• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 805/R/M din data 2008-09-09
Pronuntata de Curtea de Apel Brasov

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

DECIZIA CIVILĂ Nr. 805/R/M

Şedinţa publică din 09 septembrie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) Ş.

Grefier F. E.

 

 

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUEŢEAN DE URGENŢĂ B, împotriva sentinţei civile nr.761/M in data de 11 aprilie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul civil nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2008, când părţile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi 9.09.2008.

C U R T E A :

 

Asupra recursului de faţă :

Prin sentinţa civilă nr. 761/S/ 11 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul civil nr(...) a fost admisă contestaţia formulată şi completată de contestatoarea H. N. F. E.. în B,(...), .3, . 8, . 35 în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENTĂ B prin rep. legal cu sediul în B, Calea B, nr. 22 – 27 şi în consecinţă:

B. Dispoziţia nr. 445/1.10.2007 emisă de intimatul SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENTĂ B privind încetarea integrării clinice a contestatoarei

A constatat nulă Hotărârea nr. 17/12 emisă de intimat prin reprezentant legal privind desfacerea contractului de muncă al contestatoarei începând cu 25.10.2007

A dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia avută anterior emiterii actelor sus – menţionate

A obligat intimatul la plata drepturilor salariale cuvenite ca urmare a reintegrării, pe toată perioada pentru care contestatoarea a fost lipsită de ele şi până la reintegrarea efectivă.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că contestatoarea H. N. a fost angajată în cadrul intimatei Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B la Secţia de medicină internă Astra în baza dispoziţiei nr. 120/01.08.2000, nr. ½ normă integrare clinică în cadrul Secţiei Interne Astra, unde şi-a desfăşurat activitatea până la data emiterii dispoziţii nr. 445 înregistrată sub nr. 22232/1.10.2007 .

Prin Hotărârea nr. 17/12 s-a hotărât că, începând cu data de 25.10.2007 să se desfacă contractul de muncă cu timp parţial, în baza art. 65 (1) şi (2) Codul muncii al contestatoarei .

Această decizie de concediere nu a fost comunicată niciodată contestatoarei conform C o d u l u i M u n c i i, ci a fost depusă la dosarul cauzei în şedinţa din 5.12.2007 când s-a comunicat de către instanţă odată cu celelalte înscrisuri .

În ceea ce priveşte procesul verbal din 24.09.2007, la pct. 12, se arată „Sesizarea colectivului de medici de la secţia clinică interne Astra cu privire la comportamentul dr. H. N. şi a numeroaselor sesizări ale pacienţilor şi ale altor persoane cu care a intrat în contact, văzând şi noul ordin al B. privind noua structură organizatorică din 13.08.2007, se înţelege integrarea clinică a dr. H. N. începând cu 15.10.2007 cu un preaviz legal de 15 zile conform C o d u l u i M u n c i i .

Prin urmare, Hotărârea din 17/12 se constituie ca o decizie de sancţionare disciplinară întrucât nu se arată dacă mai sunt şi alte persoane în funcţie şi care trebuie să li se aplice măsura disponibilizării .

Mai mult, deşi se susţine că, disponibilizarea s-a datorat desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a reorganizării activităţii s-a constatat că în procesul verbal la poziţia nr. 10 s-a aprobat cererea dr. J. N. de integrare în ambulatoriul de specialitate interne .

Or, atâta timp cât, contestatoarei i se putea oferi un alt post în cadrul ambulatorului de specialitate internă, instanţa nu a apreciat ca legală şi temeinică susţinerea intimatei şi nici faptul că desfiinţarea locului de muncă a avut o cauză reală şi serioasă .

Mai mult decât atât, Hotărârea nr. 17/12 este nelegală, întrucât, nu respectă prevederile art. 73 alin. 1 din Codul muncii, nefiind precizat faptul că, persoanele concediate în temeiul art. 65 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare şi nu sunt menţionate în mod expres dispoziţiile obligatorii prevăzute de art. 74 din Codul muncii .

Astfel, Hotărârea nu a fost comunicată în scris contestatoarei, nu cuprinde motivele care determină concedierea (se face doar trimitere la proces verbal şi ordin fără a se indica ce cuprind) nu este menţionată durata preavizului . Hotărârea nu este datată .

Conform art. 75 Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului .

Pentru aceste motive în temeiul art. 76 din Codul muncii, instanţa a constatat nulă absolut Hotărârea nr. 17/12 .

În ceea ce priveşte Decizia nr. 445/1.10.2007, prin care s-a dispus concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, instanţa a constatat în cuprinsul acestuia se face din nou trimitere la Hotărârea Comitetului director din 24.09.2007 evidenţiată în procesul verbal susmenţionat primind retragerea integrării clinice a contestatoarei .

Verificând acelaşi proces – verbal din 24.09.2007 s-a constatat că aceasta face trimitere la sesizările formulate de persoanele, cu care a venit în contact contestatoarea, colegi şi pacienţi.

Analizând cuprinsul deciziei de concediere în care se face referire la Hotărârea Comitetului Director din 24.03.2007 şi conţinutul procesului verbal sus-menţionat rezultă că altele au fost motivele ce au condus la concedierea contestatoarei şi anume „sesizările primite la conducerea spitalului din partea unor medici care au solicitat „în bloc”, retragerea integrării clinice a contestatoarei .

Pentru aceste sesizări contestatoarea a fost sancţionată disciplinar măsura fiind contestată în instanţă .

Potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă .

Reducerea activităţii nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat şi, în consecinţă, desfacerea contractului de muncă poate interveni numai dacă a fost desfiinţat un post ocupat, de natura celui deţinut de persoane în cauză.

Se remarcă ca, la propunerea Autorităţii de Sănătate publică B adresată Ministerul Sănătăţii Publice se aprobă Ordinul nr.1387/13.08.2007.

La fila 73 se regăseşte noua structură aprobată pentru E. Astra unde, se remarcă că, faţă de structura anterioară şi care rezultă din Ordinul (...), la acest pavilion s-a desfiinţat secţia de endocrinologie, aceasta devenind un compartiment în cadrul secţiei trei interne .

Practic, din cele 75 de paturi ale secţiei interne 15 sunt alocate secţiei desfiinţate de endocrinologie .

Reclamanta este medic cu specialitatea medicină legală .

În 24.09.2007, s-a aprobat integrarea clinică a unui medic cu specialitatea interne conform celor mai sus arătate .

Din cuprinsul referatului Ministerului Sănătăţii Publice, la fila 125 din dosar, cu privire la E. Astra se remarcă ca, în funcţie de O.M. S.P. 1778/2006, privind aprobarea normativelor de personal, care prevăd un post de medic la 12 paturi, autoritatea de sănătate Publică B a aprobat la 01.03.2007, un medic cu normă întreaga şi 2 medici cu ½ normă (integrare clinică) .

Aşadar, în cadrul acestui pavilion nu se aplicau normativele de personal, fiind oricum un număr mai mare de medici raportat la numărul de paturi .

Aşadar, pe acest criteriu, al existenţei unui număr m,ai mare de medici raportat la numărul de paturi din spital, angajatorul nu a luat nicio măsură de concediere până la apariţia noului ordin cu noua structură .

În plus pentru a se încadra în prevederile P. 1778/2006 şi normativele de personal aprobate de acesta, Ministerul Sănătăţii Publice prevede în referatul menţionat mai sus că un medic va fi redistribuit în cadrul ambulatoriului de specialitate a spitalului, iar nicidecum că, se impune concedierea vreunui medic din spital .

De asemenea, din preambulul acestui referat al M.S.P., rezultă clar ca măsurile pentru care s-a dispus această reorganizare au fost generate de necesitatea atingerii indicatorilor de performanţă ai spitalului. Or, nu rezultă că H. N. a fost vinovată de desfiinţarea secţiei endocrinologie prin neatingerea acestor indicatori şi a slabelor rezultate financiare . Această chestiune îi vizează pe cei din cadrul secţiei de endocrinologie .

În consecinţă, s-a apreciat că dispoziţiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii şi condiţiile acolo prevăzute nu se regăsesc în speţă, măsura concedieri fiind vădit nelegală .

Un alt motiv de nelegalitate constă în aceea că decizia de concediere nu cuprinde menţiunile prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. d din Cadrul N. ca obligatorii .

Dispoziţia de concediere trebuie să cuprindă lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant .

În chiar referatul Ministerului Sănătăţii Publice prin care se aprobă propunerea A.S.P. B pentru o nouă structură organizatorică se arată că, pentru a se încadra în prevederile O.M.S.P. 1778/2006 şi normativele de personal aprobate de acesta, un medic va fi redistribuit în cadrul ambulatoriului de specialitate a spitalului, iar nicidecum că se impune concedierea vreunui medic din spital .

La fel, în cuprinsul dispoziţiei nr. 133/20.08.2007 a B., prin care se comunică aprobarea structurii organizatorice a T. B, la art. 2 se hotărăşte ca pentru personalul rezultat ca urmare a reorganizării se vor lua măsuri de redistribuire .

Cu toate aceste, deşi S.C.J.U. este unitate sanitară în subordinea A.S.P. B aceasta nu se conformează nici acestei dispoziţii şi, în decizia de concediere, nu se face nicio menţiune cu privire la redistribuirea într-o altă muncă .

În privinţa apărărilor intimatului, cu privire la faptul că contestatoarea a fost angajată doar cu ½ normă, având normă întreagă la Universitatea Transilvania, acesta nu era un motiv care să înlăture aplicarea art. 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii aceasta, cu atât mai mult cu cât, în speţă, este vorba despre o integrare clinică a acesteia .

Fără integrarea clinică contestatoarea nu mai poate să îşi îndeplinească atribuţiile ca angajat – cadru universitar al universităţii Transilvania, aceasta întrucât conform art. 2 din Metodologia în baza căreia se realizează colaborarea dintre spitale şi instituţii de învăţământ superior medical aprobată prin O.M.S.P. nr. 140/26.01.2007 se prevede că activităţile de învăţământ universitar se desfăşoară sub îndrumarea personalului didactic care este integrat în spital .

Fără această integrare clinică contestatoarea se găseşte în situaţia în care nu mai poate să predea ca şi cadru universitar, măsura de concediere afectându-i şi celălalt loc de muncă .

Pentru aceste motive, în temeiul art. 78 din Codul muncii instanţa a anulat decizia nr. 445/1.10.2007 emisă de Spitalul Clinic Judeţean B privind încetarea integrării clinice a contestatoarei .

A dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia avută anterior emiterii actelor sus arătate .

A obligat pe intimat la plata drepturilor salariale cuvenite ca urmare a reintegrării pe toată perioada pentru care contestatoarea a fost lipsită de ele şi până la reintegrarea efectivă .

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .

Împotriva acestei hotărâri a formulat recursul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B.

În susţinerea recursul se învederează că instanţa de fon a interpretat greşit actul dedus judecăţii în ceea ce priveşte pierderea de către contestatoare a locului de muncă de la universitate ca urmare a retragerii integrării clinice, în practică existând cadre universitare care nu sunt integrate clinic.

Se precizează de asemenea, că hotărârea 17/12 şi procesul verbal 17/24.09.2007 nu trebuiau a fi comunicate contestatoarei, retragerea integrării clinice a contestatoarei având la bază noua structură organizatorică (reducerea numărului de paturi) şi nu sesizările colectivului de medici vizând conduita contestatoarei.

Integrarea unui alt medic în cadrul policlinicii la data de 24.09.2007 a fost o „pură coincidenţă”, specializarea acestui medic fiind de strictă necesitate, arată recurentul.

Se mai precizează că integrarea clinică a unui medic este în strânsă legătură şi o consecinţă a calităţii lui de cadru universitar, iar contestatoarea a fost înlocuită din activitatea universitară cu un alt medic.

În drept sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod procedură civilă.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 74 din Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu anumite elemente, între care şi „lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant” (art. 74 lit. d din cod).

Iar conform art. 76 din acelaşi act normativ „concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută”.

În speţă, decizia de concediere a contestatoarei nu face nicio referire la elementele cuprinse în art. 74 lit. d din Codul muncii şi această omisiune atrage nulitatea absolută a dispoziţiei atacate. Ca urmare, faţă de acest motiv de drept invocat de contestatoare, examinat şi admis de tribunal, instanţa de recurs va constata că sancţiunea nulităţii absolute este incidentă în cauză, sentinţa atacată este legală, iar recursul nefondat.

Apoi, faţă de această sancţiune a nulităţii absolute, celelalte motive de recurs sunt superflue, având în vedere că actul fiind nul pentru lipsa unui element constitutiv, nu mai prezintă relevanţă juridică considerentele pentru care a fost adoptat acel drept.

În consecinţă şi faţă de cele ce preced, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul va fi respins, iar sentinţa atacată va fi menţinută.

 

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

 

Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B, împotriva sentinţei civile nr. 761/S/11 aprilie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v, pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 9 septembrie 2008.

Preşedinte,

pt.(...) (...), aflată în delegaţie, semnează vicepreşedinte instanţă Ş. B.

Judecător,

(...) (...) (...)

Judecător,

(...) Ş.

 

Grefier,

F. E.

 

 

 

Red.R.P./10.09.2008

Tehnoredact.E.P./16.09.2008/ 2 ex.

Jud. fond T. S., C.T.T.

Toate spetele


Sus ↑