• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 938/R din data 2009-06-30
Pronuntata de Curtea de Apel Brasov

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECTIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE ,

DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

DECIZIA CIVILĂ NR. 938/R

 

Şedinţa publică din 30 Iunie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) M.

Grefier şef secţie J. J.

 

Pentru astăzi a fost amânată pronunţarea asupra recursului declarat de reclamantul E. E. în contradictoriu cu intimata pârâtă SC F. O. SRL, având ca obiect : „ contestaţie decizie de concediere” , împotriva sentinţei civile nr. 633 din 26 martie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul civil nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică , se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care :

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în cadrul şedinţei de judecată din 23 iunie 2009, când instanţa având în vedere actele şi lucrările dosarului, precum şi faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunţare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.

Instanţa, în vederea deliberării şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 30.06.2009.

 

C U R T E A

 

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 633/2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v a respins acţiunea formulată de reclamantul E. E. în contradictoriu cu pârâta SC F. N& G SRL.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr.1762/12.12.2008 pârâta, prin reprezentant legal, a dispus concedierea reclamantului având funcţia vopsitor, temeiul art.65 alin.1 din Legea 53/2003, datorită desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a reorganizării activităţii.

Analizând legalitatea deciziei de concediere, sub aspectul cerinţelor de formă, instanţa a constatat că aceasta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute, sub sancţiunea nulităţii absolute, de dispoziţiile art.268 alin.2 din Codul muncii.

Reclamantul invocă faptul că decizia este lovită de nulitate întrucât desfiinţarea postului nu este efectivă întrucât au mai fost făcute angajări ulterior încheierii contractului de muncă cu acesta iar în decizie se menţionează că s-a desfiinţat un post de zidar pietrar, reclamantul ocupând postul de vopsitor.

Instanţa a apreciat aceste susţineri ca fiind neîntemeiate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.65 alin 1 din Codul muncii contractul individul de muncă poate fi desfăcut, din iniţiativa unităţii în cazul desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Potrivit aliniatului 2 al aceluiaşi articol desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Reorganizarea activităţii are la bază actul decizional al conducerii şi anume hotărârea nr.1453/2.12.2008, hotărâre prin care reprezentantul legal al societăţii a decis desfiinţarea mai multor posturi, printre care şi un post de vopsitor.

În cauză, urmare a reorganizării activităţii reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă, reorganizarea prin desfiinţarea unor posturi fiind efectivă, dovadă fiind organigrama şi statul de funcţii depuse la dosarul cauzei, astfel că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute art.65 alin 1 din Codul muncii, decizia fiind emisă cu respectarea prevederilor legale.

Menţiunea din decizie cu privire la faptul desfiinţării postului de zidar pietrar este o evidentă eroare materială care nu poate avea drept efect anularea deciziei întrucât astfel cum rezultă din organigramele depuse de societate postul desfiinţat este postul de vopsitor ocupat de reclamant.

De asemenea faptul că ulterior angajării reclamantului s-au mai angajat şi alte persoane nu afectează valabilitatea deciziei de concediere câtă vreme persoanele respective nu au fost angajate pe postul reclamantului ulterior concedierii acestuia.

Cât priveşte cererea reclamantului de a i se plăti un salariu compensator, se constată faptul că acesta nu a depus nici un înscris din care să rezulte obligaţia angajatorului de plată a acestor drepturi.

Faţă de cele menţionate, reţinând că în cauză a avut loc o reorganizarea activităţii societăţii prin reducerea de posturi şi că decizia de concediere respectă cerinţele de formă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, instanţa a reţinut netemeinicia contestaţiei, sens în care în temeiul art.284 coroborate cu dispoziţiile art. 65 şi 74 din Codul muncii a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul arătând în esenţă că atribuţiile reale erau de zidar şi nu de vopsitor, iar restructurarea a privit ultimul post.

Recursul nu este fondat.

În recurs, reclamantul schimbă cauza acţiunii susţinând, contrar celor din prima instanţă, că a fost angajat ca zidar şi nu vopsitor, ori schimbarea cauzei este inadmisibilă conform art. 294 raportat la art. 316 Cod procedură civilă.

Susţinerile sale sunt contrazise de contractul individual de muncă care la punctul E – „G. N.” – prevede meseria de vopsitor.

Conform art.65 din Codul muncii, în caz de reorganizare a locului de muncă, desfiinţarea trebuie să fie efectuată şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În speţă, s-a făcut dovada reorganizării unităţii, prin desfiinţarea postului ocupat de reclamant, cu asigurarea depusă la dosar, astfel că legal, prima instanţă a reţinut că decizia de concediere îndeplineşte cerinţele legii.

Faptul că ulterior concedierii au mai fost angajate alte persoane, nu prezintă relevanţă cât timp nu s-a reînfiinţat postul deţinut de reclamant.

Faţă de considerentele expuse, curtea reţine că recursul nu este fondat, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să-l respingă şi să menţină sentinţa recurată ca legală.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

 

 

 

 

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de recurentul E. E. împotriva sentinţei civile nr. 633/2009, a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 30.06.2009.

Preşedinte,

(...) (...) (...)

Judecător,

pt. (...) (...),

aflată în concediu de odihnă,

semnează :Preşedintele instanţei,

N. S.

Judecător,

(...) M.

 

Grefier şef sectie,

J. J.

 

 

 

 

Red. M.M./09.07.2009

Dact. I.J./10.07.2009

Jud. fond : C.T.T. – N.G.

Toate spetele


Sus ↑