prevede că toate contribuţiile sociale datorate de angajat ori angajator pentru indemnizaţia de concediere acordată în baza acestuia, vor fi suportate de companie. Aşadar, comisia paritară a înţeles să oblige angajatorul să achite atât pentru el cât şi pentru salariaţi contribuţiile sociale datorate bugetelor speciale. În această categorie nu intră şi cota parte aferentă impozitului de 16%, care, în condiţiile planului social, este suportată de angajator.

O altă pretenţie formulată prin cererea de chemare în judecată a vizat includerea în cuantumul plăţilor compensatorii şi a indemnizaţiilor de concediere prevăzute de art.50 alin.1 din CCM la nivel de unitate.

Raportat la acest fapt, tribunalul a reţinut că intenţia părţilor nu a fost aceea de a cumula indemnizaţiile din planul social cu cele din contractul colectiv de muncă la nivel de E.. Aceasta deoarece, legea părţilor, CCM, prevede în art.50 alin.3, că valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin negociere cu G. E.. Or, acest lucru s-a realizat şi a avut ca urmare iniţierea Planului Social care cuprinde prevederi superioare celor existente în contractul colectiv de muncă.

E. finală a Planului Social nu poate fi considerată o completare a CCM la nivel de unitate, de vreme ce în temeiul punctului I acesta se constituie, prin voinţa părţilor, ca o anexă la contractul colectiv de muncă, valabilitatea sa fiind de la momentul semnării şi până la data de 31.12.2010. În aceste condiţii, prevederile cuprinse în art.50 din CCM sunt, de fapt, incluse în rezultatul negocierilor dintre E. şi G. E..

În ceea ce priveşte creşterea salarială intervenită la nivelul anului 2007, instanţa a reţinut că potrivit art.128 alin.6 din CCM, la nivelul E. s-a stabilit o creştere a salariilor de bază, în medie cu 12%, cu aplicare de la 01.01.2007, de care vor beneficia salariaţii E. aflaţi în evidenţă la data de 01.01.2007.

Potrivit art.9 raportat la art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă reprezintă legea părţilor şi se aplică tuturor salariaţilor la nivelul la care există contractul colectiv de muncă.

Or, potrivit deciziei de concediere nr.344/2007, calitatea de salariat a reclamantului a încetat la data de 02.05.2007. În aceste condiţii este evident faptul că majorarea salarială intervenită la data de 01.01.2007 este aplicabilă şi acestuia.

Ca urmare, instanţa a apreciat că protocolul încheiat la nivelul Sucursalei B. Piteşti aparţinând pârâtei, peste ceea ce prevede cu titlu de lege contractul colectiv de muncă la nivelul E., nu este aplicabil reclamantului.

Pe cale de consecinţă, acesta este îndreptăţit să primească, pentru anul 2007, drepturile salariale care să includă şi majorarea de 12%. Pe de altă parte, plecând de la situaţia particulară a reclamantului, instanţa a apreciat că majorarea de 12% trebuie aplicată doar la indemnizaţia de concediere, contractul individual de muncă fiind desfăcut la data de 02.05.2007, şi la drepturile băneşti corespunzătoare concediului de odihnă cuvenit acestuia, proporţional cu timpul lucrat în anul 2007.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă, dar, având în vedere că nici după admiterea obiecţiunilor formulate instanţa nu a putut determina cuantumul drepturilor salariale cuvenite reclamantului, şi pentru a evita existenţa unei antepronunţări în cauză, tribunalul a acordat drepturile cuvenite reclamantului în cuantum determinabil în raport de cele menţionate anterior.

Aşa fiind, cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţele de drepturi salariale reprezentând majorarea salarială de 12% aplicabilă la indemnizaţia de preaviz şi la drepturile băneşti corespunzătoare concediului de odihnă cuvenit acestuia proporţional cu perioada lucrată în anul 2007.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs reclamantul şi pârâta.

Reclamantul critică sentinţa pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:

- În mod greşit instanţa de fond a admis în parte acţiunea numai pentru diferenţele de drepturi salariale reprezentând majorarea salarială aplicabilă la indemnizaţia de preaviz şi la drepturile băneşti corespunzătoare concediului de odihnă cuvenit proporţional cu perioada lucrată.

- Instanţa consideră în mod greşit că urmare a negocierilor s-a întocmit Planul social care prevede o indemnizaţie superioară celei prevăzută în art.50 din Contractul colectiv de muncă, care nu s-ar completa cu prevederile CCM, ci constituie o anexă la CCM.

Criticile aduse sentinţei sunt neîntemeiate.

În perioada 11 decembrie 2006 – 30 aprilie 2007, recurentul-reclamant s-a aflat în concediu medical, iar potrivit art.50 lit.b coroborat cu art.41 alin.1 din Codul muncii, pe perioada suspendării contractului individual de muncă acesta nu poate fi modificat.

Concedierea a survenit în prima zi după terminarea concediului medical, la data de 2 mai 2007 şi nelucrând nici o zi în anul 2007, indexarea salariului nu se mai putea face.

Fiind vorba de o concediere colectivă, sunt aplicabile dispoziţiile art.50 alin.2 şi 3 din Contractul colectiv de muncă, în raport de care la stabilirea indemnizaţiei minime de concediere se va porni de la formula de calcul utilizată în cazul concedierilor individuale prevăzute de art.50 alin.1, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu G. E..

Această negociere a avut loc şi a fost consemnată în Planul Social E. – E. finală din 21 aprilie 2005, la art.4, însuşit de părţile contractante şi care stabileşte regula de acordare a plăţilor compensatorii.

Nu există temei pentru acordarea celor 5 salarii, conform art.50 CCM, întrucât negocierea G.-E. este o negociere realizată în limitele CCM şi opozabilă părţilor semnatare.

Cu privire la greşita reţinere a CASS din cuantumul plăţilor compensatorii încasate de recurent, se constată că expertul a detaliat calculul plăţilor compensatorii, reţinând că recurentul a încasat efectiv suma de 22630 lei fără reţinerea sumei de 183 lei cu titlu de CASS.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond potrivit Amendamentului la Planul Social încheiat la 9 ianuarie 2006, toate contribuţiile sociale datorate de angajat ori angajator pentru indemnizaţia de concediere vor fi suportate de companie, iar impozitul va fi suportat de angajat.

Din calculul efectuat de expert, rezultă că s-a reţinut numai impozitul de 16%.

În recursul declarat de pârâtă este criticată sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul că intimatul-reclamant nu poate beneficia de majorarea salarială, deoarece se afla pe listele de disponibilizare din anul 2006, dar nu şi-a ridicat decizia de încetare a activităţii, fiind în concediu medical.

De asemenea consideră că este greşită soluţia instanţei de fond cu privire la procentul de 12%.

Conform Deciziei Comisiei Paritare E. şi a Protocolului din 29 martie 2007 încheiat la nivelul B., de comun acord cu sindicatele, nominalizarea beneficiarilor şi procentele de 8,10 sau 12% s-au acordat în baza unei evaluări a salariaţilor şi a unor criterii de performanţă enunţate în protocol, iar Contractul Colectiv de Muncă/2007 stabileşte o creştere salarială în medie de 12%.

Susţine însă recurenta-pârâta că, în cazul reclamantului nu mai putea fi vorba de o evaluare profesională deoarece se hotărâse disponibilizarea sa în anul 2006 datorită închiderii definitive a Secţiei B. în care a fost încadrat reclamantul.

Criticile sunt de asemenea neîntemeiate.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamantul îndeplineşte condiţia de a i se majora salariul începând cu data de 1 ianuarie 2007, cu consecinţa recalculării tuturor drepturilor urmare concedierii din 2 mai 2007.

Recurenta-pârâtă a invocat Protocolul din 29 martie 2007 încheiat la nivel de B., care încalcă prevederile art.10 Cap.I din CCM/2006 încheiat la nivel de E., întrucât numai Comisia paritară la nivel de E. poate modifica aceste prevederi din CCM.

Comisiile înfiinţate la nivel de filială au competenţa doar de a urmări derularea CCM, aşa cum prevăd dispoziţiile art.10 alin.3 din CCM/2006.

Pentru considerentele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul M. F. şi pârâta E. SA B - B. PITEŞTI, împotriva sentinţie civile nr.682/CM din 21 august 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 O. 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

I.R., V.Ş.B., F.R.,

Grefier,

Red.F.R.

Tehnored.V.S.

Ex.2/15.12.2008.

Jud.fond: I.E..

N.D..