Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 80

Şedinţa publică de la 18 Ianuarie 2010

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: (...) (...) (...) Judecător

(...) (...) Judecător

(...) N. Judecător

Grefier: N. E.

***********

Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de reclamanta E. B. împotriva sentinţei nr. 577 din 29.09.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECŢIA SILVICĂ O şi AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ O.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 11 ianuarie 2010, încheiere care face parte din prezenta decizie civilă.

Deliberând,

C U R T E A

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr. 577 din 29.09.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...) s-a respins excepţia necompetenţei materiale a Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ invocată de reclamantă şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Silvică O , ca neîntemeiate.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta E. B., în contradictoriu cu intimatele DIRECŢIA SILVICĂ O şi AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ O, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a constatat că este nefondată prima excepţie – invocată de reclamantă, întrucât potrivit art.3 din Ordinul l7l/l995 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi exercitarea controlului silvic de stat în domeniul gospodăririi fondului forestier – Ministerul Apelor Pădurilor şi Protecţiei Mediului exercită controlul silvic de stat prin personalul silvic de specialitate, ingineri şi tehnicieni silvici.

Sintagma „ personalul silvic „ este definit de dispoz. art. l din OUG 59/2000 privind statutul personalului silvic ca fiind format din persoane ce au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ şi care exercită efectiv profesii specifice activităţii în domeniul silviculturii, iar potrivit art. 58 personalului silvic i se aplică dispoz. leg.l88/99 privind statutul funcţionarilor publici, în măsura in care OUG nu dispune astfel.

S-a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Silvice O nu subzistă, întrucât promovarea acţiunii de către reclamantă în contradictoriu cu această intimată a vizat obligarea la diferenţa dintre indemnizaţia de şomaj şi salariul mediu pe o perioadă de 2 ani, respectiv la virarea sumelor corespunzătoare diferenţei pentru acordarea venitului lunar de completare ori pentru eficientizarea măsurilor de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - s-a edictat legea l74/l6.05.2006 ce prevedea la art. l că salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective din cadrul ROMSILVA beneficiază de respectivele măsuri de protecţie, în baza unui program de restructurare aprobat de autoritatea competentă.

Aceleiaşi intimate îi incumba obligaţia, conform art. 2 pct. l şi 2 M.. l74/2004 să înainteze Agenţiilor Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă listele nominale cu persoanele beneficiare in conformitate cu programul de restructurare, ştatele pentru plata drepturilor susmenţionate, copii carnete de muncă pentru a fi luate în evidenţă respectivele persoane.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că deşi în decizia de încetare a contractului individual de muncă, ca urmare a reducerii postului de tehnician silvic pe care-l ocupa reclamanta – se prevedea că beneficiază de măsurile de protecţie socială în condiţiile legii l74/2006 , în sensul că va primi 6 salarii compensatorii , reclamantei nu-i sunt aplicabile dispoz. art 2 pct. 2 lit. d ce vizează venitul de completare ce se acordă lunar de la data stabilirii indemnizaţiei de şomaj, întrucât dispoziţiile legale menţionate - pe o perioadă de 24 de luni, pentru personalul disponibilizat cu vechime în muncă de peste 20 de ani sunt analizate prin raportare la dispoz. art. l pct. l M.. l74/2006.

Reclamanta căreia i-a încetat contractul de muncă nu se încadra în categoria „ salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective”, întrucât prin decizia nr. l0732/l0.l2.2008 pronunţată de Curtea de A P E L C R A I O V A secţia a II-a civilă pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale – s-a respins recursul contestatoarei E. B. împotriva sentinţei civile nr. 950/22.05.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t in dosarul 406/l04/2008, având ca obiect contestaţia reclamantei împotriva Deciziei de încetare a contractului de muncă l5/25.0l.2008.

În considerentele deciziei s-a reţinut că în cadrul intimatei figura un număr de 344 de salariaţi la 26.ll.2007, disponibilizarea a afectat 25 de persoane iar art. 68 lit. c din c o d u l m u n c i i prevede că prin concediere colectivă se subînţelege ca aceasta să vizeze cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi , concluzionându-se că în speţă, în cadrul intimatei s-a efectuat o concediere individuală determinată de reorganizarea intimatei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta E. B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare recurenta a arătat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală, deoarece este pronunţată de o instanţă necompetentă din punct de vedere material cu soluţionarea conflictului dedus judecăţii.

Astfel, recurenta nu a avut calitatea de funcţionar public, conform art.2 şi 3 din Ordinul nr.171/1995, având doar atribuţii de administrare, şi nu de control.

O.G. 59/2000 face o distincţie clară între cele două categorii ale personalului silvic, numai lucrătorii cu atribuţiuni de control de la nivelul ministerului având calitatea de funcţionari publici.

De asemenea a fost depus contractul de muncă în baza căruia a fost angajată reclamanta, de unde rezultă că raportul de muncă dintre aceasta şi societatea angajatoare este guvernat de dreptul muncii.

A arătat recurenta că, în aceste condiţii, în mod nelegal instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale şi a soluţionat cauza pe fond.

Cu privire la fondul cauzei recurenta a arătat că hotărârea este netemeinică, considerând eronat instanţa că recurentei nu i se pot aplica prevederile Legii 174/2006, deoarece disponibilizarea acesteia s-a făcut individual, nefiind vorba de o concediere colectivă.

În acest mod, instanţa de fond a pierdut din vedere prevederile Ordinului N. nr.960/2007, care arată că S. – Romsilva are în structura sa 43 de unităţi, din care 42 de unităţi fără personalitate juridică, respectiv 41 direcţii silvice şi Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru creşterea animalelor de E. Tg M. În aceste condiţii, disponibilizarea trebuia analizată la nivelul Regiei şi nu al Direcţiei Silvice O. La nivelul Regiei, conform adresei nr.13154/09.09.2007, au fost disponibilizaţi prin concediere colectivă 880 salariaţi recurenta intrând în cadrul acestora conform adresei nr.6689/26.09.2007.

Au fost anexate cererii de recurs următoarele înscrisuri: adresa nr.13154/05.09.2007 a S. Romsilva, adresa nr.6689/26.09.2007 a Direcţiei Silvice S, adresa nr.1409/22.06.2006 a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ordinul nr.960/10.12.2007 al M.A.P.D.R.

La data de 29.12.2009, intimata AJOFM O a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat.

Cu privire la excepţia de necompetenţă materială invocată de recurentă, intimata a arătat că instanţa de fond – Secţia civilă complet specializat în Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a desesizat, potrivit art.2 şi 3 din Ordinul 171/1995 al M.A.P.D.R., întrucât personalului silvic i se aplică statutul funcţionarilor publici.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că instanţa de fond a reţinut corect faptul că la data desfacerii contractelor de muncă se aşteaptă aprobarea programului de restructurare, iar în baza Legii 174/2006 salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective beneficiază de măsuri de protecţie socială în baza unui program de restructurare care îşi produce efecte numai de la data aprobării pentru viitor şi nu retroactiv.

Reclamanta a beneficiat de indemnizaţie de şomaj în urma desfacerii contractului individual de muncă, de unde rezultă că AJOFM O şi-a respectat toate obligaţiile faţă de persoanele disponibilizate.

Pentru a beneficia de celelalte drepturi, în afară de indemnizaţia de şomaj era necesar ca disponibilizarea să fie colectivă în baza unui program de restructurare.

Analizând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă şi a dispoziţiilor art.304¹ Cod pr.civilă, Curtea reţine ca fiind întemeiat motivul de recurs privind necompetenţa materială de soluţionare a cauzei de către T r i b u n a l u l O l t- Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat plata unor diferenţe între indemnizaţia de şomaj şi salariul mediu pe o perioadă de 2 ani, conform vechimii în muncă. Aceste drepturi băneşti decurg din Legea 174/2006, privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul S. – Rolmsilva.

De asemenea, conform deciziei nr.15/25.01.2008, reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 28.01.2008.

Prin Legea nr.174/16.05.2006 au fost instituie măsuri de protecţie socială pentru salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective din cadrul S. – Romsilva.Avînd în vedere că reclamantei i-a încetat calitatea de funcţionar public, iar drepturile solicitate prin prezenta cauză decurg din Legea nr.174/2006, fiind achitate de către agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi nu de către unitatea angajatoare, competenţa de soluţionare a cauzei revine T r i b u n a l u l u i O l t- Secţia Civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Ca atare, în temeiul art.312 alin.6 C.P.C, rap. la art. 304 pct.3 C.P.C., va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta E. B. împotriva sentinţei nr. 577 din 29.09.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECŢIA SILVICĂ O şi AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ O.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la T r i b u n a l u l O l t – Secţia Civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18 Ianuarie 2010.

M.B. 19 Ianuarie 2010

Red.Jud.AR

03.03.2010