Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 265/R-CM

Şedinţa publică din 17 Februarie 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Grefier : (...) (...)

Pe rol fiind pronunţarea asupra recursului civil declarat de reclamanţii U. O., S. E., E. G., E. B., O. E. G., P. H., P. J., O. G, D. U., U. J., T. B., J. N., Ş. O., N. E., D. D. E., N. J., D.F. E., E. U., D. E., V. N.,S. F., H. N., H. J., U. B., E. N., S. E., T. D., D. D., O. H., D. E., H. J., G G., E. N., D. N., M. N., E. D., D. N.,E. G., M. E., E. G, E. E., O. J., O. F., E. J., P. B., N. N. O., T. G, N. F., H. F., E. D., E. N. N., S. J., S. E., E. E., E. N., E. U.- cu domiciliul ales la J. N. – Râmnicu V,(...), (...) scara B, .11, judeţul V, împotriva sentinţei civile nr.1074 din 02 decembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a – secţia civilă, în dosarul nr(...).

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 13 februarie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în scris, în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunţat următoarea soluţie:

C U R T E A

Asupra recursului de faţă, deliberând, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă în conflict de drepturi înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i V â l c e a - Secţia civilă – Conflicte de muncă şi asigurării sociale, reclamanţii U. O., S. E., E. G., E. B. , O. E. G., P. H., P. J., O. G, D. U., U. J., T. B., J. N., Ş. O., N. E., D. D. E., N. J., D.F. E.,E. U., D. E., V. N., S. F., H. N., H. J., U. B., E. N., S. E., T. D., D. D., O. H., D. E., H. J., G G., E. N., D. N., M. N., E. D., D. N., E. G., M. (...)a, E. G, E. E., O. J., O. F., E. J., P. B., N. N. O., T. G, N. F., H. F.,E. D., E. N. N., S. J., S. E., E. E., E. N., E. U., cu domiciliul ales pentru comunicare a actelor de procedură la avocat J. N.,(...), (...) 20, .B, .11. judeţul V, în contradictoriu cu pârâţii AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ V, cu sediul în Rm.V,(...)(...)ranscozia, judeţul V, SC P. SA, cu sediul în Rm V,(...), judeţul V, au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei AJOFM V la plata sumelor de bani cu titlul de venit lunar de completare conform art. 7 lit. c din OUG nr.116/2006, iar în subsidiar să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de bani cu titlu de plăţii compensatorii în baza art. 28- 29 din OUG nr.98/1999.

In motivarea acţiunii, reclamanţii învederează instanţei că în data de 31 martie 2008 au fost emise în baza art.73 alin.l Codul muncii şi în baza art. 39 alin. l din CCM preavize de concediere având în vedere că SC D. SRL N. a cumpărat activele „Complexului de E. Avicola E. ”, „ Fabrica de O. Combinate FNC E.” şi „ Complexul de Porci T.” şi ca atare activitatea în cadrul acestor subunităţii a încetat, fapt ce a determinat desfiinţarea efectivă a locurilor de muncă.

In acest sens a dispus concedierea colectivă a 598 de angajaţi şi întrucât angajatorul SC P. SA este societate comercială cu capital majoritar de stat sunt aplicabile dispoziţiilor OUG nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate din concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi comerciale cu capital majoritar de stat .

Reclamanţii mai arată că în situaţia în care se va aprecia că dispoziţiile ordonanţei nu sunt aplicabile prezentei cauze, urmează să fie avută în vedere OUG nr.98/1999 care prevede că în cazul concedierilor colective se stabilesc plăţii compensatorii către salariaţii disponibilizaţi în condiţiile prevăzute de art. 32 în funcţie de salariul mediu net pe unitate şi vechimea în muncă a fiecărui angajat .

In consecinţă, solicită stabilirea concretă a drepturilor băneşti reprezentând fie venituri lunare de completare, fie plăţi compensatorii ce urmează să se realizeze prin efectuarea unei expertize contabile.

Prin întâmpinarea formulată de pârâta SC P. SA s-a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamanta E. U. ca fiind prematur introdusă şi respingerea acţiunii celorlalţi reclamanţi, ca fiind neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei invocate, pârâtul arată că reclamanta E. U. este încă salariata SC P. SA la data de 08.04.2008 i s-a comunicat preavizul de concediere şi începând cu data de 14.04.2008 până în prezent contractul său individual de muncă este suspendat de drept, ca urmare a incapacităţii temporare de muncă conform certificatelor de concediu medical depuse de către salariată.

In ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamanţii solicită obligarea AJOFM V la plata sumelor de bani cu titlul de venit lunar de completare conform art. 7 lit. c din OUG nr.116/2006 acest pârât a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât venitul de completare se stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj şi se acordă de către Agenţiile de ocupare a forţei de muncă judeţene.

Referitor la al doilea capăt de cerere având la bază în principal prevederile OUG nr.116/2006, pârâta precizează că aceasta se aplică procesului de restructurare şi închidere a minelor, iar SC P. SA nu se află nominalizată printre aceste societăţi, iar în subsidiar prevederile OUG nr. 98/1999, pârâta arată că aceasta se referă la procesele de restructurare , reorganizare, închidere operaţională a activităţii, etc. ori, în cazul de faţă este vorba de vânzarea unui activ şi nu de privatizare a societăţii comerciale.

Aceeaşi pârâtă a formulat şi cerere de chemare în garanţie a autorităţii pentru valorificarea activelor statului, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea AVAS la plata contravalorii sumelor reprezentând plăţii compensatorii, pe considerentul că este o societate comercială pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, având ca acţionar majoritar AVAS-ul.

Ulterior prin cererea de la fila 125 dosar, pârâta SC P. SA a solicitat să se ia act de renunţarea la judecată faţă de cererea de chemare în garanţie a Autorităţii pentru Valorificare a Activelor Statului .

Spre dovadă pârâta a depus la dosarul cauzei contractele individuale de muncă, deciziile de desfacere a raporturilor de muncă, adrese privind salariul mediu net pe ultimele trei luni şi la nivel de unitate, adresa de înaintare la AJOFM a listelor cu salariaţii concediaţi.

Prin întâmpinarea formulată de pârâta Agenţia Judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă V, s-a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că OUG nr.116/2006 se referă la societăţile care pot efectua concedieri colective în condiţii prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi şi acesta se stabilesc prin hotărâre a guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a AVAS, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare .

In acest sens arată că pârâta SC P. SA nu a efectuat concedieri colective potrivit OUG nr.116/2006, neexistând o hotărâre a guvernului şi nici un program de restructurare şi reorganizare a societăţii, iar în cărţile de muncă ale persoanelor disponibilizate nu este prevăzută această ordonanţă drept pentru care AJOFM V nu poate să acorde sume de bani cu titlul de venit lunar de completare .

T r i b u n a l u l V â l c e a, prin sentinţa civilă nr.1074 din 2 decembrie 2008 a admis excepţia prematurităţii acţiunii formulată de către reclamanta E. U. şi a respins acţiunea promovată de aceasta, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC P. SA şi a respins acţiunea împotriva acestei pârâte. A respins totodată şi acţiunea formulată împotriva pârâtei AJOFM V.

Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.7 lit.c din Normele de aplicare a OUG nr.116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, societăţile care sunt obligate să efectueze plata de drepturi privind venitul lunar de completare se referă la persoanele juridice strict menţionate de dispoziţiile legale ale art.7 lit.c, între care nu se regăsesc şi societăţile comerciale de tipul SC P. SA.

Dispoziţiile legale cuprinse atât în OUG nr.116/2006, cât şi cu OUG nr.98/1999 vizează alte entităţi decât SC P. SA, iar în atare condiţii această societate pârâtă nu are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte pe reclamanta E. U., instanţa a reţinut că între aceasta şi pârâta SC P. SA mai există raporturi juridice de dreptul muncii şi astfel pretenţia sa de a i se plăti sume de bani cu titlu lunar de completare este prematur formulată.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamanţii au avut calitatea de angajaţi ai SC P. SA şi au fost ulterior disponibilizaţi ca urmare a concedierii colective, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, în temeiul dispoziţiilor art.55 lit.c, 58, 65,66,68 alin.1 lit.c Codul muncii şi ale art.36 şi 37 din CCM al SC P. SA.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din OUG ntr.116/2006, societăţile care pot efectua concedieri colective în condiţiile acestei ordonanţe, precum şi numărul de salariaţi care urmează să fie disponibilizaţi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a AVAS, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate în cadrul societăţilor prevăzute la anexa 3.

Lista societăţilor prevăzute la anexa 3 cuprinde Compania Naţională a I. SA P şi Compania Naţională a V. SA B Societatea comercială pârâtă nu a efectuat concedieri colective în temeiul OUG nr.116/2006, deoarece nu a existat o hotărâre a Guvernului cu privire la această societate şi nici un program de reorganizare şi restructurare a acestei societăţi.

În ceea ce priveşte cererea formulată în subsidiar de către reclamanţi cu privire la acordarea sumei de bani cu titlu de plăţi compensatorii în baza art.28, 29 din OUG nr.98/1999 tribunalul a constatat că aceste prevederi legale sunt aplicabile numai societăţilor care au fost în mod expres menţionate în OUG nr.98/1999, între acestea neregăsindu-se şi SC P. SA, aşa încât s-a conchis că reclamanţii nu pot beneficia de nici una din plăţile solicitate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal reclamanţii, care o critică pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea recursului se arată că instanţa a interpretat în mod greşit atât dispoziţiile art.2 din OUG nr.116/2006, cât şi dispoziţiile art.1 din O8/1999, apreciind în mod eronat că nu se încadrează în aceste dispoziţii legale concedierea colectivă din această cauză.

Nu s-a avut în vedere că din conţinutul art.2 din OUG nr.116/2006 rezultă în mod clar care sunt societăţile comerciale cu capital majoritar de stat care pot efectua concedieri colective şi faptul că normele acestei ordonanţe, vizează tocmai protecţia socială a personalului disponibilizat prin concedieri colective, aplicându-se ori de câte ori societăţile comerciale iau această măsură de concediere care nu implică vina angajatului.

Faptul că intimata SC P. SA nu a respectat condiţiile prevăzute de lege vizând concedierea colectivă a reclamanţilor nu poate atrage neacordarea despăgubirilor băneşti prevăzute de lege, reglementate prin OUG nr.116/2006 sau plăţile compensatorii prevăzute de art.27 din OUG nr.98/1999.

De asemenea, instanţa a respins nejustificat şi capătul subsidiar de cerere, apreciind că în cauză nu se aplică nici dispoziţiile art.1 din OUG nr.98/1999, reţinând că vânzarea de active ca în speţa de faţă nu constituie restructurare, privatizare sau lichidare.

Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, iar pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Verificând sentinţa recurată, în raport cu criticile invocate, Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce preced.

Conform art.2 din OUG nr.116/2006, societăţile care pot efectua concedieri colective în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă, precum şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăţilor prevăzute în anexa nr.3.

Art.3 din OUG nr.116/2006 prevede că măsurile de protecţie socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare şi reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăţilor prevăzute la art.1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile expres enumerate de lege.

Deci, actul normativ impune anumite condiţii pentru a deveni aplicabile măsurile de protecţie pe care le cuprinde: existenţa unui program de restructurare şi/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau AVAS, cu societăţile ce pot efectua concedieri colective şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi.

În cauză nu sunt îndeplinite aceste condiţii, mai mult decât atât pârâta SC P. SA nu este cuprinsă în niciuna dintre anexele actului normativ, astfel că este legală concluzia primei instanţe, privind aplicabilitatea OUG nr.116/2006.

Este fondată însă critica ce vizează aplicabilitatea OUG nr.98/1999 şi care conduce la modificarea hotărârii.

Astfel, conform art.1 din această ordonanţă, măsurile de protecţie socială prevăzute de ordonanţa de urgenţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii financiare din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.

Rezultă deci că actul normativ se aplică salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de : restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, în timp ce prima instanţă a apreciat că în speţă nu există niciuna dintre aceste procese.

Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaţionale reglementate de OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr.99/1999, salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute de prezenţa ordonanţă de urgenţă.

Conform art.2 alin.1 lit.b din OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, dispoziţiile actului normativ se aplică şi vânzării de active ale regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, inclusiv ale companiilor naţionale şi ale societăţilor naţionale ori ale celorlalte societăţi comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes naţional sau local.

Închiderea operaţională şi şi vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secţiunea I a OUG nr.88/1997, respectiv în art. 32⁵ – 32⁷.

Astfel, conform art. 32⁵, vor fi supuse închiderii operaţionale toate activele pentru care din procesul de exploatare şi valorificare a produselor şi serviciilor pe care realizează nu se pot recupera cel puţin cheltuielile aferente cu excepţia celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziţii legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societăţii comerciale cu veniturile obţinute din alt sector. Nu se consideră compensare cota – parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.

Potrivit art. 32⁶, activele închise operaţional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariaţii vor fi disponibilizaţi, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.32⁷, vânzarea activului se face pe bază de licitaţie publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă.

Din coroborarea tuturor textelor legale sus enunţate, rezultă că măsurile de protecţie instituite de OUG nr.98/1999 sunt aplicabile şi în situaţia vânzării de active ( în cazul procesului de privatizare) de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, aşa cum este SC P. SA.

În consecinţă, în speţă îşi găseşte aplicabilitatea OUG nr.98/1999, care prevede că măsurile de protecţie pentru salariaţii disponibilizaţi colectiv – acordarea unei plăţi compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă, al cărei cuantum este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.

Suma de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din OUG nr.98/1999 şi ea diferă în funcţie de vechimea în muncă.

În baza art.312 Cod pr.civilă şi art.291 Codul muncii se va admite recursul şi se va modifica în parte sentinţa, în sensul că se va admite acţiunea şi va fi obligată pârâta AJOFM V să acorde reclamanţilor plăţile compensatorii prevăzute de art.28-32 din OUG nr.98/1999.

Acţiunea urmează a fi admisă şi faţă de pârâta SC P. SA.

Este adevărat că această plată compensatorie nu se suportă de către societatea angajatoare, ci din fondul pentru plata ajutorului de şomaj, conform art.5 din OUG nr.98/1999, însă în acest proces de concediere colectivă angajatorului îi revine obligaţia potrivit art.31, ca în termen de 3 zile de la data desfacerii contractelor individuale de muncă, să transmită agenţiilor pentru: ocupare şi formare profesională judeţene şi a municipiului B listele cu salariaţii disponibilizaţi.

În atare condiţii, în mod greşit tribunalul a apreciat că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, deoarece hotărârea pronunţată trebuie să-i fie opozabilă pentru ca SC P. SA să-şi îndeplinească atribuţiile prevăzute de art.31 din OUG nr.98/1999.

Instanţa de fond a soluţionat însă corect excepţia prematurităţii acţiunii formulată de către reclamanta E. U., iar sub acest aspect urmează a se menţine hotărârea recurată, întrucât între aceasta şi pârâta SC P. SA există încă raporturi juridice de dreptul muncii, dat fiind faptul că la data de 8.04.2008 i s-a comunicat preavizul de concediere, iar începând cu data de 14.04.2008 până în prezent contractul său individual de muncă este suspendat de drept, ca urmare a incapacităţii temporare de muncă conform certificatelor de concediu medical depuse de către această salariată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE F.

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii U. O., S. E., E. G., E. B., O. E. G., P. H., P. J., O. G, D. U., U. J., T. B., J. N., Ş. O., N. E., D. D. E., N. J., D.F. E., E. U., D. E., V. N.,S. F., H. N., H. J., U. B., E. N., S. E., T. D., D. D., O. H., D. E., H. J., G G., E. N., D. N., M. N., E. D., D. N.,E. G., M. E., E. G, E. E., O. J., O. F., E. J., P. B., N. N. O., T. G, N. F., H. F., E. D., E. N. N., S. J., S. E., E. E., E. N., E. U. împotriva sentinţei civile nr.1074 din 2 decembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a.

Modifică în parte sentinţa în sensul că admite acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu intimatele – pârâte şi obligă pe pârâta A.J.O.F.M V să acorde recurenţilor – reclamanţi (mai puţin reclamantei E. U.) plăţile compensatorii prevăzute de art.28-32 din O.U.G. nr.98/1999.

Menţine în rest sentinţa.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2009, la Curtea de A p e l P i t e ş t i – Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

F.A. D.R. J.D.

Red.F.A.

TC/4 ex.

25.02.2009

jud fond.D.E.

C.A.N. Grefier,