• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs

Hotararea nr. 314 din data 2008-02-27
Pronuntata de Curtea de Apel Timisoara

România

Curtea de A p e l T i m i ş o a r a cod operator 2928

Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale

 

Decizia civilă nr. 314

Sedinţa publică din 27 februarie 2008

Instanţa constituită din:
Preşedinte: (...) (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) E.

Grefier: E. S.

 

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de către reclamanta N. F. împotriva sentinţei civile nr. 1342 pronunţată la 21 noiembrie 2007 de către T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), în contradictoriu cu pârâta SC T. SA A, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns pentru reclamanta recurentă mandatar N. E. U., pentru pârâta intimată avocat E. B..

Procedura completă.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa constată că prin serviciul registratură al instanţei, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare.

Mandatarul reclamantei recurente a solicitat instanţei să audieze martorii U. G., E. N. şi E. E. şi să solicite Camerei de Muncă A copiile statelor de plata aferente lunilor ianuarie – februarie 2007.

Reprezentantul pârâtei intimate se opune cererii.

Instanţa respinge cererea de probaţiune testimonială ca inadmisibilă cu motivarea că în recurs nu se pot administra probe noi, cu excepţia înscrisurilor, iar salariu mediu la nivel de unitate a fost stabilit pe baza înscrisurilor depuse la dosar.

Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanţa consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul pârâtei intimate a solicitat respingerea recursului pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.

Arată că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că s-au operat restructurări şi că reducerea unor posturi a fost făcută pentru motive temeinice care au fost arătate prin înscrisuri; că acordarea salariilor compensatorii nu este o obligaţie, ci o posibilitate.

Reprezentantul reclamantei intimate a depus la dosar concluzii scrise.

 

 

Instanţa

 

Deliberând asupra recursului de faţă a constatat următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la T r i b u n a l u l A r a d la 6 iulie 2007 sub nr. 2959/108, reclamanta N. F. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA A solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumelor reprezentând 9 salarii medii la nivel de societate conform prevederilor art. 60 din contractul colectiv de muncă înregistrat la E. A sub nr. 2496/19.04.2005, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acţiunii arată că a fost angajata pârâtei în funcţia de vânzător, prin decizia nr. 137/19.02.2007, pârâta încetându-i raporturile de muncă în baza art. 65 alin. 1 Codul muncii; că ea se află în situaţia unei concedieri urmare a restructurării, pârâta fiindu-i datoare să-i achite drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, refuzul acesteia fiind nejustificat.

In drept invocă dispoziţiile art. 969 cod civil, 65 alin. 1, 67, 287, 291 Codul muncii, art. 60 din contractul colectiv de muncă înregistrat la E. A sub nr. 2496/19.04.2005, art. 172, art. 274 cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, pârâta SC T. SA A a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Arată că la 5 ianuarie 2007, date fiind rezultatele economice slabe înregistrate de către activitatea de comercializare a produselor cu amănuntul, a fost adoptată decizia nr. 1 a Consiliului de Administraţie prin care au fost desfiinţate un număr de 7 posturi, dintre care trei de vânzătoare.

La 29 iunie 2006, în completarea actului adiţional nr. 82/5 aprilie 2006 la contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2496/19 aprilie 2005 a fost adoptat actul adiţional nr. 82 prin care au fost aduse unele modificări art. 60 al contractului colectiv de muncă, una dintre aceste modificări fiind şi aceea că, în cazul în care, în urma restructurării, salariaţii îşi găseau loc de muncă în societăţile nou create, aceştia nu mai primeau niciun salariu compensatoriu din partea societăţii, salariaţii urmând a primi salarii compensatorii în caz de restructurare, doar în situaţia în cae nu-şi găseau loc de muncă în societăţile nou create.

Mai arată că prin restructurare se înţelege o reorganizare a societăţii, o operaţiune juridică în urma căreia i-au naştere noi subiecte de drept, or în cauză nu este vorba despre restructurare.

Prin sentinţa civilă nr. 1342 pronunţată la 21 noiembrie 2007, instanţa a respins contestaţia reclamantei şi a obligat reclamanta la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a fost angajata pârâtei în funcţia de vânzătoare până la 15 februarie 2007 când i-a încetat contractul de muncă în baza art. 65 alin. 1 Codul muncii prin decizia nr. 137/19.02.2007.

A reţinut că cele 9 salarii medii la nivel de societate se acordă eşalonat într-un interval de 5 luni în caz de concediere colectivă sau restructurare, din probatoriul administrat în cauză rezultând că în cadrul pârâtei nu a avut loc o concediere colectivă şi că nu sunt aplicabile prevederile art. 60 din contractul colectiv de muncă.

În privinţa cheltuielilor de judecată a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 cod procedură civilă.

In termen legal, împotriva sentinţei civile menţionate mai sus, a declarat recurs reclamanta N. F., recurs înregistrat la Curtea de A p e l T i m i ş o a r a sub nr(...).

Solicită modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii, cu cheltuieli de judecată în ambele instanţe.

Arată că a făcut dovada cu probatoriul testimonial administrat că a avut loc o restructurare, situaţie în care sunt incidente prevederile art. 60 din contractul colectiv de muncă; că pentru a nu se plăti drepturile compensatorii, cu rea credinţă pârâta a trecut alt temei al desfacerii contractului de muncă.

Mai arata ca instanţa a analizat doar ipoteza concedierii colective, nu şi a restructurării, că deşi a propus mai mulţi martori, instanţa a încuviinţat doar unul, fiind prejudiciaţi a dovedi că a avut loc o restructurare.

In raport de acest aspect solicită instanţei ca în baza art. 316 cod procedură civilă să caseze soluţia şi să rejudece cauza sub aspectul administrării tuturor probelor propuse pentru a face dovada restructurării.

Recursul este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8, 3041 , 312 alin. 3, 316 cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Arată că proba testimonială este neconcludentă pentru a se dovedi că a avut loc o restructurare; că desfiinţarea unor posturi în societate s-a făcut pentru eficientizarea activităţii şi adaptarea activă la cerinţele pieţii, pentru a selecta personalul eficient sau calificat corespunzător şi care să ţină pasul cu introducerea E. tehnic; că nu se poate susţine că ori de câte ori se reduce un post dintr-o cauză reală şi serioasă a operat o restructurare.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului cu motivarea că în cadrul unităţii pârâte a avut loc o restructurare în condiţiile în care au fost concediaţi toţi cei şase angajaţi care compuneau raionul „solduri”, acest spaţiu fiind închiriat de pârâtă unei alte societăţi cu alt obiect de activitate.

Mai arată că a fost prejudiciată prin neaudierea tuturor martorilor şi că salariul mediu trebuia stabilit pe baza unor documente provenite de la Camera de Muncă.

In consecinţă solicită casarea sentinţei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, fie rejudecarea cauzei şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 7,8 coroborat cu art. 304] cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:

In mod corect a reţinut prima instanţă că în cauză nu a avut loc o restructurare sau concediere colectivă şi că reclamanta nu este îndreptăţită la plata celor 9 salarii medii la nivel de unitate.

Conform art. 60 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 2496/19.04.2005 şi la E. A sub nr. 82/29.06.2006, în caz de concediere colectivă sau restructurare, salariaţii vor beneficia de 9 salarii medii la nivel de societate, care se acordă eşalonat, într-un interval de 5 luni.

In speţă nu a avut loc o concediere colectivă, temeiul concedierii menţionat în decizia nr. 137/19.02.2007, necontestată de reclamantă, fiind dispoziţiile art. 65 alin. 1 Codul muncii, deci o concediere individuală.

Nici condiţiile unei restructurări nu sunt îndeplinite în speţă.

La data de 29 iunie 2006, în completarea actului adiţional nr. 82/5 aprilie 2006 la contractul colectiv de muncă al SC T. SA înregistrat sub nr. 2496/19.04.2005 , a fost adoptat actul adiţional nr. 82, prin care au fost aduse unele modificări la art. 60 al contractului colectiv de muncă, una dintre aceste modificări fiind şi aceea că, în cazul în care, în urma restructurării, salariaţii îşi găseau loc de muncă în societăţile nou create, aceştia nu mai primeau niciun salariu compensatoriu din partea societăţii, salariaţii urmând a primi salarii compensatorii în caz de restructurare, doar în situaţia în care nu-şi găseau loc de muncă în societăţile nou create.

Rezultă din cele de mai sus că prin restructurare, părţile semnatare ale contractului colectiv de muncă au înţeles operaţiunea juridică în urma căreia i-au naştere noi subiecte de drept.

In cauză au fost desfiinţate 6 posturi care reprezintă raionul solduri, ceea ce nu echivalează cu o restructurare în sensul menţionat mai sus.

Natura juridică a operaţiunii care a avut loc nu se dovedeşte cu martori, ci cu înscrisuri, decizia organelor de conducere, certificat de la ORC din care să rezulte operaţiunile care au avut loc, astfel că în mod corect instanţa de fond nu a procedat la audierea martorilor.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedura civila, va respinge recursul ca neîntemeiat.

In privinţa cheltuielilor de judecată va face aplicarea dispoziţiilor art. 274 cod procedură civilă şi va obliga reclamanta recurentă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta intimată.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge recursul declarat de catre reclamanta N. F. împotriva sentinţei civile nr. 1342 pronunţată la 21 noiembrie 2007 de către T r i b u n a l u l A r a d în dosarul nr(...), în contradictoriu cu pârâta SC T. SA A .

Obliga reclamanta recurentă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta intimată.

Irevocabilă.

Prounţată în şedinţă publică, 27 februarie 2008.

 

Preşedinte, Judecător, Judecător,

N. B. E. G. E. D. E.

 

Grefier,

E. S.

 

 

 

 

 

Red. MB/dact. MB

2 ex.

20.05.2008

Primă instanţă:

E. E., G. E. – T r i b u n a l u l A r a d

Toate spetele


Sus ↑