Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L T Â R G U M U R E Ş

SECŢIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

Decizie nr. 1736/R

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009

Completul compus din:

D. E. - Preşedinte

D. S. - Judecător

B. E. - Judecător

Grefier - T. T. O.

Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta S.C. „T.” S.R.L., cu sediul procesual ales în C N,(...), .1, judeţul C, împotriva sentinţei civile nr. 262 din 4 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş în dosarul nr(...).

In lipsa părţilor.

Procedura completă.

N. dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din 12 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunţarea pe data de azi, iar în urma deliberării instanţa a pronunţat prezenta decizia.

C U R T E A,

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l M u r e ş sub nr(...) reclamantul T. H. a chemat în judecată pe pârâta S.C. T. S.R.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 2706/2008 emisă de pârâtă; reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a deciziei contestate, calculate până la data reintegrării efective în funcţie, acordarea sporului de weekend de 5% prevăzut de contractul colectiv de muncă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 262/04.03.2009 T r i b u n a l u l M u r e ş a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul T. H. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.R.L. şi, drept consecinţă:

- a anulat decizia nr. 2706/15.05.2008, emisă de pârâtă;

- a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, aceea de director adjunct la magazinul din Târgu M;

- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a tuturor drepturilor salariale ( inclusiv a contravalorii tichetelor de masă) de care acesta a fost lipsit ca urmare a emiterii deciziei contestate, calculate până la data reintegrării efective în funcţie a reclamantului;

- a respins restul pretenţiilor formulate de reclamant.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut că prin decizia contestată pârâta a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantului, în temeiul art. 55 lit. c şi art. 65 din Legea nr. 53/2003, urmare desfiinţării postului.

Instanţa de fond a reţinut că încetarea contractului de muncă al reclamantului s-a dispus de către pârâtă în perioada în care contractul individual de muncă al reclamantului era suspendat pentru incapacitate temporară, situaţie în care decizia contestată este lovită de nulitate.

Ca o consecinţă a anulării deciziei nr. 2706/2008 instanţa a făcut aplicarea art. 78 alin.2 Codul muncii şi art. 78 alin.1 Codul muncii coroborat cu art. 54.1 din contractul colectiv de muncă, obligând pârâta la plata către reclamant tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a deciziei contestate.

S-a respins cererea de acordare a sporului de weekend întrucât acest spor se acordă doar în situaţia prestării efective a muncii la sfârşit de săptămână, neputându-se prezuma că dacă reclamantul ar fi muncit în această perioadă, ar fi prestat munca la sfârşit de săptămână.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal recurs, pârâta S.C. T. S.R.L., solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 2706/2008.

În motivarea recursului pârâta a arătat că deşi pe parcursul întregii cercetări judecătoreşti întreaga probaţiune a avut ca obiect aspectele referitoare la existenţa concedierii colective, în final, contestaţia a fost admisă pe un motiv formal care trebuia pus în discuţia părţilor şi pentru care trebuiau administrate probe.

Mai mult, la ultimul termen de judecată, deşi exista o cerere de amânare depusă de unul din avocaţii cauzei şi nici unul din reprezentanţii părţilor nu s-au prezentat în cauză, s-a trecut la soluţionarea pe fond, deşi ambele părţi aveau angajaţi avocaţi care s-au prezentat la toate termenele de judecată. Hotărârea a fost dată astfel cu încălcarea dreptului la apărare.

S-a mai arătat că decizia de concediere este legală şi procedura de emitere respectă toate prevederile legale.

În data de 12.05.2008 reclamantului i-a fost prezentat de către secretariat forma deciziei de concediere iar a doua zi reclamantul a intrat în concediu medical.

Decizia a fost emisă la 15.05.2008 urmând să-şi producă efectele la expirarea perioadei de preaviz. În decizie era prevăzut că încetarea contractului va intra în vigoare după încetarea suspendării contractului şi după expirarea perioadei de preaviz. Astfel, contractul de muncă al reclamantului, a încetat prin decizia nr. 3930/25.08.2008, dată la care reclamantul nu se mai afla în incapacitate de muncă şi expirase perioada de preaviz.

Mai mult, la data de 15.05.2008 reclamantul nu depusese certificatul medical astfel încât societatea pârâtă nu avea cum să ţină seama de interdicţia prev. de art. 60 Codul muncii.

Reîncadrarea reclamantului nu se poate dispune dat fiind că decizia de concediere înregistrată la ITM T în data de 25.08.2008 în temeiul căreia i-a încetat contractul de muncă d-lui T. nu a fost contestată.

În plus, reîncadrarea nu mai e posibilă deoarece magazinul T. din Târgu M, unde era angajat reclamantul, nu mai există.

Examinând recursul declarat în raport cu motivele invocate şi, din oficiu, în temeiul art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

La data de 15.05.2008, pârâta S.C. T. S.R.L., a emis decizia nr. 2706, prin care s-a dispus, începând cu data de 02.07.2008 încetarea contractului de muncă înregistrat la ITM T sub nr. (...) şi concedierea reclamantului, urmare a desfiinţării postului.

Din copiile certificatelor medicale depuse la dosarul de fond, rezultă că în perioada 12.05. - 20.06.2008, reclamantul s-a aflat în concediu medical.

Potrivit art. 60 alin.1 lit. a, concedierea, indiferent de forma acesteia, nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical.

În consecinţă, textul interzice concedierea dispusă în perioada concediului. Or, în cauză, concedierea a fost dispusă la data de 15.05.2008, în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical început la 12.05.2008.

În consecinţă, nu are nicio relevanţă menţiunea prevăzută în decizia de concediere asupra datei la care aceasta urmează să-şi producă efectele. Interdicţia prev. de art. 60 alin.1 Codul muncii se raportează strict la data la care se dispune măsura şi nicidecum la data la care aceasta urmează să-şi producă efectele. Textul de lege nu lasă loc vreunei interpretări iar susţinerile pârâtei-recurente adaugă la lege.

În ceea ce priveşte faptul că reclamantul nu poate fi reîncadrat datorită deciziei de concediere ulterioară celei contestate, respectiv deciziei nr. 3930/25.08.2008, este irelevant.

Efectele anulării unei decizii de concediere sunt expres prevăzute de art. 78 alin. 2 Codul muncii care instituie principiul retroactivităţii care înseamnă înlăturarea efectelor actului concedierii care s-au produs între momentul emiterii actului anulat şi cel al anulării sale.

Din acest principiu izvorăşte şi cel al repunerii în situaţia anterioară, adică persoana în cauză trebuie să ajungă în situaţia de a-şi recupera toate drepturile de care a fost deposedată ca urmare a actului nelegal al angajatorului.

Faptul că ulterior a fost emisă o altă decizie de concediere, legalitatea acesteia nu face obiectul prezentei judecăţi. În aprecierea efectelor pe care le poate avea o astfel de decizie, a se vedea decizia nr. 2436/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În aceste condiţii, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 78 alin. 1 şi 2 Codul muncii coroborat cu art. 54.1 din contractul colectiv de muncă şi art. 243 alin.1 din Codul muncii, dispunând reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior cu obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale până la data reintegrării efective.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare, susţinerile recurentei sunt neîntemeiate.

În primul rând, pentru termenul de judecată din data de 26.02.2009 s-a formulat într-adevăr o cerere de amânare dar aceasta a fost depusă de reprezentantul ales al reclamantului – intimat. Or, în aceste condiţii nicidecum pârâtul nu putea să-l invoce ca motiv de recurs.

În al doilea rând, cererea de amânare nu era însoţită de acte doveditoare care să justifice imposibilitatea prezentării avocatului la termenul de judecată.

În acest sens sunt şi prevederile art. 156 alin.2 Cod procedură civilă.

În plus, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă acordând un termen de pronunţare în vederea depunerii concluziilor scrise.

De asemenea, nu afectează legalitatea hotărârii atacate nici faptul că instanţa s-a pronunţat asupra nulităţii deciziei fără a se proba acest lucru şi fără ca acest aspect să fie pus în discuţia părţilor.

Fiind un motiv de nulitate absolută, instanţa poate din oficiu să-l cerceteze, fiind suficiente actele medicale depuse la dosarul cauzei.

Faţă de aceste considerente, Curtea urmează, în temeiul prevederilor aret. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul pârâtei S.C. T. S.R.L.

Urmează ca în cauză să se dea eficienţă prevederilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. T. S.R.L., cu sediul procesual ales în C N,(...), .1, judeţul C, împotriva sentinţei civile nr.262/4 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş în dosarul nr(...).

Obligă pârâta S.C. T. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 800 lei în favoarea reclamantului T. H., reprezentând onorariu avocaţial.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2009.

Red. C.D.

Tehnored. M.L.

4 exp./05.01.2010

Jud.fond. E. T.; B. S.

Asist. jud. D. A.; B. A.