Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 869

Şedinţa publică de la 29 T. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) N.

Grefier J. E.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de S.C. "B.” S.A. I împotriva sentinţei civile nr.808 din 13.05.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimat fiind N. P. E..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă consilierul juridic J. B. pentru recurenta S.C. " B. I " S.A. şi mandatar E. B. pentru intimata N. P. E., lipsă fiind aceasta din urmă

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen şi că s-a solicitat judecata în lipsă.

Instanţa constată recursul formulat în termen şi motivat.

Consilierul juridic J. B. pentru recurenta S.C. " B. I " S.A. depune delegaţie la dosar şi arată că nu are de formulat alte cereri.

Mandatar E. B. pentru intimata N. P. E. arată că nu are de formulat alte cereri.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Consilierul juridic J. B. pentru recurenta S.C. " B. I " S.A. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat. Mai solicită amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise.

Instanţa respinge cererea de amânare a pronunţării formulată de reprezentantul recurentei.

Mandatar E. B. pentru intimata N. P. E. depune concluzii scrise la dosar.

Declarând dezbaterile închise.

După deliberare,

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului de faţă.

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă sub nr. 555/99/05.02.2008, contestatoarea N. P. E. a chemat în judecată pe intimata S.C.„B. I” S.A., solicitând desfiinţarea deciziei de concediere nr. 288/31.12.2007, reintegrarea sa pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

În motivarea cererii, contestatoarea a susţinut că decizia de desfacere a contractului de muncă este netemeinică şi nelegală, desfiinţarea postului neavând o cauză reală şi serioasă.

În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 288/31.12.2007.

Intimata S.C. „B. I” S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei.

În motivarea poziţiei sale procesuale, intimata a susţinut că prin decizia nr. 288/31.12.2007 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei motivat de desfiinţarea locului de muncă al acesteia ca urmare a transformărilor tehnologice şi reorganizării întregii activităţi.

S-a mai arătat că măsurile dispuse au fost prezentate Sindicatului Independent „Încrederea” în cadrul şedinţei Comitetului Director din 11.01.2008.

De asemenea, la data de 28.01.2008 a avut loc un control din partea I.T.M. I, nefiind constatate încălcări ale dispoziţiilor C o d u l u i m u n c i i.

În dovedirea susţinerilor sale, intimata a depus la dosar înscrisuri. La termenul de judecată din 07 mai 2008, contestatoarea a invocat excepţia nulităţii deciziei de concediere raportat la prevederile art. 142 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 18 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al pârâtei.

De asemenea, la termenul de judecată din 02.04.2008, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii deciziei, raportat la disp. art. 74 alin. 1 lit. d) din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 1447/01.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i a fost respinsă excepţia nulităţii deciziei invocată de contestatoare, a fost admisă contestaţia şi s-a constatat nulitatea deciziei nr. 288/31.12.2007, fiind obligată intimata la reintegrarea contestatoarei, la plata drepturilor salariale cuvenite şi la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs intimata.

Prin decizia nr. 237/20.03.2009 pronunţată de Curtea de A p e l I a ş i a fost casată în parte sentinţa recurată, respinsă excepţia nulităţii deciziei şi trimisă cauza spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i I a ş i sub nr. 555/99/17.04.2009.

Prin sentinţa civilă nr.808/13.05.2009, T r i b u n a l u l I a ş i a admis contestaţia formulată de contestatoarea N. E., a anulat decizia nr. 288/31.12.2007 emisă de S.C.„B. I” S.A., intimata fiind obligată să o reintegreze pe contestatoare pe postul deţinut anterior concediere şi să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă, precum şi suma de 293,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:

Contestatoarea N. P. E. a fost salariata intimatei S.C. „B. I” S.A. pe postul de „crescător îngrijitor de animale pentru producţia de carne” la Ferma nr. 3, conform contractului individual de muncă şi actelor adiţionale la acest contract.

Prin decizia nr. 288/31.12.2007 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei în temeiul disp. art. 55 lit. c, art. 58, art. 65 şi art. 73 şi urm. Codul muncii, ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activităţi şi a desfiinţării locului de muncă.

Potrivit disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii, „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, „desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”. Desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acestuia sau în statul de funcţii. De asemenea, desfiinţarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice, şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

Or, în speţă, prima instanţă a reţinut că intimata, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada desfiinţării efective a postului ocupat de contestatoare, respectiv nu a depus la dosarul cauzei organigrama sau statul de funcţii din care să rezulte că acest post a fost efectiv suprimat din structura sa. Astfel, s-a reţinut de către instanţă că singura organigramă depusă la dosar, ce putea fi avută în vedere de către angajator la momentul luării măsurii de concediere, este cea aprobată de A.G.A. din 19.03.2007, organigramă în care Ferma nr. 3 nu apare ca desfiinţată. În acelaşi sens, şi în statul de funcţii aprobat de A.G.A. din 19.03.2007 figurează Ferma nr. 3 cu un număr total de 32 de salariaţi. Or, intimata nu a dovedit că acest stat de funcţii ar fi suferit modificări anterior luării măsurii concedierii, prin suprimarea unor posturi printre care şi cel ocupat de contestatoare. Mai mult, instanţa a reţinut că angajatorul, abia prin înscrisurile depuse la filele 19 – 29 dosar recurs, respectiv Hotărârea nr. 5/14.11.2008 a A.G.O.A, procesul verbal de şedinţă din aceeaşi dată şi Hotărârea nr. 6/14.11.2008 a A.G.E.A., a dovedit aprobarea desfiinţării Fermei nr. 3 şi modificarea organigramei şi statului de funcţiuni în acest sens.

În consecinţă, instanţa a constatat nelegalitatea şi netemeinicia deciziei nr. 288/31.12.2007 şi în temeiul disp. art. 78 Codul muncii, a dispus repunerea contestatoarei în situaţia anterioară concedierii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC “B.” I S.A.I, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Recurenta invocă faptul că hotărârea primei instanţe cuprinde considerente contradictorii.

Astfel, deşi instanţa de fond reţine că angajatorul nu a făcut dovada desfiinţării efective a postului ocupat de contestatoare, respectiv nu a depus la dosarul cauzei organigrama sau statul de funcţii din care să rezulte că acest post a fost efectiv suprimat din structura sa, constată totuşi că, prin Hotărârea nr. 5/14.11.2008 a A.G.O.A, procesul-verbal de şedinţă din aceeaşi dată şi Hotărârea nr. 6/14.11.2008 a A.G.E.A., unitatea a dovedit aprobarea desfiinţării Fermei nr. 3 şi modificarea organigramei şi statului de funcţiuni în acest sens.

Se mai invocă faptul că prima instanţă trebuia să reţină din probele administrate în cauză faptul că situaţia economică a societăţii era critică datorită faptului că nu au fost realizaţi parametrii de producţie planificaţi, nu s-a realizat sporul în greutate la puii de carne, toate acestea ducând la pierderi de producţie, cât şi la pierderi financiare.

Se susţine că acesta a fost motivul pentru care au fost luate măsuri urgente de restructurare şi de sistare a activităţii în unele sectoare de activitate.

Întrucât societatea nu a avut la acel moment şi nici în prezent posibilitatea de a oferi alte locuri de muncă ( locul de muncă al contestatoarei fiind desfiinţat), recurenta arată că este în imposibilitate de a o reintegra pe intimată.

Recurenta susţine că au fost respectate condiţiile şi termenele ce se impun de legislaţia în vigoare referitoare la concedierea salariaţilor, desfiinţarea locului de muncă al contestatoaei fiind efectivă, având cauze reale şi serioase.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ Cod proc. civilă.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit deciziei nr. 288 din 31.12.2007, S.C. „B. I ” S.A. a dispus concedierea contestatoarei, în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, ca urmare a desfiinţării locului său de muncă, în baza procesului- verbal din data de 07.12.2007 al Consiliului de administraţie şi hotărârii Consiliului de administraţie nr.14/07.12.2007.

Astfel cum rezultă din contractul de muncă nr.4/2002, actul adiţional nr.1/11.04.2005 şi din decizia contestată, intimata era salariata recurentei, în calitate de avicultor la Ferma nr.3 a societăţii.

Potrivit disp.art.65 din Codul muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr.55/2006, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat,din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

În situaţia concedierilor pentru motive care nu ţin de persoana salariatului angajatorul trebuie să probeze, potrivit disp.art. 287 şi 65 alin.2 din Codul muncii că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În speţă, se reţine că, deşi prin nota privind rezultatele economico- financiare la Ferma 3, cu situaţia centralizatoare a pierderilor totale din modulul de creştere a puilor de carne pe 11 luni ale anului 2007(fila nr.37 dosar de fond) şi înscrisurile depuse la filele nr.29-31 privind discuţiile purtate în cadrul Comitetului director al societăţii la data de 11.01.2008 privind situaţia Fermei nr.3, angajatorul a dovedit că desfiinţarea locului de muncă este reală şi serioasă, acesta nu a reuşit prin probele administrate în cauză să dovedească că suprimarea postului intimatei a fost efectivă.

Astfel, se reţine că singura organigramă depusă la dosar ce putea fi avută în vedere de către angajator la momentul luării măsurii de concediere este cea aprobată de A.G.A. din 19.03.2007, în care Ferma nr.3 a societăţii nu apare ca fiind desfiinţată.

De asemenea, angajatorul nu a reuşit să dovedească că statul de funcţii aprobat de A.G.A. din 19.03.2007, care prevedea un număr de 28 de crescători de păsări în cadrul Fermei nr.3, ar fi suferit modificări anterior luării măsurii concedierii, prin suprimarea unor posturi, printre care şi cel ocupat de către intimată. contradictorii

Se reţine că în considerentele hotărârii pronunţate de către prima instanţă nu există dispoziţii contradictorii, întrucât instanţa investită cu verificarea legalităţii şi temeiniciei unei concedieri dispuse în temeiul disp.art.65 din Codul muncii nu poate reţine ca fiind concludente în cauză decât acele înscrisuri doveditoare a desfiinţării efective a postului ce existau la data luării măsurii.

Ori, hotărârea nr.5/14.11.2008 a Adunării generale ordinare a acţionarilor, procesul-verbal de şedinţă din aceeaşi dată şi hotărârea Adunării extraordinare a acţionarilor nr.6/14.11.2008, ce aprobă desfiinţarea Fermei nr.3, modificarea organigramei şi a statului de funcţiuni al societăţii în acest sens, nu vin decât să întărească concluzia nelegalităţii deciziei de concediere dispuse la data de 31.12.2007, cu mult înainte ca desfiinţarea postului să fie efectivă.

Pentru aceste considerente, se reţine că în mod corect prima instanţă a anulat decizia contestată în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind imposibilitatea reintegrării intimatei ca urmare a desfiinţării ulterioare a postului pe care aceasta îl ocupa, se constată că nu poate fi reţinut de către instanţa de control judiciar, întrucât repunerea în situaţia anterioară este principala cauză a conflictului de muncă cu care salariatul a investit instanţa de judecată, fiind inadmisibil ca anularea deciziei de concediere să rămână în această modalitate fără efect în ceea ce priveşte atingerea adusă dreptului la muncă, prin invocarea unei alte măsuri a angajatorului, distinctă de cea cu privire la care prima instanţă s-a pronunţat în sensul anulării ei ca nelegală, care să fie astfel sustrasă controlului judiciar.

Se reţine în acest sens că, prin hotărârea din 11.10.2007 pronunţată în cauza Ştefănescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, dacă s-ar accepta argumentul că reintegrarea nu mai este posibilă, dată fiind desfiinţarea unei părţi din unitate în care salariatul şi-a desfăşurat activitatea, angajatorul s-ar putea sustrage de la executarea unei decizii judecătoreşti invocând pur şi simplu desfiinţarea ulterioară a postului ocupat de partea interesată înaintea concedierii sale ilegale.

Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul muncii, să se respingă recursul declarat de S.C. “B.” I S.A. şi să se menţină sentinţa pronunţată de prima instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de SC B. I SA împotriva sentinţei civile nr.808/13.05.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 29.09.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B.C. M.C. M.N.C.

Grefier,

P.I.

Red./Tehnored.:M.C.;

2 ex.-06.10.2009;

Jud. fond- T r i b u n a l u l I a ş i:- T. N.;

- D. D. F..