Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.88/R

Şedinţa publică din 23 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...) (...)

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de reclamanţii B. E., D. J., E. D., J. E., U. E., şi intervenientul D. E., toţi cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură B. H. cu sediul în F, str. (...). (...). M. nr.15, bloc 15, .9, jud. V, împotriva sentinţei civile nr. 717/31.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a, în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC E. SA B, cu sediul în B, calea E. nr. 239, sector 1.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru intimata – pârâtă SC E. SA avocat H. F. ce substituie pe avocat D. E. în baza împuternicirii avocaţiale de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenţii B. E., D. J., E. D., J. E., U. E. şi D. E.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenţii au depus la dosarul cauzei concluzii scrise şi au solicitat judecarea cauzei în lipsă; în cauză s-a formulat cerere de abţinere de către doamna judecător N. D. cerere ce a fost soluţionată în şedinţa din Camera de Consiliu din 23.01.2009.

S-a dat citire încheierii de şedinţă pronunţată în Camera de Consiliu din data de 23.01.2009 prin care s-a admis cererea de abţinere formulată de judecător N. D., completul de judecată fiind compus cu participarea judecătorului din planificarea de permanenţă, încheindu-se în acest sens proces verbal care s-a ataşat la dosar.

Apărătorul intimatei arată că nu are cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în recurs.

Apărătorul intimatei – pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat. În mod corect instanţa de fond a reţinut că cererea este nefondată. Planul social este o anexă a C.C.M., iar reclamanţilor li s-au acordat indemnizaţiile de concediere. Depune la dosar concluzii scrise şi practică judiciară. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de faţă, înregistrat la Curtea de A P E L G A L A Ţ I sub nr(...).

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 717/31.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă având ca obiect drepturi băneşti formulată de reclamanţii B. E., D. J., E. D., J. E., U. E. şi intervenientul în nume propriu D. E.în contradictoriu cu pârâta SC E. SA B.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i V r a n c e a reclamanţii B. E., D. J., E. D., J. E., U. E. şi intervenientul în nume propriu D. E. au chemat in judecata pa parata SC. E. SA pentru ca prin hotărâre judecătorească sa se dispună obligarea paratei la plata sumelor reprezentând salarii cuvenite ca urmare a executării necorespunzătoare a obligaţiei de acordare a plăţilor compensatorii datorate ca urmare a încetării contractului individual de munca, sume actualizate conform indicelui de inflaţie.

In motivare au arătat ca au fost salariaţi ai paratei SC E. SA B, punctul de lucru E. V, având o vechime de peste 15 ani si ca in urma procesului de reorganizare si restructurare a paratei aprobat in anul 2005 s-a trecut la disponibilizarea personalului din acest punct de lucru.

Disponibilizarea s-a făcut in conformitate cu Planul social-anexa la contractul colectiv de munca aprobat de Consiliul de administraţie al paratei in anul 2005.

Conform pct. 4 din Planul social angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze, in funcţie de vechimea in munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

Sumele calculate prin Decizia de încetare a contractului individual de munca nu sunt corecte, întrucât in anul 2005 salariul mediu brut la nivelul paratei era de 1400 lei pe persoana, iar in anul 2006 de 1850 lei, pentru anul 2007 fiind de 2000 lei pe persoana.

A mai arătat ca potrivit art. 50 din contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006, in caz de concediere din motive neimputabile salariaţilor, angajatorul plăteşte salariatului o indemnizaţie de concediere astfel: de la 6 luni la trei ani- 1 salariu mediu net, de la trei la 10 ani- 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani- 3 salarii medii nete, peste 15 ani- 4 salarii medii nete.

In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariaţilor, angajatorul plăteşte salariatului o indemnizaţie de concediere astfel: de la 0 la trei ani- 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani- 3 salarii medii nete, peste 10 ani- 5 salarii medii nete.

Din interpretarea contractului colectiv de munca si a Planului social rezulta, arata reclamanţii, ca parata ar avea de achitat o diferenţă de suma la plăţile compensatorii efectuate.

A precizat că plăţile compensatorii trebuiau sa fie acordate la nivelul salariului mediu brut , aşa cum prevede Planul social anexa la CCM.

Sumele acordate nu sunt supuse impozitării, angajatorului revenindu-i sarcina de a asigura plata acestor impozite, in condiţiile disp. art. 54 pct.4 din Codul fiscal.

Prin întâmpinarea din data de 16.09.2008 parata a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând, in esenţă, că sumele acordate in baza Planului social nu se cumulează cu cele prevăzute in contratul colectiv de munca.

Aceasta împrejurare rezulta din B.ul încheiat la data de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părţile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social(…) voinţa comună a părţilor (…) a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizaţiile de concediere(…).

A mai arătat ca toate aceste acte reprezintă voinţa părţilor şi aceasta voinţă nu poate fi modificata pe cale judiciara.

O dovada in plus pentru cele susţinute este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude insa acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa a retinut următoarele:

Reclamanţii B. E., D. J., E. D., J. E., U. E. şi intervenientul în nume propriu D. E. au fost salariaţi ai paratei, iar prin deciziile aflate la filele 17-33 şi respectiv 36-38 din dosar aceştia au fost disponibilizaţi, cu acordarea unei indemnizaţii de concediere stabilite in baza art. 50 din contractul colectiv de munca , completate cu prevederile Planului social, ţinând cont de vechimea in cadrul E. a salariatului.

Reclamanţii au susţinut ca aceste sume, acordate cu titlu de indemnizaţie de concediere, nu sunt corect calculate, ele cumulându-se cu sumele ce erau prevăzute in art. 50 din Contractele colective de munca pe anii 2005, 2006 si 2007.

Conform pct. 4 din Planul social angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze, in funcţie de vechimea in munca, de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani

Acest Plan social constituie anexa la contractul colectiv de munca.

Potrivit art. 50 din contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006, in caz de concediere din motive neimputabile salariaţilor, angajatorul plăteşte salariatului o indemnizaţie de concediere astfel: de la 6 luni la trei ani- 1 salariu mediu net, de la trei la 10 ani- 2 salarii medii nete, de la 10 la 15 ani- 3 salarii medii nete, peste 15 ani- 4 salarii medii nete.

In contractul colectiv de munca pe anul 2007 art. 50 prevede ca in caz de concediere din motive neimputabile salariaţilor, angajatorul plăteşte salariatului o indemnizaţie de concediere astfel: de la 0 la trei ani- 1,5 salarii medii nete, de la trei la 10 ani- 3 salarii medii nete, peste 10 ani- 5 salarii medii nete.

Din B.ul încheiat la dat de 13.09.2006 la Planul social din data de 21.04.2005, amendament care prevede ca părţile confirma faptul ca, in redactarea pct. 4 din Planul social(…) voinţa comuna a părţilor (…) a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca, si nu de a cumula indemnizaţiile de concediere(…) rezulta ca voinţa comuna a părţilor contractante a fost aceea de a modifica in favoarea salariaţilor prevederile contractului colectiv de munca si nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizaţie de concediere.

S-a susţinut de către reclamanţi si faptul ca nu este corect modul de calcul al acestor indemnizaţii, având in vedere ca ele trebuiau calculate la nivelul salariului mediu brut pe E..

Insă, articolul 4 din Planul social stabileşte modalitatea de stabilire a indemnizaţiei de disponibilizare luându-se in calcul salariul mediu brut pe anul anterior, care, pentru anul 2005 a fost de 1400 lei ( salariul mediu brut din anul 2004 ), iar pentru anii următori s-a stabilit ca salariul mediu brut care va sta la baza indemnizaţiilor de disponibilizare sa va calcula aplicând procentul de creştere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, aşa cum a fost calculat in anul anterior ( versiunea finala a Planului social din data de 21.04.2005, fila 18 din dosar ).

Aşadar, este eronata susţinerea reclamanţilor in sensul că indemnizaţia de concediere se stabileşte înmulţind pur şi simplu numărul de salarii cuvenite in funcţie de vechimea in cadrul E. cu salariul mediu brut pe unitate, având in vedere ca Planul social- anexa la contractul colectiv de munca, act ce reprezintă legea părţilor, prevede o alta modalitate de calcul, acceptata de angajaţi, prin reprezentanţii lor, prin semnarea acestui act.

Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părţi, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condiţiile legii, ori de cate ori părţile convin acest lucru.

Modificările se comunica organelor prevăzute de lege, aşa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din acelaşi act normativ.

Potrivit disp. art. 969 cod. Civil convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiaşi articol aceste convenţii se pot revoca doar cu consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Este evident ca părţile au modificat, prin Planul social, prevederile contractului colectiv de muncă cuprinse in art. 50 cu privire la indemnizaţiile de concediere, astfel ca acţiunea formulată este neîntemeiată, şi a fost respinsă ca atare.

O dovada in plus este faptul ca in CCM pe anul 2008 in art. 50 alin 5 se prevede ca acordarea unui pachet compensator conform Planului social exclude însă acordarea sumelor prevăzute la alin. 1 al acestui articol.

Referitor la plata impozitelor aferente sumelor plătite cu titlu de indemnizaţie de concediere, din avizele depuse de către pârâtă, precum şi din disp. art. 54 pct.4 lit. J din Codul Fiscal rezultă că acestea sunt datorate de către angajator, aspect care, de altfel, nu a fost contestat de către pârâtă.

Împotriva sentinţei civile au declarat recurs reclamanţii B. E., D. J., E. D., J. E., U. E., D. E., criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

1.Stabilirea de către instanţă a unei situaţii de fapt eronată, neconformă cu realitatea.

În susţinerea motivelor de recurs au invocat faptul că Planul social în forma sa finală din 21.04.2005 completează prevederile art.50 din Contractul colectiv de muncă şi nu reprezintă o variantă opţională a acestuia.

Formula de calcul folosită de reclamanţii- recurenţi conduce la un rezultat diferit, rezultând diferenţe care nu se justifică( a dat exemplul unui salariat cu o vechime de 15 ani disponibilizat în luna ianuarie 2007).

Drepturile minimale prevăzute în art.50 din contractul colectiv de muncă nu au fost completate cu drepturile din Planul social iar amendamentul invocat de pârâtă este nul şi neopozabil.

2.Caracterul formal al B.ului din data de 13.09.2006 apărut după înregistrarea Planului social la ITM B, nerespectarea procedurii impuse de lege, pentru a indice în eroare instanţa asupra situaţiei de fapt.

3.Încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art.30, 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, sub aspectul modificărilor aduse prin amendament fără ca acesta să fie înregistrat sau recunoscut legalitatea sa de către salariaţi.

În speţă operează dispoziţiile Legii nr.130/1996 şi, prin urmare, amendamentul este lovit de nulitate şi nu poate fi opozabil.

Instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra formulei de calcul a indemnizaţiei de concediere folosită de pârâta SC E. SA, calcul efectuat în afara dispoziţiilor punctului 4 din Planul social.

Au solicitat admiterea recursului iar în rejudecare modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii pe fond a acţiunii introductive, ca fiind întemeiată.

În drept şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.8, 9, art.304¹ şi art.312¹C.pr.civilă.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-pârâtă SC E. SA B a apreciat acţiunea ca fiind nefondată faţă de prevederile convenite de părţi prin Planul social prin B.ul din 13.09.2006 care reprezintă o clauză interpretativă a planului social.

Examinând recursul declarat pe baza motivelor astfel invocate de reclamanţi potrivit celor de mai sus, sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu dispoziţiile art.304¹ C.pr.civilă, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Pretenţiile formulate în cauză vizează întinderea plăţilor compensatorii avându-şi izvorul în pct.4 din Planul social intervenit la data de 21.04.2005 şi art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate încheiate pentru perioada 2005-2008.

Planul-social Anexă la contractul colectiv de muncă la nivelul SC E. SA, încheiat la data de 21.04.2005 între patronat şi salariaţi reprezentaţi de G., a fost determinat de reorganizarea activităţii societăţii conducând la întocmirea proiectului de concediere colectivă.

Cât priveşte compensaţiile acordate salariaţilor, conform prevederilor art.4 din Planul Social, s-a convenit asupra acordării a 8 până la 15 salarii medii brute la nivelul E. aferente anului anterior celei în care are loc disponibilizarea, funcţie de vechimea în cadrul unităţii.

Pe de altă parte, prin dispoziţiile art.50 din Contractele colective de muncă la nivel de E., pe anii 2005-2007 s-a prevăzut în cazul concedierilor din motive care nu ţin de persoana salariatului, acordarea de către societate a unei indemnizaţii minime de concediere, valorile acordate efectiv fiind stabilite prin negociere cu G. E..

La data de 9.01.2006 părţile au convenit asupra încheierii unui B. privind punctul 4 din Planul social sub aspectul întinderii şi modalităţii de calcul a indemnizaţiilor de concediere, funcţie de salariul mediu brut pe E. ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi, în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

De asemenea, prin B.ul la Planul social din 13.09.2006 aceleaşi părţi au convenit asupra completării punctului 4 din Planul social, în sensul explicitării voinţei comune a acestora de a nu cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.

De altfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a prevăzut la art.50 al.5 că acordarea unui pachet compensator conform planului social exclude acordarea sumelor prevăzute la al.1 al aceluiaşi articol.

Drept urmare în mod legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că părţile au modificat prin planul social prevederile art.50 din contractul colectiv de muncă, cu privire la indemnizaţiile în caz de concediere, potrivit voinţei comune a acestora.

Interpretând dispoziţiile art. 50 din contractul colectiv de muncă instanţa constată că sumele invocate se referă strict la situaţia concedierilor individuale. În cazul concedierilor colective valorile acordate sunt stabilite prin negociere cu G. E., plecând de la formula utilizată în situaţia precedentă, care stabileşte indemnizaţia minimă ce va fi acordată de societate.

În consecinţă, art. 50 din contractul colectiv de muncă stabileşte doar nişte valori minime de la care se începe negocierea. În speţă, fiind vorba de o concediere colectivă, prin Planul Social aprobat au fost negociate drepturi cu o valoare superioară, respectiv de 8 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de 0-5 ani, 12 salarii, pentru o vechime de 5-15 ani si cate 15 salarii medii brute pe societate, pentru o vechime de peste 15 ani.

Nu pot fi primite astfel criticile recurenţilor- reclamanţi privind stabilirea de către instanţă a unei situaţii de fapt eronată, neconformă cu realitatea.

Nu se poate reţine că amendamentele încheiate ar avea un caracter formal atâta timp cât reprezintă rezultatul negocierii între reprezentanţii societăţii şi ai salariaţilor, fiind încheiate şi însuşite în forma depusă la dosar.

Sub aspectul cuantumului acestor indemnizaţii acordate recurenţilor-reclamanţi, din deciziile individuale privind încetarea contractului individual de muncă rezultă valoarea netă a indemnizaţiilor de concediere corespunzătoare vechimii fiecăruia în cadrul E..

Potrivit precizărilor aduse baza de calcul a constituit-o valoarea salariului mediu brut din anul anterior( 1400 lei în 2005) cu aplicarea pentru anii 2005-2008 a coeficienţilor de creştere a salariilor din anul anterior asupra salariului mediu brut, aşa cum a fost acesta calculat în anul anterior( 1582 lei în 2006, 1796 lei în 2007 şi 2074 lei în 2008).

Din sumele rezultate s-a scăzut cota de impozit pe venit, conform amendamentului încheiat de părţi, depăşindu-se indemnizaţia de concediere în sumă netă menţionată în decizia de concediere şi primită de către salariat.

Fiind vorba despre sume brute, în mod corect pentru acestea au fost reţinute toate contribuţiile sociale datorate statului, nu doar impozitul pe venit, în mod normal sumele primite fiind mai mici decât cele calculate de reclamanţi.

În lipsa altor dovezi rezultă că indemnizaţiile de concediere astfel acordate recurenţilor-reclamanţi au fost în mod corespunzător calculate şi achitate.

Cu privire la lipsa de opozabilitate a amendamentului pe motivul neînregistrării legale a acestuia, dispoziţiile cuprinse în art.31 din Legea nr.30/1996 vizează situaţia modificărilor aduse contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, ori de câte ori părţile convin acest lucru.

În speţă, amendamentul invocat nu reprezintă o modificare propriu-zisă a contractului colectiv de muncă rolul acestuia fiind acela de a asigura o interpretare clauzelor cuprinse în Planul social în referire la acordarea indemnizaţiilor intervenite pentru acelaşi motiv, al concedierii, ca urmare nu era necesară înregistrarea sa la ITM, aşa cum invocă recurenţii.

Potrivit acestuia, voinţa comună a părţilor a fost aceea de a modifica încadrarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă şi nu de a anula indemnizaţiile de concediere în baza Planului social cu cele acordate în baza art.50 al.1 din Contractul colectiv de muncă.

Mai mult, în deciziile de încetare a contractului individual de muncă ale reclamanţilor sunt prevăzute sumele care urmează a fi plătite cu titlu de indemnizaţie de concediere, iar reclamanţii nu au contestat aceste decizii în termenul legal.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art.312 al.1 C.pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.717/31.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B. E., D. J., E. D., J. E., U. E., şi intervenientul D. E., toţi cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură B. H. cu sediul în F, str. (...). (...). M. nr.15, bloc 15, .9, jud. V, împotriva sentinţei civile nr. 717/31.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...).

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 23 Ianuarie 2009.

S.: E. G./23.02.2009

U.:DC/ 2 ex/23.02.2009

Fond:N. E./V.V.O.

Asistenţi judiciari:S.T./A.T.