Cabinet avocat Dreptul muncii

DECIZIA CIVILĂ NR.364/2008-R

Şedinţa publică din 6 martie 2008

Preşedinte –– (...) (...) - judecător

- (...) (...) - judecător

- (...) (...) M. - judecător

- D. H. – grefier

Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul contestator T. H., cu domiciliul în E.(...), judeţul B, în contradictoriu cu intimaţii PRIMĂRIA comunei E. ,judeţul B, PRIMARUL comunei E.-ambii cu sediul în E.,(...), judeţul B, împotriva sentinţei civile nr. 570/LM/2007 din 20 iunie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r în dosar nr(...), având ca obiect: contestaţie la decizia de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi se prezintă recurentul contestator T. H., asistat de reprezentant sa av. O. D. în baza împuternicirii avocaţială nr. 710/2007 emisă de B a r o u l B i h o r - Cabinet individual, precum şi reprezentanta intimaţilor PRIMĂRIA şi PRIMARUL comunei E., av. N. P. în baza împuternicirii avocaţială de la dosar emisă de B a r o u l B i h o r - Cabinet individual.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanţei că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:

Reprezentanta recurentului contestator învederează instanţei că nu mai are alte probe şi solicită cuvântul asupra recursului.

Nemaifiind excepţii de invocat şi probe de solicitat, instanţa consideră cauza lămurită, închide faza probatorie şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentului contestator susţine recursul şi solicită admiterea lui aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, cu înlăturarea excepţiei de tardivitate şi consecinţa respingerii ei, cu motivarea că nu a depăşit termenul de depunere a contestaţiei, deoarece se afla în concediu medical, nefiind anunţat recurentul că i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 1.09.2006, abia în 16.10.2006, printr-o scrisoare i s-a comunicat acest aspect, termenul de preaviz nu s-a încheiat, însă nu a mai fost primit la locul de muncă. Pe fond, solicită a se constata nulitatea deciziei de concediere emisă de către intimata pârâtă, cu acordarea unui termen de pronunţare pentru a depune concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimaţilor pârâţi solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegaţia de la dosar. În concluzie arată că, în mod corect şi pe baza probelor existente la dosar, instanţa de fond a admis excepţia de tardivitate a formulării contestaţiei, întrucât, dispoziţia de concediere i s-a comunicat recurentului la data de 5.07.2006, sub semnătură de primire, iar contestaţia a fost depusă la T r i b u n a l u l B i h o r la data de 19.10.2006, cu mult peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de lege.

Recurentul contestator T. H.-personal învederează instanţei că, a luat la cunoştinţă că i s-a desfăcut contractul de muncă, când a solicitat adeverinţa de salariu pentru a fi internat în spital.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.570/LM din 20 iunie 2007, T r i b u n a l u l B i h o r a admis excepţia de tardivitate a formulării contestaţiei, invocată de intimata Instituţia Primarului Comunei E. şi în consecinţă:

A respins contestaţia formulată de contestatorul T. H., în contradictoriu cu intimatele Primăria Comunei E. şi Instituţia Primarului Comunei E., jud.B, ca tardivă, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond luând în examinare excepţia de tardivitate a formulării contestaţiei de către contestator şi susţinută şi la dezbaterea pe fond, a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţia nr.190 din 5 iulie 2006, emisă de către Primarul Comunei E. s-a dispus concedierea contestatorului din funcţia de şofer în cadrul Serviciului pentru Situaţii de Urgenţă – E., în temeiul prevederilor art.61, 73 şi 74 Codul muncii.

Contestatorul a înţeles să conteste această dispoziţie de concediere prin cererea de chemare în judecată înregistrată la instanţă la data de 19.10.2006.

S-a mai reţinut de instanţa de fond că, conform menţiunilor efectuate pe dispoziţia de concediere, fila 52 dosar, rezultă că această dispoziţie s-a comunicat contestatorului la data emiterii sale, sub semnătură de primire, ce nu a fost contestată de către contestator,mai mult, acesta nu a contestat nici faptul că decizia de concediere i-ar fi fost comunicată la data de 5.07.2006, ci a arătat faptul că în perioada de preaviz, respectiv pe data de 7.07.2006, a intrat în concediu medical, sens în care a depus la dosarul cauzei şi copiile certificatelor medicale, filele 4-7.

Raportat la dispoziţiile art.268 alin.5 Codul muncii şi la probele administrate în cauză, potrivit cărora decizia de concediere s-a comunicat contestatorului la data de 5 iulie 2006, iar contestaţia împotriva acestei decizii a fost înregistrată la instanţa de judecată la data de 19.10.2006, tribunalul a reţinut că, contestatorul a formulat această contestaţie peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de lege, iar împrejurarea că la 2 zile după emiterea şi comunicarea deciziei de concediere, contestatorul a intrat în concediu medical în perioada de preaviz, nu este de natură a conduce automat la întreruperea sau suspendarea acestui termen, contestatorul nefăcând dovada că a fost împiedicat de o forţă majoră de a formula contestaţia în termenul legal şi nici nu a formulat o cerere de repunere în acest termen, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, nefiind aplicabile nici disp.art.60 Codul muncii,care stipulează că este interzisă concedierea salariaţilor pe durata incapacităţii temporare de muncă, deoarece în cauză, concedierea contestatorului s-a dispus anterior intrării contestatorului în concediu medical, în perioada de preaviz, şi căruia îi sunt aplicabile disp.art.73 al.3 Codul muncii.

În contextul acestor considerente, prima instanţă a apreciat întemeiată excepţia de tardivitate, şi ca atare a admis-o, considerând că nu se mai impune analizarea aspectelor care vizează fondul cauzei şi a dispus în consecinţă, respingerea contestaţiei formulată de către contestator.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul T. H., solicitând admiterea acestuia.

Prin motivele de recurs a invocat că nu a depăşit termenul de depunere a contestaţiei întrucât se afla în concediu medical, nu a fost anunţat că i s-a desfăcut contractul de muncă din 1.09.2006 decât la 16.10.2006 printr-o scrisoare. În urma operaţiei a primit concediu pentru lunile iulie, august, septembrie, octombrie, nu a semnat de primirea dispoziţiei. Dacă i-au fost acceptate primele luni de concediu medical, de ce nu a fost anunţat de concediere?

La acuzaţia că ar fi lucrat în concediul medical, invocă că nu a depus efort fizic ci doar a coordonat o lucrare având calificare în domeniul construcţiilor. Avea nevoie de bani fiindcă fiica este la facultate. A fost acuzat medicul pentru luare de mită şi malpraxis, solicită citarea acestuia pentru a-şi dovedi buna credinţă.

La acuzaţia că ar fi fost de mai multe ori la serviciu în stare de ebrietate, doreşte să se facă proba cu referate. A fost sancţionat cu diminuarea salariului 3 luni consecutiv după ce a fost la stingerea unui incendiu în timpul său liber, dar, în loc să fie felicitat, primarul s-a simţit ofensat. Referitor la furtul celor 45 litri de motorină din rezervor, el şi-a probat nevinovăţia cu martori, în momentul respectiv a plătit contravaloarea pentru a evita alte neplăceri până la elucidarea situaţiei.

Nu a fost motivat în drept recursul declarat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii au solicitat respingerea recursului arătând că, a fost tardiv depusă contestaţia, acesta a semnat la comunicarea deciziei contestate, s-a internat în spital doar după concediere.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, instanţa de recurs constată următoarele:

Prin dispoziţia nr.190 din 5 iulie 2006, emisă de Primarul comunei E., s-a dispus concedierea recurentului, cu respectarea termenului de preaviz de 15 zile de la emiterea acesteia, reţinându-se că a săvârşit abateri disciplinare grave de la regulile de disciplină a muncii, detaliate în referatul anexă.

Această dispoziţie, potrivit scriptului aflat în dosar fond filele 52,58 i-a fost comunicată recurentului la data de 5.07.2006, acesta semnând de primire şi totodată, a fost anunţat că până la expirarea preavizului să se prezinte la locul de muncă, aspect recunoscut de acesta, împrejurare corect reţinută de instanţa de fond.

Într-adevăr, s-a făcut dovada faptului că, în interiorul termenului de preaviz, recurentul a intrat în concediu medical, dar, întrucât decizia de sancţionare i-a fost comunicată la 5.07.2006, de la această dată curge termenul de 30 zile în care putea contesta măsura luată împotriva sa conform art.268 alin.3 Codul muncii.

Starea de boală a recurentului nu este caz de forţă majoră ce să fi condus la întreruperea automată a termenului imperativ sus menţionat, mai mult, nu s-a solicitat nici repunerea în termenul de 15 zile de la încetarea împiedicării, iar pe de altă parte, chiar şi în luna octombrie când a formulat contestaţia prezentă, se afla în concediu medical, aspect ce duce la concluzia că nu au existat motive temeinice ce să determine nelegalităţile sentinţei recurate, criticile fiind nefondate.

Cât priveşte celelalte motive de recurs, acestea se referă la aspecte de fond ce, datorită concluziei că a fost tardiv formulată contestaţia, nu mai pot fi analizate.

Raportat la considerentele expuse, nefiind incidente dispoziţiile art.304 Cod procedură civilă, instanţa de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul urmând a menţine în întregime sentinţa recurată, ca fiind legală şi temeinică.

În conformitate cu prevederile art.274 din C o d u l d e procedură civilă, recurentul contestator, căreia îi aparţine culpa procesuală, va fi obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor pârâţi, reprezentând valoarea onorariului avocaţial .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de T. H. împotriva sentinţei civile nr. 570/LM din 20 iunie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, pe care o menţine în întregime.

Obligă partea recurentă să plătească părţii intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată .

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 martie 2008.

Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) M. D. H.

Red.concept decizie (...) D.

Data:10.03.2008

Jud.fond T. M./E. N.

dact.C.G.

data:14.03.2008

2 ex.