Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr.772

Şedinţa publică de la 26 Iunie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de (...) E. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 228 din 11.02.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimat fiind B. J..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat T. T. pentru recurenta (...) E. S.A. şi avocat E. N. pentru intimatul B. J., lipsă fiind acesta din urmă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen.

Instanţa constată recursul formulat în termen şi motivat.

Avocat E. N. pentru intimatul B. J. depune împuternicire avocaţială .

Avocat T. T. pentru recurenta (...) E. S.A. solicită proba cu înscrisuri, sens în care doreşte ca instanţa să efectueze o adresă la Casa Judeţeană de Pensii pentru a calcula data la care intimatul îndeplinea condiţiile pentru pensionarea pentru limită de vârstă, respectiv pentru pensionarea anticipată.

Avocat E. N. pentru intimatul B. J. arată că s-au depus înscrisuri la dosar din care rezultă când acesta se putea pensiona anticipat şi când pentru limită de vârstă. Consideră că nu sunt necesare aceste relaţii.

Avocat T. T. pentru recurenta (...) E. S.A. arată că asupra datei la care se putea pensiona intimatul trebuie să se pronunte o instituţie abilitată. Depune la dosar o fisa de calcul. Precizează că la data de 18.06.2008 intimatul putea beneficia de pensionarea pentru limită de vârstă, dar el s-a pensionat în anul 2008. Mai arată că prima de pensionare se putea acorda în ultimii 3 ani înainte de pensionarea pentru limită de vârstă şi nu s-a calculat când intimatul avea dreptul la pensie anticipată.

Avocat E. N. pentru intimatul B. J. arată că este clar că clientul său se putea pensiona anticipat înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru pensionarea la limită de vârstă.

Instanţa constată că cererea de probe formulată de recurenta (...) E. S.A. nu este concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei deoarece acest dosar nu este unul de asigurări sociale în care să fie contestată o decizia de pensionare. În consecinţă, respinge cererea recurentei (...) E. S.A. de a se efectua adresă la Casa Judeţeană de Pensii I. Mai constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat T. T. pentru recurenta (...) E. S.A. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi respingerea acţiunii. Arată că s-a reţinut că reclamantul nu a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensionare. Precizează că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art.52 deoarece intervalul era de 3 ani înainte de îndeplinirea condiţiilor de pensionare. Mai arată că este o situaţie pe care intimatul şi-a asumat-o deoarece a preferat să rămână în societate şi să ia primeasca pachetul compensatoriu. Fără cheltuieli de judecată.

Avocat E. N. pentru intimatul B. J. solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca temeinică şi legală

După deliberare,

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i I a ş i sub nr. 10020 din 17.12.2008 B. J. a chemat în judecată pârâta S.C. E. – Membru P. Grup pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cu titlu de primă de pensionare în cuantum de 10,452 lei sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflaţie din ziua plăţii efective precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale reclamantul a precizat că a fost angajatul pârâtei până la data de 01.05.2008, când prin decizia nr. 13, emisă la această dată, a fost concediat în urma desfiinţării postului şi a primit suma de 26.132 lei cu titlu de indemnizaţie de concediere potrivit disp. art. 50 din contractul colectiv de muncă şi dispoziţiilor planului social.

La data de 03.(...) Casa Judeţeană de Pensii I a emis decizia nr. (...) privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă.

A mai arătat reclamantul că potrivit disp. art. 52 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în cazul în care salariatul protejat conform alin. 1 îşi dă acordul pentru desfacerea contractului individual de muncă, acesta beneficiază la data încetării raportului de muncă de indemnizaţia de concediere acordate pe baza Planului social cât şi de prevederile art. 161, alin. 1 şi 2 dar numai dacă încetarea raporturilor de muncă are loc în perioada ce începe cu 3 ani înainte de data la care au dreptul să solicite pensionarea anticipată şi până la data la care se împlinesc condiţiile de pensionare pentru limita de vârstă.

De asemenea, disp. art. 161 din Contractul Colectiv de Muncă prevăd că la data pensionării, indiferent de cauza acesteia, salariatul este premiat pentru întreaga activitate cu o sumă reprezentând două salarii avute la data pensionării, iar dacă salariatul are peste 15 ani vechime în petrol, suma acordată va fi de patru salarii avute la data pensionării.

Cu toate acestea, pârâta nu a procedat la plata drepturilor salariale constând în patru salarii avute anterior concedierii, cu titlu de premiu de pensionare.

În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei decizia nr. (...) din 03.12.2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă, emisă de Casa Judeţeană de Pensii I, Decizia nr. 13/01.05.2008 privind încetarea contractului individual de muncă, carnetul de muncă şi un extras din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Legal citată, la termenul de judecată din 28.01.2009, pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În susţinerea poziţiei sale procesuale pârâta a menţionat că reclamantului i-a fost acordat un pachet financiar, reprezentat de plăţile compensatorii, cu ocazia desfacerii contractului de muncă.

Consideră pârâta că reclamantului nu-i pot fi aplicabile disp. art. 52, alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2008 întrucât acesta nu şi-a dat acordul pentru încetarea contractului individual de muncă.

În dovedirea apărării sale, pârâta a depus la dosarul cauzei contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2008.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamantul B. J. a fost angajatul pârâtei S.C. E. – Membru P. Grup, în baza contractului individual de muncă nr. 1881/01.04.1993.

Prin Decizia nr. 13 din 01.05.2008 pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul disp. art. 65 şi art. 66 Codul muncii.

Potrivit disp. art. 52, alin. 2, teza I din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anul 2008 salariaţii care îşi dau acordul pentru desfacerea contractului individual de muncă beneficiază, pe lângă indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social, şi de prevederile dispoziţiilor art. 61, alin. 1 şi 2, în sensul că primesc la pensionare, indiferent de cauza acesteia, o sumă ce reprezintă premiu pentru întreaga activitate constând în două salarii avute la data pensionării sau patru salarii pentru salariaţii cu peste 15 ani vechime în petrol.

De asemenea potrivit disp. art. 52 alin. 2 teza II din Contractul Colectiv de Muncă salariaţii beneficiază de aceste drepturi numai dacă încetarea raporturilor de muncă are loc în perioada ce începe cu 3 ani înainte de data la care aceştia au dreptul să solicite pensionarea anticipată şi până la data la care îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limita de vârstă.

În speţă, reclamantului nu i s-a solicitat în mod expres acordul pentru încetarea contractului individual de muncă, însă nici nu a contestat decizia de concediere.

Mai mult, pensionarea sa pentru munca depusă şi limită de vârstă a avut loc după emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă, drepturile de pensie fiind stabilite prin Decizia nr. (...) din 03.12.2008 începând cu data de 30.0.2008, adică după 6 luni de la concediere, fapt ce denotă că la data emiterii deciziei nr. 13/01.05.2008 reclamantul făcea parte dintre salariaţii ce beneficiau de disp. art. 52 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul B. J. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. – Membru P. Grup şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 10.452 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, sumă reprezentând prima de pensionare conform contractului colectiv de muncă.

În temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs S.C. E. – Membru P. Grup, considerand-o nelegala si netemeinica.

A invocat recurenta ca art.52 al.2 din CCM pe 2008 nu este aplicabil reclamantului intimat intrucat prevede ca doar in situatia in care salariatul isi da acordul pentru desfacerea contractului de munca beneficiaza, pe lângă indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social, şi de prevederile dispoziţiilor art. 61, alin. 1 şi 2, în sensul că primesc la pensionare, indiferent de cauza acesteia, o sumă ce reprezintă premiu pentru întreaga activitate constând în două salarii avute la data pensionării sau patru salarii pentru salariaţii cu peste 15 ani vechime în petrol.

Ori, in cauza, arata recurenta, salariatul nu si-a exprimat acordul pentru incetarea raporturilor de munca preferand sa primeasca platile compensatorii pentru concediere .Acordul la incetarea contractului de munca este prevazut la art.55 din Codul muncii iar concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului este o masura unilaterala, fiind prevazuta la art.65 din Codul muncii, cele doua modalitati avand cauze si temeiuri de drept distincte.

In drept recursul nu a fost motivat insa motivele invocate se circumscriu art.304 pct.9 C.pr.civ.

Intimatul nu a formulat intampinare.

In recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate, probatoriul administrat si dispozitiile legale aplicabile, Curtea constata ca recursul este fondat.

Reclamantul B. J. a fost angajatul pârâtei S.C. E. – Membru P. Grup, în baza contractului individual de muncă nr. 1881/01.04.1993.

Prin Decizia nr. 13 din 01.05.2008, pârâta a dispus concedierea sa pentru motive neimputabile, data fiind desfiintarea postului ocupat de salariat, în temeiul disp.art. 65 şi art. 66 Codul muncii.

Potrivit disp. art. 52, alin. 2, teza I din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anul 2008 salariaţii care îşi dau acordul pentru desfacerea contractului individual de muncă beneficiază, pe lângă indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social, şi de prevederile dispoziţiilor art. 61, alin. 1 şi 2, în sensul că primesc la pensionare, indiferent de cauza acesteia, o sumă ce reprezintă premiu pentru întreaga activitate constând în două salarii avute la data pensionării sau patru salarii pentru salariaţii cu peste 15 ani vechime în petrol.

Cele doua modalitati de incetare a raporturilor de munca sunt distincte, au cauze si temeiuri juridice diferite. Astfel incetarea prin acordul partilor este prevazuta de art.55 lit.b din Codul muncii si presupune intalnirea a doua acorduri de vointa: al salariatului si al angajatorului. Concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului este insa o masura unilaterala a angajatorului , ce deriva in cauza din reorganizarea unitatii si este prevazuta de art. 65 din Codul muncii.

In mod gresit instanta de fond a apreciat ca salariatului nu i s-ar fi solicitat acordul si ca atitudinea acestuia de a nu ataca decizia de concediere echivaleaza cu o incetare prin acord a contractului individual de munca, astfel reclamantul putând beneficia , pe langa platile compensatorii si de indemnizaţia de concediere. Eventualul acord al salariatului pe disp.art.55 din Codul muncii trebuia sa existe la momentul incetarii raporturilor de munca iar atitudinea sa de a nu ataca decizia de concediere a fost ulterioara .De altfel, reclamantul nici nu ar fi avut interes sa atace actul unilateral pentru simplul motiv ca, in mod ipotetic, anularea acestuia ar fi avut drept consecinta obligarea sa la restituirea sumei primite ca urmare a disponibilizarii, in cuantum de 26.132 lei.

Curtea mai constata ca nu are relevanta in cauza faptul ca pensionarea sa pentru munca depusă şi limită de vârstă a avut loc după emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă, drepturile de pensie fiind stabilite la data de 03.12.2008, începând cu data de 30.10.2008, adică după 6 luni de la concediere.

Practic, obligarea S.C. E. – Membru P. Grup la plata primei de pensionare în cuantum de 10.452 lei potrivit disp. art. 52, alin. 2, teza I din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anul 2008, ar insemna ca salariatul beneficiaza de doua despagubiri, ceea ce nu este posibil. Astfel, pe de o parte, acesta a incasat sumele cuvenite ca urmare a actului unilateral al angajatorului(concedierea) iar pe de alta parte, ar primi si prima de pensionare stabilita de CCM doar in ipoteza incetarii raporturilor de munca prin acord.

Faţă de aceste considerente, constatand ca tribunalul a pronunţat sentinţa cu interpretarea gresita a legii, Curtea va admite recursul, in baza disp.art.312 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., va modifica in tot hotararea instantei de fond si va respinge ca neîntemeiata actiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de pârâta S.C. E. SA, prin reprezentant legal, împotriva sent.civ.nr.228 din 11.02.2009 pronunţata de Tribunalul I, sentinţa pe care o modifica in tot.

Respinge acţiunea formulata de reclamantul B. J. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. – Membru P. Grup SA.

Irevocabila.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Iunie 2009.

Red./Tehnored.P.S.

09.07.2009-2 ex.-

Tribunalul I: T. N.;

B. D..