Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR Nr(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II A CIVILĂ ŞI PENTRU CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr.1644

Şedinţa publică din data de 01 Aprilie 2009

Completul compus din:

Preşedinte: Judecător (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...)

Pe rol, soluţionarea recursului declarat de pârâta SC D. U. SRL prin administrator N. E., împotriva sentinţei civile nr.2055/03.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă E. D..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă depunând împuternicirea avocaţială, avocat O. E., iar pentru intimata reclamantă, avocat D. N..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că recursul este declarat şi motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constatând cauza în stare de soluţionare, acordă cuvântul părţilor.

Avocat O. E. pentru recurenta pârâtă, susţinând oral motivele invocate în cererea de recurs şi criticând soluţia instanţei de fond, care a constatat nulitatea deciziei de concediere, emisă în baza art.262 lit.f Codul muncii, ca fiind netemeinică şi nelegală, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii, fără cheltuieli de judecată.

Depune concluzii scrise.

Avocat D. N. pentru intimata reclamantă, solicită în principal respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere prevederile art.312 alin.3 C.pr.civ., raportat la solicitarea recurentei de a casa sentinţa, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei T r i b u n a l u l u i M e h e d i n ţ i, ca fiind temeinică şi legală, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa nr. 2055/03.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...) a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamanta E. D., în contradictoriu cu pârâta SC D. U. SRL.

Instanţa a constatat nulă decizia nr.2 din 30.08.2007 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate la data plăţii.

S-a dispus ca drepturile să fie acordate pe perioada 01.07.2006-3 noiembrie 2008.

Pentru a se pronunţa astfel,prima instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta a fost salariata societăţii SC D. U. SRL în funcţia de gestionar începând cu data de 01.06.2005, astfel cum s-a stabilit în mod irevocabil prin sentinţa nr. 942/CM/20.09.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosar nr(...).

Prin decizia nr.2 emisă la 30.08.2007 i s-a desfăcut contractul de muncă al reclamantei în temeiul art.264 lit f Codul muncii începând cu 01.05.2006.

Decizia emisă de pârâtă este nelegală având în vedere că a fost emisă pe durata în care reclamanta a fost gravidă cu nerespectarea art.60 (1) lit c Codul muncii.

La data de 01.05.2006, data concedierii starea de graviditate a reclamantei era evidentă, având în vedere că minora s-a născut la data de 20.06.2006. De asemenea, la data concedierii reclamanta se afla în incapacitate temporară,de muncă stabilită prin certificat medical situaţie stabilită în mod irevocabilă prin sentinţa nr. 942/CM/2007.

S-a reţinut de asemenea, că decizia a fost emisă cu încălcarea disp. art.267 Codul muncii, în sensul că nu s-a dispus efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Corespondenţa purtată cu reclamanta în sensul că era convocată la sediul pârâtei pentru a justifica absenţele nemotivate era întocmită la data de 12 aprilie 2007, în timp ce concedierea a avut loc începând cu data de 01.05.2006.

S-a mai reţinut că reclamanta nu a solicitat reintegrarea în muncă, astfel că despăgubirile vor fi acordate până la data de 03. 11.2008, data pronunţării sentinţei.

Referitor la cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizaţie pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, s-a reţinut că există autoritate de lucru judecat , având în vedere că prin sentinţa 942/CM /2007, s-a respins această cerere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC D. U. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .

Învederează astfel, că în mod greşit s-a apreciat că decizia este nelegală, deoarece reclamanta nu a depus la sediul societăţii nici un act medical care să ateste că este gravidă şi nu a adus la cunoştinţă administratorului societăţii faptul că nu se mai prezintă la serviciu , fiind în concediu medical.

A încercat să atenţioneze reclamanta că lipseşte nemotivat, iar prin adresa nr.19 din 12.04.2007 i-a pus în vedere să depună documente pentru a justifica absenţele nemotivate, dar aceasta a refuzat orice dialog cu societatea.

Intimata formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului în principal ca inadmisibil, deoarece nu au fost indicate nici unul din cazurile de casare prev. de art.304 C.pr.civilă, iar în subsidiar ca nefondat, decizia nr.2 din 30.08.2007 fiind lovită de nulitate, deoarece a fost emisă în perioada în care contractul său individual d e muncă era suspendat în conformitate cu art.50 din C.N., fiind în concediu medical.

Intimata a invocat inadmisibilitatea recursului raportat la solicitarea recurentei de a se admite recursul şi de a se casa sentinţa şi la dispoz. art.312 al.3 C.pr.civilă,.

Curtea constată a fi nefondată această excepţie, întrucât împrejurarea că recurenta în cuprinsul cererii de recurs nu indică motive de casare, nu conduce la concluzia inadmisibilităţii recursului, instanţa de recurs având posibilitatea ca în raport de motivele de fapt şi de drept arătate să stabilească dacă recurentul înţelege să invoce motive de casare sau de modificare.

Din cuprinsul acestor motive rezultă clar că, recurenta invocă aplicarea greşită de către prima instanţă a dispoz. art.60 lit.c din C. N. şi a dispoziţiilor în temeiul cărora a constatat nulă decizia de concediere, critică ce vizează modificarea hotărârii în temeiul dispoz. art.304 pct.9 C.pr.civilă.

Recursul declarat de pârâtă este nefondat pentru următoarele considerente

Aşa cum rezultă din interpretarea dispoz. art.58 din Codul muncii, concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului şi poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana acestuia.

Art.61 C. N. reglementează cazurile în care angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului, iar la art.62, 63, 64 sunt reglementate condiţiile de formă şi procedura ce trebuie urmată pentru a se emite decizia de concediere.

Potrivit art.61 lit. a din C. N. în temeiul căruia recurenta a emis decizia de concediere, angajatorul poate dispune concedierea salariatului dacă acesta a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară.

Pentru a putea face aplicarea acestor dispoziţii, angajatorului îi revenea în primul rând obligaţia de a verifica dacă există interdicţii cu caracter temporar dintre cele prevăzute la art.60 din Codul muncii, când concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă şi în al doilea rând, să respecte procedura reglementată expres de art.63 din Codul muncii privind cercetarea prealabilă a cărei neefectuare atrage sancţiunea nulităţii absolute prevăzută de art.267 C.N..

Printre cazurile în care angajatorul nu poate dispune concedierea salariatului este cel prevăzut la lit.a a art.60 C. N. şi vizează perioada incapacităţii temporare de muncă stabilită prin certificat medical şi cel prevăzut la lit. c a aceluiaşi articol şi vizează perioada în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt.

Recurenta, la emiterea deciziei de concediere a încălcat aceste dispoziţii, deoarece în perioada menţionată în cuprinsul deciziei -01. mai 2006- aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de fond, reclamanta se afla atât în incapacitatea temporară de muncă, fiind în concediu medical în perioada 07 aprilie 2006-30 iunie 2006 şi se afla într-o stare avansată a sarcinii.

De asemenea , Curtea constată că decizia a fost dată şi cu încălcarea dispoziţiilor art.63 din Codul muncii privind cercetarea prealabilă, în condiţiile în care reclamanta, prin scrisoare recomandată a învederat angajatorului că se află în incapacitate de muncă ,recomandată care nu a ajuns însă la societate, nu din vina acesteia ci din vina societăţii care nu s-a prezentat la Oficiul poştal pentru a ridica acest mandat, expirând perioada de păstrare.

Ca urmare, nu se poate reţine că reclamanta nu s-a prezentat la convocarea angajatorului pentru ca acesta din urmă să dispună sancţionarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile în temeiul dispoz. art.267 al.3 C. N..

Mai mult decât atât, se poate observa că decizia de sancţionare nr.2/30.08.2007 a fost emisă cu mult peste termenul de 6 luni de la data săvârşirii faptei - mai 2006-, termen reglementat expres de art.268 C.N..

În raport de aceste precizări, Curtea constată că hotărârea primei instanţe nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 C.pr.civilă şi drept consecinţă, în temeiul dispopz. art.312 C:pr.civilă va respinge recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC D. U. SRL prin administrator N. E., împotriva sentinţei civile nr.2055/03.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă E. D..

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 01.04.2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

Red. Jud.M.P. (...) (...)

Tehn.I.C./Ex.2/30.04.2009

J.F./M. B. şi

I. H.