Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 804

Şedinţa publică de la 03 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

*************

Pe rol, soluţionarea recursului declarat de pârâta S. J. T. T. REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC E. D. SA, împotriva sentinţei civile nr.5836 din 31.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi Ş. E., E. N., E. G, D. E., T. G, E. O., T. E., H. S., D. N., S. D., J. D., E. J..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurent pârât S. J. T. T. REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC E. D. SA, prin consilier juridic E. N. lipsind: intimaţii reclamanţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părţii prezente asupra recursului.

Consilier juridic N. E. pentru recurenta pârâtă solicită respingerea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa civilă nr.5836 din 31.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) a fost admisă acţiunea formulată de petenţii Ş. E., E. N., E. G, D. E., T. G, E. O., T. E., H. S., D. N., S. D., J. D., E. J., împotriva intimatei S.C.E. D. S.A.(fostă S.C. E. S.A.)B.

A fost obligată intimata să plătească petenţilor drepturile băneşti reprezentând diferenţa de plăţi compensatorii conform art. 50 alin 1 din CCM, dintre cele încasate conform Planului Social şi cele cuvenite şi neacordate în raport de nivelul mediu net pe societate la data încetării contractului individual de muncă, respectiv 4 salarii medii nete la nivel de unitate, actualizate la data plăţii.

A fost obligată intimata la plata catre petent a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată .

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Petenţii au fost concediaţi în temeiul art.65 şi art. 66 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării activităţii conform Programului de reorganizare al S.C. E. S.A...

In conformitate cu Planul Social E. invocat, de altfel, şi de intimată în preambulul deciziei de concediere, angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi să beneficieze, în funcţie de vechimea în muncă în cadrul intimatei, de indemnizaţii de concediere, calculate conform art. 50 din CCM.

Conform art.50 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2007 „la concedierea individuală din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere.

Se menţionează că valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E., prevederile domeniului vizat în articol completându-se cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

Conform Planului Social susmenţionat, salariul mediu brut E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004, majorat în anii următori direct proporţional cu acelaşi procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Potrivit art.7 şi 8 din Legea 130/1996 „La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă, părţile sunt egale şi libere, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor.

Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.”

Potrivit art.243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi, iar neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.

Mai mult decât atât, potrivit art.50 alin.4 din CCM/2007 ,,prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.”

Atât planul social, cât şi amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanţii societăţii şi reprezentanţii sindicatelor.

Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor, iar potrivit art.25 alin.1 din acelaşi act normativ, „contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părţi, se depune şi se înregistrează la direcţia generală de muncă şi protecţie socială sau a Municipiului B, după caz” şi se aplică în continuare de la data înregistrării.

Conform art. 31 din Legea nr.130/1996, modificările aduse contractului colectiv de muncă trebuie să respecte aceleaşi condiţii ca cele prevăzute în art. 7 alin.2.

În raport de dispoziţiile legale de mai sus, instanţa consideră că atât planul social, cât şi amendamentele la acesta, au natura juridică a unor convenţii, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, pentru că nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr.130/1996.

Potrivit art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2005” la concediere, din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, în funcţie de vechimea acesteia, o indemnizaţie minimă de concediere …” în cazul petentului -peste 15 ani vechime- 5 salarii medii nete. Mai mult decât atât, alin.4 al aceluiaşi articol prevede, fără echivoc, că prevederile acestui articol se aplică şi acestea.

În raport de prevederile art. 38 Codul muncii, conform cărora „salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate”.

Astfel, din interpretarea sistematică amendamentului la acordul social prin care se menţionează că „prevederile domeniului vizat în articolul 50 se completează cu prevederile Acordului Social însuşit de părţi, iar dacă există reglementări mai favorabile, se aplică acestea” rezultă că drepturile acordate se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din C.C.M., şi nicidecum nu se exclud, instanţa urmând să oblige intimata la plata drepturile prevăzute de art. 50 alin.1 din C.C.M./2007.

Intimata nu şi-a formulat apărarea şi nu a administrat dovezi din care să rezulte că a achitat petentului cele 4 salarii medii nete la nivel de unitate prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta E. D. SA B, considerând că instanţa de fond a interpretat greşit art.50 din CCM şi acordurile sociale, şi nu a înţeles exact situaţia reală acordării indemnizaţiilor concediere.

Prin acordurile sociale încheiate de părţile CCM şi semnate de reprezentanţii acestora nu s-a făcut altceva decât să se stabilească în beneficiul angajaţilor acordarea unor sume de bani mult mai mari decât cele stabilite prin art.5o din CCM.

Instanţa de fond nu a făcut altceva decât să oblige recurenta la plata de 2 ori a dreptului bănesc numit indemnizaţie de concediere, cumulând contrar regulilor de drept prevederile mai favorabile cu cele mai puţin favorabile.

A fost ignorată convenţia părţilor CCM exprimată în mod clar şi fără a lăsa loc interpretărilor şi anume, că salariaţii concediaţi din motive ce nu ţin de persoana acestora primesc o singură sumă de bani cu titlu de indemnizaţie de concediere.

Prin acordul social încheiat la 07 decembrie 2005 s-a convenit asupra măsurii de atenuare a consecinţelor concedierii prin plata unei indemnizaţii mai mari decât cea stabilită prin CCM, iar prin acordurile sociale din 03.01.2006 şi 29.01.2007, pentru a-i fi evitate aceste interpretări, părţile CCM au înserat următoarea explicaţie : „ pentru a evita orice neînţelegere în legătură cu suma de bani ce urmează a fi primită de către fiecare angajat, cu titlu de indemnizaţie de concediere, părţile convin ca persoanele afectate de măsura concedierii colective, vor primi, în funcţie de vechimea în PETROL numai suma netă ce este înscrisă în tabelul de mai sus ….”.

Prin aceste acorduri părţile au convenit asupra plăţii unei indemnizaţii de concediere în funcţie de vechimea în petrol mai mare decât cea stabilită în CCM.

Curtea constată a fi fondat recursul pentru următoarele considerente :

Art. 50 alin. 1 din CCM menţionează că, la concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor, angajatorul are obligaţia de a plăti acestora o indemnizaţie minimă de concediere funcţie de vechimea acestora.

La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale Acordului Social însuşit de părţi.

În Acordul Social încheiat la 7.12.2005 s-a menţionat că salariaţii vor primi o indemnizaţie de concediere în funcţie de vechimea în petrol,mai mare decât cea stabilită prin contractul colectiv de muncă.

Din coroborarea textelor menţionate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin CCM, stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia.

Aceasta înseamnă că, la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Este motivul pentru care părţile între care s-a încheiat CCM au înţeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale acordului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind menţionate detaliat în acest acord social.

Este evident că vechimea la care face trimitere art.50 alin.1,nu este vechimea în muncă,ci vechimea în petrol la care face trimitere acordul social.

Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că şi în Acordul Social încheiat în 2006,în 2007şi în Amendamentul la Acordul Social din 2008, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în petrol vor primi o indemnizaţie de concediere.

Sunt considerentele pentru care, în temeiul dispoz. art.312 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentinţa şi va respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta S. J. T. T. REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC E. D. SA, împotriva sentinţei civile nr. 5836 din 31.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi Ş. E., E. N., E. G, D. E., T. G, E. O., T. E., H. S., D. N., S. D., J. D., E. J. .

Modifică sentinţa.

Respinge acţiunea.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Februarie 2010.

Red.jud. M.E..02.2010

J.F.S.V./A.U.