Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 4551/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 7181 R

Şedinţa publică de la 07 decembrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) A (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) D. (...)

GREFIER J. S. N.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenta intimată (...) N. T. E. SRL împotriva sentinţei civile nr.2845/03.04.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata contestatoare E. B. E., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30.11.2009 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 07.12.2009, hotărând următoarele:

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2008 sub nr(...), conexată cu cererea înregistrata la data de 04.12.2008 sub nr(...), pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestatoarea E. Augusta-E. a solicitat anularea notificării cu nr.255/2.06.2008 şi a deciziei de concediere nr.65/24.10.2008 emise de intimata (...) N. T. E. SRL, reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile de care a fost lipsită până la reintegrare, obligarea paratei la plata drepturilor salariale începând cu luna mai 2008 pana la data concedierii, inclusiv indemnizaţia pentru concediul medical, precum si obligarea paratei la plata unor daune morale.

La data de 07.11.2008, intimata (...) N. T. E. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. În cuprinsul aceluiaşi act de procedură intimata a ridicat excepţia de nulitate a actului adiţional nr.1 din data de 01.04.2007 la contractul individual de muncă nr.81 din 20.01.2007 al contestatoarei, pe motiv că nu este semnat de administrator ca reprezentant al angajatorului.

Prin sentinţa civilă nr.2845 din 03.04.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i au fost admise în parte cererile conexate formulate de contestatoarea E. Augusta E., a fost anulată decizia de concediere nr.65 din 24.10.2008 emisă de intimată (...) N. T. E. SRL; s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior concedierii; a fost obligată intimată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii, 24.10.2008, până la reintegrarea efectivă; a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale şi a indemnizaţiei de concediu medical pentru perioada cuprinsă între 1.05.2008 - 24.10.2008; au fost respinse cererile de anulare a notificării nr.255/02.06.2008 si de acordare a daunelor morale ca neîntemeiate; a fost respinsă cererea reconvenţională prin care se solicită anularea actului adiţional ca prescrisă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că contestatoarea E. Augusta E. a fost salariata pârâtei (...) N. T. E. SRL pe funcţia de director executiv în baza contractului individual de muncă nr.81/20.01.2007 înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă B sub nr.782/6.02.2007.

Iniţial, contractul de muncă a fost încheiat pe perioadă determinată de 3 luni, iar ulterior, la data de 1.04.2007, s-a încheiat actul adiţional nr.1 prin care s-a modificat elementul „durata contractului" din durată determinată în nedeterminată.

În întâmpinarea cu caracter reconvenţional pârâta a solicitat constatarea nulităţii actului adiţional din 1.04.2007 pe motiv că nu a fost semnat de reprezentantul administratorului societăţii, E. M..

Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.283 al.1 litera d Codul muncii, cererile privind nulitatea unui contract de muncă, act adiţional sau clauză dintr-un contract colectiv sau individual pot fi formulate pe toată durata existenţei contractului.

Întrucât la data introducerii acţiunii raporturile de muncă au încetat, instanţa de fond a reţinut că s-a prescris dreptul la acţiune pentru constatarea nulităţii acestui act adiţional, astfel încât a fost respinsă cererea reconvenţională ca fiind prescris dreptul la acţiune.

Instanţa de fond a mai reţinut că la data de 24.10.2008 intimata a emis decizia de concediere nr.65 prin care a dispus, începând cu data de 24.10.2008, încetarea raporturilor de muncă dintre părţi în baza dispoziţiilor art.65 Codul muncii. S-a apreciat că decizia de concediere este nulă pentru încălcarea dispoziţiilor art.74 litera a Codul muncii întrucât aceasta nu cuprinde motivele ce au determinat desfiinţarea postului ocupat de salariată.

Precizarea făcută la art.4 din dispozitivul deciziei în sensul că motivul concedierii este desfiinţarea postului ocupat de salariată dispusă prin Hotărârea Administratorului (???)" ca urmare a politicii", nu echivalează, în opinia instanţei de fond, cu o indicare a motivului concret ce a dus la desfiinţarea postului ocupat de contestatoare.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul a apreciat că intimata nu a făcut dovada că desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariata contestatoare a avut la bază o cauză reală şi serioasă, aşa cum prevăd dispoziţiile art.65 Codul muncii. Desfiinţarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice, etc., şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

Ori, societatea intimată nu a făcut dovada că măsura concedierii a fost impusă de nevoile reale ale societăţii şi că la nivelul angajatorului ar fi avut loc o reorganizare şi o restrângere reală a activităţii.

Întrucât a apreciat că decizia de concediere nr.65/24.10.2008 este netemeinică şi nelegală, instanţa de fond a dispus anularea acesteia şi, în baza dispoziţiilor art.78 Codul muncii, a obligat angajatorul să o reintegreze pe contestatoare pe postul deţinut anterior concedierii şi să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile de care a fost lipsită de la data concedierii şi până la reintegrare.

Întrucât intimata nu a făcut dovada ca a plătit contestatoarei drepturile salariale pentru intervalul mai 2008, data concedierii, -24.10.2008, inclusiv indemnizaţia de concediu medical conform certificatelor medicale seriile D. nr. (...)D., nr. (...) si D. nr. (...), tribunalul, văzând si dispoziţiile art.161-163 Codul muncii, a obligat intimata la plata către contestatoare a drepturilor salariale şi indemnizaţiei de concediu medical pentru intervalul susmenţionat.

Tribunalul a respins însă ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea notificării nr.255/2.06.2008 întrucât a apreciat că aceasta nu reprezintă decât o înştiinţare prealabilă făcută de angajator salariatei cu privire la încetarea pe viitor a raporturilor de muncă. În consecinţă, acest act nu şi-a produs efecte juridice cu privire la încetarea raporturilor de muncă dintre părţi.

Întrucât contestatoarea nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit instanţa de fond a respins şi acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs la data de 15.06.2009 intimata (...) N. T. E. SRL, înregistrat pe rolul Curţii de A p e l B u c u r e ş t i - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 09.07.2009 sub nr(...).

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art.304¹ Cod de procedură civilă, recurenta intimată a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii dată de instanţa de fond şi a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii criticate în sensul constatării nulităţii actului adiţional analizat şi, pe fondul cauzei, respingerea contestaţiei împotriva deciziei de concediere nr.65 din 24.10.2008, cu consecinţa menţinerii acesteia ca temeinică şi legală.

Cu privire la constatarea nulităţii actului adiţional la contractul individual de muncă al contestatoarei E. Augusta E., se arată că a fost angajată a (...) N. T. E. SRL pe funcţia de director executiv, în baza contractului individual de muncă nr. 81/20.01.2007 înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă B sub nr. 782/06.02.2007. Contractul individual de muncă iniţial a fost încheiat pe perioadă determinată de 3 luni, iar ulterior la data de 01.04.2007 s-a încheiat actul adiţional nr. 1 prin care s-a modificat clauza „durata contractului" din durată determinată în durată nedeterminată.

Din partea societăţii actul adiţional a fost semnat de doamna E. Augusta E. şi nu de împuternicitul societăţii, domnul E. M., administrator. Astfel, conform art. 34 din Decretul nr.31/1954 "persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul".

Conform art.35 din Decretul nr. 31/1954 "Persoana juridica îşi exercita drepturile si îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi". Pe cale de consecinţă, dacă limitele puterilor conferite au fost depăşite, aceste acte (contractul de muncă şi actul adiţional) nu sunt ale (...) N. T. E. SRL.

De asemenea, conform art. 57 alin. (1) din Codul muncii şi art. 948 din Codul civil, prin semnarea actului adiţional de către E. Augusta E., în calitate de angajator, nu a fost respectată una din condiţiile contractului, anume capacitatea de a contracta ceea ce atrage nulitatea actului.

Pentru a respinge cererea reconvenţională, instanţa a reţinut că la data introducerii acţiunii raporturile de muncă au încetat, astfel că s-a prescris dreptul la acţiune al societăţii pentru constatarea nulităţii acestui act adiţional.

Consideră recurenta că raţionamentul instanţei de fond este fals din moment ce a admis cererea de anulare a deciziei de concediere, ceea ce semnifică existenţa raportului de muncă, astfel că la data introducerii cererii de constatare a nulităţii actului adiţional la contractul de muncă erau aplicabile dispoziţiile art. 283 din Codul muncii.

Cu privire la cauza reală şi serioasă a concedierii, precizează recurenta că a avut loc o restrângere masivă de activitate, fiind închise aproximativ un număr de 45 de puncte de lucru ale societăţii, conform hotărârii asociatului unic din data de 20 februarie 2009, înregistrată la registrul comerţului, rămasă definitivă prin nerecurare, conform încheierii nr.16373/04.30.2009, precum şi hotărârii asociatului unic din data de 20.05.2009. Astfel, dintr-un total de 99 de puncte de lucru au fost închise 45 puncte de lucru, ceea ce reprezintă aproximativ 50% din întreaga activitate a societăţii. De asemenea au fost încetate relaţiile de muncă cu aproximativ 80% din salariaţii societăţii.

Cu privire la nemotivarea deciziei de concediere, precizează că doar o eroare de redactare a făcut posibil să nu fie menţionat motivul concedierii, precum şi numărul hotărârii administratorului. Astfel, s-a avut în vedere hotărârea asociatului unic din data de 01.02.2008 prin care, avându-se în vedere politica societăţii privind fuziunea (...) N. T. E. SRL cu (...) N. H. SRL şi (...) N. Servicii SRL; restrângerea activităţii; reducerile de personal, s-a decis desfiinţarea postului de director executiv, post ocupat de doamna E. Augusta E. şi preluarea acestor atribuţii de către administratorul societăţii.

Astfel, faţă de împrejurarea că au fost închise un număr de 45 de puncte de lucru dintr-un total de 99, şi au încetat contractele de muncă a peste 80% din salariaţii societăţii, rezultă că încetarea contractului individual de muncă al doamnei E. Augusta E. a avut un caracter efectiv şi o cauză reală şi serioasă.

În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.

Examinând motivele de recurs faţă de hotărârea atacată şi probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.304¹ Cod de procedură civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:

Criticile de nelegalitate sunt formulate de recurenta-intimată sub două aspecte: pe de o parte, sub aspectul greşitei respingeri a cererii de declarare a nulităţii actului adiţional al contractul individual de muncă ca tardivă, iar pe de altă parte, sub aspectul greşitei admiteri a contestaţiei salariatei împotriva deciziei de concediere cu consecinţa reintegrării acesteia pe funcţia şi postul deţinute anterior. Raţionamentul prezentat de recurentă este corect: dacă decizia de concediere este nulă, iar salariatul are în continuare situaţia juridică de salariat, prin urmare raportul de muncă este în derulare, atunci nu poate opera prescripţia extinctivă cu privire la cererea de a se declara nulitatea unei clauze a contractul individual de muncă materializată într-un act adiţional.

Dat fiind acest raţionament, Curtea va cerceta mai întâi motivele de recurs subsumate contestaţiei formulate de salariată împotriva deciziei prin care a fost concediată, instanţa de recurs urmând a avea în vedere în aceste limite dispoziţiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă care permit cenzurarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti care a fost pronunţată fie cu aplicarea greşită a legii, fie este lipsită de temei legal.

Acest temei de cercetare a recursului se impune, deşi nu a fost invocat în mod expres de recurenta-intimată, câtă vreme argumentele părţii vizează greşita aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor C o d u l u i m u n c i i referitoare la condiţiile de formă ale deciziei de concediere, respectiv condiţiile de aplicare a concedierii în temeiul art.65 Codul muncii, raportate însă la situaţia de fapt rezultată în cauză prin probele administrate de părţi în cele două grade de jurisdicţie.

Tribunalul a considerat că decizia de concediere nr.65 din 24.10.2008 este nulă pentru nerespectarea dispoziţiilor art.74 lit.a Codul muncii care impun menţionarea în cuprinsul deciziei a motivelor care determină concedierea.

Deşi legea nu precizează expres vreo formulă sau formă în care trebuie să se materializeze această menţiune, se consideră că angajatorul şi-a îndeplinit obligaţia dacă inserează în cuprinsul deciziei referiri concrete, clare, lipsite de echivoc asupra motivelor care l-au determinat să ia măsura concedierii salariatului său, motive care să poată fi încadrate în cazurile de concediere reglementate de Codul muncii. Aşa fiind, angajatorului i se cere să precizeze împrejurările de fapt care au condus societatea la decizie, dar şi împrejurările de drept în sensul de a indica cazul de concediere pe care l-a aplicat salariatului său.

Or, societatea intimată (...) N. T. E. SRL a indicat în cuprinsul deciziei contestate faptul că prin hotărârea administratorului postul de director executiv ocupat de salariata contestatoare a fost desfiinţat, ca urmare a politicii firmei în domeniul reorganizării, temeiul acestei concedieri fiind dispoziţiile art.65 Codul muncii. În concluzie, decizia cuprinde motivul concedierii, actul emis de angajator nefiind supus sancţiunii nulităţii.

De altfel, menţiunea analizată aici şi prevăzută de art.74 lit.a Codul muncii este supusă unei sancţiuni cu nulitatea care nu are caracter expres: Pentru a subzista această nulitate este necesar să se producă o vătămare celeilalte părţi care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului. Ori, salariatul concediat trebuie să dovedească vătămarea pentru că, fiind cazul unei nulităţi virtuale, vătămarea nu se prezumă ci trebuie dovedită de cel care o afirmă.

În cauză însă, intimata contestatoare nu a invocat în cuprinsul contestaţiei sale drept motiv al nulităţii măsurii luate de angajator faptul că nu ar fi inserate în decizie motivele concedierii, întreaga argumentaţie a acesteia fiind construită pe ideea că nu a existat o cauză reală şi serioasă de concediere, adică pe aspecte de temeinicie a concedierii.

În concluzie, câtă vreme salariata interesată nu a invocat aspectele formale ale deciziei de concediere, Curtea consideră că aceasta nu a fost vătămată în nici un fel, astfel că anularea deciziei pe acest temei nu se justifică.

Referitor la criticile recurentei-intimate asupra temeiniciei măsurii concedierii, Curtea constată că acestea sunt fondate, fiind dovedit în cauză motivul real şi serios al angajatorului care a determinat concedierea salariatului. În acest sens, s-a dovedit că la data de 01.06.2008 în cadrul societăţii a fost aprobată o nouă organigramă care, urmare restructurării, nu mai cuprindea postul de director executiv ocupat de salariata concediată. În noua organigramă toate atribuţiile îndeplinite anterior de directorul executiv sunt preluate de administratorul societăţii desemnat prin hotărârea din 20.05.2008. S-a dovedit aşadar că desfiinţarea postului este reală, postul ocupat de salariata concediată nemaiexistând în organigrama societăţii.

S-a dovedit de asemenea că măsura de organizare a fost şi serioasă câtă vreme prin hotărârea asociatului unic din 20.02.2009 s-a dispus o restrângere masivă de activitate la nivelul firmei prin închiderea a 45 de puncte de lucru dintr-un total de 99 de puncte, ceea ce înseamnă aproximativ J din activitatea societăţii, urmare unor pierderi financiare masive înregistrate în anii financiari 2006-2008. Închiderea acestor puncte de lucru a însemnat încetarea raporturilor de muncă prin concediere a unui mare număr de salariaţi şi, implicit, reducerea funcţiilor de conducere.

În concluzie, măsura luată de angajator este legală şi temeinică, acesta având atributul exclusiv de a-şi stabili structura organizatorică optimă care să permită desfăşurarea activităţii în condiţii de eficienţă economică.

Curtea consideră că dispoziţia t r i b u n a l u l u i d e a anula decizia de concediere şi de a dispune reintegrarea salariatei pe postul deţinut anterior a fost dată cu aplicarea greşită a legii astfel că, în temeiul art.312 coroborat cu art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul şi va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va respinge contestaţia sub aspectul cererii de anulare a deciziei, de reintegrare în funcţia deţinută anterior şi de plata despăgubirilor.

Cum în instanţa de recurs s-a constatat că măsura de concediere luată de societatea angajatoare produce efecte juridice, apare ca fiind corectă soluţia tribunalului prin care s-a respins ca fiind prescrisă cererea de declarare a nulităţii unui act adiţional acordat. Curtea va înlătura deci criticile formulate sub acest aspect, urmând a păstra dispoziţia menţionată anterior.

Văzând dispoziţiile art.274 Cod de procedură civilă, Curtea va obliga intimata-contestatoare care se găseşte în culpă procesuală să plătească cheltuieli de judecată recurentei-intimate în valoare de 2.000 lei dovedite cu chitanţa nr.33 fără dată, eliberată de Cabinet individual de avocatură D. H.. În acest sens, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art.272 alin.3 Cod de procedură civilă diminuând onorariul avocaţial prezentat de partea recurentă care a fost apreciat nejustificat de mare faţă de complexitatea cauzei şi împrejurarea că numai o parte a criticilor de recurs au fost admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta intimată (...) N. T. E. SRL împotriva sentinţei civile nr.2845/03.04.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata contestatoare E. B. E..

Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că:

Respinge ca neîntemeiată contestaţia împotriva deciziei de concediere, precum şi cererile conexe.

E. restul dispoziţiilor sentinţei.

Obligă intimata contestatoare să plătească recurentei intimate cheltuieli de judecată în valoare de 2.000 lei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 07.12.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

E. A D. E. G. E. B. D.

GREFIER

N. J. S.

Red./ tehn. C.A.B

2 ex./18.01.2009

T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i

Judecători Dalina P.; U. B. E.