Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 391/R

Şedinţa publică de la 02 Iunie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE E. G.

JUDECĂTOR J. J.

JUDECĂTOR N. COINACEL

GREFIER E. E. M.

.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de contestatorul U. M., domiciliat în T, str. (...). (...). E. nr. 7, (...) 3, . 3, . 57, jud. G şi intimata (...) D. (...) T, cu sediul în T,(...), jud. G, împotriva sentinţei civile nr. 128/28.01.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i pronunţată în dosarul nr(...), în litigiul de muncă intervenit între părţi, având ca obiect „CONTESTAŢIE DECIZIE DE CONCEDIERE” împotriva deciziei numărul 135/10.07.2007 emisă de societatea recurentă.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: pentru recurentul contestator U. M. avocat D. T. şi pentru recurenta intimată (...) D. (...) T consilier juridic O. F..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat şi este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:

Apărătorul recurentului contestator învederează instanţei că nu mai are cereri de formulat şi solicită cuvântul în susţinerea motivelor de recurs, respectiv combaterea motivelor de recurs.

Reprezentantul intimatei învederează instanţei că nu mai are cereri de formulat şi solicită cuvântul în susţinerea, respectiv combaterea motivelor de recurs.

Curtea constată cauza în stare de judecată şi nemaifiind cereri de formulat acordă părţilor cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Apărătorul recurentului-contestator a susţinut oral motivele de recurs formulate în cauză apreciind nelegală şi netemeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond care, în baza probelor administrate, a apreciat greşit că nu se impune admiterea capătului de cerere privind admiterea contestaţiei împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă. Astfel, susţine că în cauză nu a avut loc o concediere colectivă ci s-a avut în vedere desfiinţarea locului de muncă al recurentului iar atribuţiile acestuia au fost preluate de E. G.

Apreciază că instanţa de fond a dat o interpretare greşită şi dispoziţiilor art. 180 alin. 1 din contractul colectiv de muncă motivat de faptul că, potrivit acestor dispoziţii, măsura concedierii datorită reducerii posturilor afectează doar persoanele care mai au cel puţin 3 ani până la pensionare, ceea ce nu este cazul contestatorului.

Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Reprezentantul intimatei susţine că nu a fost vorba de o concediere colectivă fapt ce o dovedeşte şi probatoriul administrat în cauză. Solicită respingerea acestui motiv de recurs.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond postul contestatorului a fost desfiinţat şi emiterea deciziei 109 pentru E. G confirmă legalitatea luată de societatea intimată.

Aşa cum s-a afirmat şi de apărătorul recurentului, contestatorului nu i se aplică dispoziţiile art. 180 alin. 1 din contractul colectiv de muncă deoarece acesta, conform Legii 19/2000 se pensionează pentru limită de vârstă în anul 2013. Deşi contestatorul a depus şi dosarul de pensionare acesta nu a fost acceptat şi nu poate beneficia de ajutor de şomaj deoarece nu a semnat fişa de lichidare.

Pentru motivele dezbătute şi expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului declarat de contestator ca nefondat şi admiterea recursului declarat de societatea intimată aşa cum a fost formulat prin cererea de recurs ce vizează tichetele de masă acordate nelegal contestatorului, fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul recurentului contestator ca replică faţă de nesemnarea fişei de lichidare de către contestator învederează că ori de câte ori contestatorul s-a prezentat la sediul societăţii acesta nu a fost primit interzicându-i-se practic predarea gestiunii din 2007.

Cu privire la recursul declarat de societatea intimată solicită respingerea acestuia ca nefondat urmând a fi avută în vedere practica Curţii de A P E L G A L A Ţ I cu privire la acordarea tichetelor de masă. Nu solicită cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 128/28.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul U. M. în contradictoriu cu pârâta (...) D. (...) T.

A fost respinsă contestaţia împotriva deciziei de concediere ca nefondată.

A fost obligată pârâta la contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 11 iulie 2007 către reclamant.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr. 5967/121/23.08.2007 pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i contestatorul U. M., a solicitat în contradictoriu cu intimata (...) D. (...) T, anularea deciziei de concediere nr. 135/10.07.2007, reîncadrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei, plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, plata c/val tichetelor de masă datorate pentru fiecare zi lucrătoare pe perioada ian. 2006 -11 iulie 2007.

Motivându-şi în fapt contestaţia, a arătat că a fost salariatul societăţii intimate, până la data de 10.07.2007, când a fost concediat pe motive economice, prin desfiinţarea locului de muncă.

A susţinut că pe postul său de şef depozit, lucrează o altă persoană.

De asemenea, a precizat că fiind vorba despre o concediere colectivă, intimata nu a respectat disp. art. 70 din Codul muncii, în sensul că sindicatul nu a fost notificat despre intenţia de concediere, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.

Decizia de concediere, nu cuprinde condiţiile de fond şi de formă obligatorii pentru valabilitatea sa, întrucât nu cuprinde durata preavizului, data de la care a început să curgă şi data la care a luat sfârşit, nu cuprinde lista locurilor de muncă disponibile în unitate şi criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi conform art. 70 alin. 2 lit. din Codul muncii.

Contestatorul a arătat că mai avea până la pensie, mai puţin de 3 ani până la pensionare, şi potrivit art. 180.1 din Contractul colectiv de muncă, măsura concedierii trebuia să-l afecteze în ultimul rând pe el.

Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

A susţinut că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă. Prin planul de măsuri nr. 3030/12.06.2007, s-a avut în vedere stabilirea unui noi organigrame, ce viza şi reorganizarea serviciilor administrative prin cumularea unor activităţi.

Reorganizarea activităţii societăţii, a constat în cumularea activităţii depozitului de materiale şi produse finite – unde contestatorul îşi desfăşura activitatea - cu cel al magaziei de piese de schimb, scule şi alte accesorii necesare procesului de producţie.

Astfel, gestiunea acestora a fost predată unei singure persoane, care este angajat al societăţii cu contract de muncă pe durată nedeterminată,din data de 15.02.1977.

A mai precizat intimata, că la momentul disponibilizării avea un număr de 306 salariaţi, şi pentru a fi în prezenţa unei concedieri colective, ar fi trebuit să disponibilizeze cel puţin 30 de salariaţi.

De asemenea, a învederat că în speţă fiind vorba despre o concediere individuală, decizia trebuia să îmbrace condiţiile de formă prevăzute de art. 74 lit. a şi b din Codul muncii.

Cap. VII. 4 din contractul colectiv de muncă, este un capitol care cuprinde măsurile de protecţie a salariaţilor, numai în cazul concedierilor colective, aşa încât aceste prevederi nu se aplică contestatorului, care a fost concediat în temeiul art. 65 al.1 din Codul muncii.

În ceea ce priveşte plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2006 – 11.07.2007, intimata a susţinut că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 15 din OUG nr. 79/2001, în sensul că înregistrează obligaţii bugetare neachitate la scadenţă, şi nu poate achita tichete de masă.

În combaterea susţinerilor contestatorului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Contestatorul U. M. a fost salariatul societăţii intimate în funcţia de şef depozit, şi prin decizia nr. 135/10.07.2007, a fost concediat în temeiul disp. art. 65 al. 1 din Codul muncii.

În conformitate cu disp. art. 65 al. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, reprezintă încetarea contractului, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.

Condiţia de legalitate impusă, este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă (art. 65 alin. 2).

Desfiinţarea locului de muncă este efectivă, atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acesteia, ori în statul de funcţii.

Are o cauză reală, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice, etc.

Este serioasă, când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

În prezenta cauză, din analiza organigramei societăţii intimata, instanţa a reţinut că postul contestatorului a fost desfiinţat efectiv, prin cumularea activităţii depozitului de materiale şi produse finite, unde acesta îşi desfăşura activitatea, cu cea a magaziei de piese de schimb, scule şi alte accesorii necesare procesului de producţie.

Astfel, atribuţiile acestuia au fost preluate de către şeful de magazie E. G, potrivit deciziei nr. 101/19.06.2007.

Nefiind vorba despre o concediere colectivă în sensul art. 68 din Codul muncii, instanţa nu a reţinut susţinerea contestatorului că intimata avea obligaţia să emită decizia de concediere cu respectarea disp. art. 74 din Codul muncii, respectiv aceasta să cuprindă durata preavizului, lista locurilor de muncă disponibile şi criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi.

De asemenea, cu privire la aplicabilitatea disp. art. 180.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, potrivit căruia în cazul concedierii salariatului datorită reducerii de posturi, simultan, vor fi avute în vedere următoarele criterii …”măsura să afecteze numai în ultima instanţa salariaţii care mai au cel puţin 3 ani până la pensionare” instanţa a reţinut că acest capitol se aplică salariaţilor numai în cazul concedierilor colective, situaţie în care nu se află contestatorul.

Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă, aşa încât a respins ca nefondată contestaţia împotriva deciziei nr. 135/10.07.2007.

În ce priveşte plata contravalorii tichetelor de masă instanţa a reţinut că potrivit disp. art. 64.5 părţile au negociat plata de tichete de masă pentru fiecare zi lucrătoare.

Apărările intimatei că nu ar fi îndeplinite condiţiile disp. art. 15 din O.U.G. nr 79/2001, instanţa nu le-a reţinut, motivat de faptul că pârâta deşi înregistrează obligaţii bugetare, a beneficiat de înlesniri la plata acestora de la Ministerul Finanţelor Publice, M i n i s t e r u l M u n c i i, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Astfel din copia Sentinţei civile nr. 571/15.11.2006 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i – secţia comercială rezultă că pentru pârâtă s-au aprobat grafice de eşalonare a datoriilor la bugetul de stat încă din anul 2003.

Conform art. 15 din O.G. 79/2001, articol invocat în apărare şi de către intimată, angajatorii pot acorda tichete de masă, începând din luna următoare celei în care au obţinut înlesniri la plata obligaţiilor bugetare restante.

Faţă de aceste considerente instanţa a obligat intimata să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2006 – 10.07.2007.

Împotriva sentinţei civile au declarat recurs reclamantul U. M. şi pârâta (...) D. (...) T.

Reclamantul U. M. a criticat soluţia primei instanţe considerându-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

În mod greşit s-a reţinut că nu ar fi vorba despre o concediere colectivă şi că s-ar fi avut în vedere o desfiinţare a locului său de muncă pentru că tot personalul aflat în organigrama societăţii a fost concediat iar decizia fusese emisă ca urmare a desfiinţării postului pe care l-a ocupat.

Desfiinţarea postului nu a fost efectivă, fiind emisă o nouă decizie pe numele altei persoane E. G care a ajuns în funcţia de şef magazie deşi în organigramă acest post nu mai figura.

Ulterior, acesta este retrogradat în funcţia de primitor-distribuitor fiind promovat în funcţia de şef magazie H. J., adus prin angajare de la hala de producţie, astfel că motivul privind reorganizarea societăţii nu mai subzistă.

Ca atare, funcţia de şef magazie încă există restructurându-se doar personal aflat în subordinea şefului magaziei.

A solicitat doar plata drepturilor salariale din momentul concedierii şi până la eliberarea deciziei de pensionare, perioadă în care nu a beneficiat de venituri motivat de faptul că nu a fost semnată fişa de lichidare, toate mijloacele fixe şi bunurile de inventar fiind predate cu ocazia inventarului anual.

A mai invocat interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 180 alin. 1 din contractul colectiv de muncă în ceea ce priveşte situaţia salariaţilor care au cel puţin trei ani până la pensionare şi care nu puteau fi afectaţi de concediere.

A solicitat depunerea la dosarul cauzei a noii organigrame a societăţii şi statutului de funcţionare al acesteia.

Prin întâmpinare, recurenta-intimată (...) D. (...) T a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamant invocând faptul că, în speţă, nu poate fi vorba despre o concediere colectivă iar desfiinţarea postului ocupat de acesta a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă.

Recurentul-reclamant nu mai poate beneficia de drepturi salariale până la emiterea deciziei de pensionare întrucât nu a mai solicitat reintegrarea şi nu doreşte să încheie contract de muncă cu societatea.

Prin recursul formulat în cauză, pârâta (...) D. (...) T a criticat hotărârea judecătorească numai în ceea ce priveşte acordarea contravalorii tichetelor de masă.

În primul rând, a reţinut că dispozitivul hotărârii nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 261 Cod procedură civilă, în sensul că lipseşte cuantumul contravalorii tichetelor de masă ce urmează a fi achitată iar hotărârea nu poate fi executată.

Instanţa a încălcat prevederile art. 129 al. 5 Cod procedură civilă care stabilesc rolul activ ce revine instanţei de judecată pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

Examinând recursurile astfel declarate potrivit motivelor invocate şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 304¹ Cod procedură civilă, curtea le apreciază ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin decizia contestată cu nr. 135/10.07.2007 emisă de recurenta-pârâtă (...) D. (...) T s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului-reclamant U. M. din funcţia de şef depozit, începând cu data de 10.07.2007.

La luarea măsurii s-a avut în vedere reorganizarea activităţii societăţii pe baza planului de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii societăţii şi organigramei societăţii.

Potrivit art. 65 al. 2 Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, desfiinţarea locului de muncă ocupat de recurentul-reclamant a fost efectivă şi s-a bazat pe o cauză reală şi serioasă, respectiv reorganizarea activităţii.

Astfel, prin planul de măsuri înregistrat sub nr. 3038/12.06.2007 la (...) D. (...) T vizând îmbunătăţirea activităţii s-a prevăzut inclusiv stabilirea organigramei societăţii cât şi reorganizarea serviciilor administrative prin cumularea acestor activităţi.

Potrivit organigramei aprobate la data de 27.06.2007 pentru compartimentul depozite s-a prevăzut o reducere a personalului prin cumularea activităţii, de la 1+9 posturi la 1+5 posturi, între depozitul de materiale şi produse brute unde a lucrat reclamantul şi magazia de piese schimb, scule şi alte accesorii necesare procesului de producţie.

Drept urmare, a fost emisă decizia nr. 101/19.06.2007 prin care E. G, angajat deja în funcţia de şef magazie a preluat şi atribuirea depozitului.

După cum arată recurenta-pârâtă (...) D. (...) T, în perioada 10 – 19.07.2007 au fost disponibilizaţi un număr de 13 salariaţi, situaţie faţă de care, raportat la numărul total de salariaţi de 306 şi de prevederile art. 68 alin. 1 lit. c, nu sunt întrunite condiţiile unei concedieri colective.

Caracterul efectiv, al desfiinţării locului de muncă, întemeiat pe o cauză reală şi serioasă, se apreciază la momentul luării măsurii, corespunzător documentelor întocmite şi care dovedesc realitatea în asemenea situaţii.

Din statul de funcţii la data de 08.03.2007 rezultă că funcţionau la acea dată atât recurentul-reclamant U. M. în funcţia de şef depozit cât şi E. G în funcţia de şef magazie.

Ulterior reorganizării activităţii, la data de 27.06.2007 s-a prevăzut doar funcţia de şef magazie ocupată de E. G.

În aceste condiţii, rezultă în mod evident că a intervenit o reorganizare a societăţii, conform planului de măsuri aprobat în vederea îmbunătăţirii activităţii la (...) D. (...) T.

Măsurile luate ulterior vizează tocmai această activitate de reorganizare a activităţii, fiind atributul conducerii societăţii aplicarea măsurilor manageriale considerate potrivite pentru organizarea şi desfăşurarea în bune condiţii a acesteia.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 180.1 din contractul colectiv de muncă se reţine că, criteriile enunţate fac referire la salariaţi care mai au cel mult 3 ani până la pensionare, măsura fiind prevăzută şi în cazul acestora în lipsa altei soluţii, în ultimă instanţă.

Potrivit propriilor susţineri ale recurentului-reclamant acesta a formulat cerere de pensionare depunând în acest sens dosar de pensionare la data de 13.03.2008.

Cu privire la recursul declarat de pârâta (...) D. (...) T, se reţine următoarele:

În ce priveşte dispozitivul hotărârii, arătăm că instanţa de fond a precizat că pârâta este obligată la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 01.01.2006-11.07.2007, datorate conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.

Motivul de recurs invocat în sensul că lipseşte cuantumul contravalorii tichetelor de masă ce urmează a fi achitate iar hotărârea nu poate fi executată nu este întemeiat faţă de dispoziţiile art. 371 indice 2 alin. 2 C.pr. civilă care prevăd că, în cazul în care, prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

Faţă de aceste dispoziţii legale, arătăm că nici o prevedere legală nu împiedică unitatea recurentă să execute benevol hotărârea judecătorească prin calculare de către serviciul contabilitate, în condiţiile art. 371 indice 1 alin. 1 C.pr. civilă sau, în cazul unei executări silite, suma va fi calculată de însuşi organul de executare, potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, întrucât creanţa stabilită de instanţă este certă (fiind determinabilă), lichidă şi exigibilă.

Deci, nu se poate pune problema că instanţa de fond nu a manifestat rol activ, cu atât mai mult cu cât, în cazul litigiilor de muncă, sarcina probei revine angajatorului, potrivit art. 287 din Codul muncii, care, practic, îşi invocă propria culpă prin nedepunerea unui mod de calcul a contravalorii tichetelor de masă pentru ca instanţa să îl poată verifica.

În consecinţă, dispozitivul sentinţei primei instanţe este corect întocmit şi poate fi adus la îndeplinire în condiţiile arătate.

Referitor la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor OUG nr. 79/2001, considerăm că acestea nu sunt incidente în speţa de faţă.

Astfel, aşa cum prevăd disp. art. 1 din această ordonanţă, sunt denumite agenţi economici, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale şi societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar majoritar.

Deci, intenţia legiuitorului este lipsită de echivoc şi nu poate fi interpretată decât în sensul că acest act normativ nu se poate aplica altor unităţi decât celor strict şi limitativ prevăzute în cuprinsul art. 1.

Sintagma „angajatori” ce se regăseşte în cuprinsul OUG nr. 79/2001 se referă tot la cei enumeraţi prin art. 1 şi astfel nu se poate extinde domeniul prevăzut de ordonanţă şi la alţi angajatori, aşa cum greşit susţine recurenta. O altă interpretare ar aduce atingere principiului general de drept conform căruia unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă.

Dacă legiuitorul ar fi avut intenţia de a se aplica ordonanţa la toţi angajatorii, nu ar mai fi prevăzut în mod expres, în art. 1, care sunt agenţii economici vizaţi.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamantul U. M. şi pârâta (...) D. (...) T împotriva sentinţei civile nr. 1128/28.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

R E S P I N G E ca n e f o n d a t e recursurile declarate de contestatorul U. M., domiciliat în T, str. (...). (...). E. nr. 7, (...) 3, . 3, . 57, jud. G şi intimata (...) D. (...) T, cu sediul în T,(...), jud. G, împotriva sentinţei civile nr. 128/28.01.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i pronunţată în dosarul nr(...).

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 02 Iunie 2008.

Pt. Preşedinte, Judecător, pt. Judecător,

judecător E. G., J. J. N. D.,

aflat în C.O. cf. art. 261 al.2 C.p.c., aflat în C.O. cf. art. 261 al.2 C.p.c.

PREŞEDINTE, PREŞEDINTE,

Dr. N. H. Dr. N. H.

Grefier,

E.-E. M.

S.: (...) (...)

U.: 2 ex./V.L./01 August 2008

Fond: R.E./A.T.

Asistenţi judiciari: V.O./C.V. N.