• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs

Hotararea nr. 14/R/11.01.2010 din data 2010-01-11
Pronuntata de Curtea de Apel Galati
Numar dosar

 

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 14/R/11.01.2010

Şedinţa publică de la 11 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE E. G.

JUDECĂTOR N. O.

JUDECĂTOR B. T.

GREFIER E. E. M.

.-.-.-.-.-.-.

 

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul E. C. U., domiciliat în G,(...), (...)orun, . 1, . 5, jud. G, împotriva sentinţei civile nr. 1661/22.12.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu pârâta SC E. SA B, cu sediul în B, D. E. nr. 239, sector 1, având ca obiect „DREPTURI E.”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns: pentru intimata-pârâtă SC E. SA B avocat E. D., lipsă fiind recurentul-reclamant E. C. U..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la primul termen de judecată fixat în recurs după judecarea excepţiei de neconstituţionalitate, legal motivat şi scutit de taxă judiciară de timbru; recurentul-reclamant a depus la dosar precizări şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Apărătorul societăţii intimate depune la dosar 3 seturi de acte reprezentând: notificare privind schimbarea denumirii societăţii din SC E. SA în P. E. SA începând cu data de 01.01.2010; certificat de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i seria B nr. (...); seriile privind certificatele deţinute anterior de societate precum şi data emiterii lor; încheierea nr. 89793 din 16.12.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i în dosarul nr. (...) a judecătorului delegat.

Părţile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepţii de invocat sau înscrisuri noi de ataşat.

Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond care este legală şi temeinică.

Apreciază că în baza probelor administrate instanţa de fond a constatat că reclamantul a beneficiat de plăţi compensatorii acordate în baza concedierii colective iar societatea nu-i datorează drepturi ca urmare a pensionării anticipate.

Pentru motivele descrise în întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat, cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces urmând a fi solicitate pe cale separată.

Curtea, declarând închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă, reţine cauza în pronunţare.

 

C U R T E A

 

 

Asupra recursului privind conflictul de muncă de faţă;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, sub nr(...), reclamantul E. U. a solicitat obligarea pârâtei SC E. SA B la plata sumei de 14.348 lei, actualizată, reprezentând drepturi băneşti neacordate conform art. 50 şi 160 al. 1 şi 2 din contractul colectiv de muncă.

A solicitat, de asemenea, 5000 euro, daune morale.

În motivarea acţiunii a arătat că a fost salariatul societăţii pârâte, în prezent fiind pensionar.

La data de 11.09.2006 a fost disponibilizat, iar pârâta nu i-a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 50 din contractul colectiv de muncă, respective patru salarii medii lunare, având peste 15 ani vechime în muncă la data concedierii şi nici pachetele financiare, de 15 salarii, pentru aceeaşi vechime prevăzute în planul social E..

Totodată, a mai susţinut reclamantul, potrivit art. 161 al. 1 din contractul colectiv de muncă, la pensionare, dată fiind vechimea lui în muncă de peste 15 ani, i se cuveneau patru salarii.

Pârâta nu şi-a îndeplinit niciuna dintre aceste obligaţii, motiv pentru care a fost promovată acţiunea de faţă.

În drept au fost invocate prevederile art. 269 al. 1, art. 281 şi următoarele din Codul muncii.

Pârâta SC E. SA B a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivate de următoarele:

Reclamantul a primit o indemnizaţie netă de concediere în cuantum de 19.933 lei, acordată într-o singură tranşă. Fiind nemulţumit de acest cuantum s-a adresat instanţei, iar T r i b u n a l u l G a l a ţ i prin sentinţa civilă nr. 509/14.04.2008, i-a admis acţiunea şi a obligat SC E. SA să-i plătească o diferenţă de 3377 lei, considerându-se că la momentul concedierii salariul mediu brut pe E. a fost indexat de două ori faţă de valoarea acestuia în 2005.

Prin urmare, a susţinut pârâta prin întâmpinare, reclamantul a beneficiat de plăţile compensatorii conform contractului colectiv de muncă şi planului social, astfel că nu mai poate pretinde o a doua măsură de protecţie socială pentru concedierea sa.

Cu privire la pensionarea reclamantului, pârâta a arătat că aceasta a avut loc la cerere, fiind o pensionare anticipată, întrucât reclamantul nu avea vârsta standard de pensionare.

Faţă de sentinţa civilă nr. 509/14.04.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.

Prin Sentinţa Civilă nr. 1661/22.12.2008 T r i b u n a l u l G a l a ţ i a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi acţiunea formulată de reclamant ca nefondate.

În motivare instanţa a reţinut următoarele:

Între cauza dedusă judecăţii şi cea care a format obiectul acţiunii soluţionate prin sentinţa civilă nr. 509/14.04.2008, nu există identitate.

Prin urmare, nefiind îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, nu poate fi reţinută excepţia autorităţii de lucru judecat prevăzută de art. 1201 Cod civil.

Pe fondul cauzei, se reţine că reclamantul a beneficiat de plăţile compensatorii prevăzute de lege în caz de concediere colectivă.

Din sentinţa civilă nr. 509/14.04.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 533/13.08.2008 a Curţii de A P E L G A L A Ţ I, rezultă că reclamantului i s-a achitat ca urmare a concedierii suferite suma de 19.933 lei, echivalentul a 15 salarii medii brute la nivelul anului 2005, la care se adaugă şi suma de 3377 lei cu titlu de diferenţă, întrucât la momentul concedierii – 11.09.2006 – salariul mediu brut pe E. fusese indexat de două ori faţă de valoarea acestuia din anul 2005, avută în vedere la data plăţii celor 19.933 lei.

Aşa fiind, pentru concediere, reclamantul a primit plăţile compensatorii reglementate prin contractul colectiv de muncă şi planul social la nivel de unitate.

Cât priveşte plăţile solicitate ca urmare a pensionării, acestea nu sunt datorate deoarece reclamantul a ales să iasă la pensie anticipat, ulterior încetării contractului său de muncă cu SC E. SA, astfel încât prevederile din contractul colectiv de muncă de care se prevalează acesta, nu-i sunt aplicabile.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei şi admiterea acţiunii.

În motivare au arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este criticabilă sub aceste aspecte:

  1. Cu toate că în mod corect a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a respins cererea sa de acordare a drepturilor prevăzute de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, cu motivarea că pentru concediere, reclamantul a primit plăţile compensatorii reglementate prin contractul colectiv de muncă şi planul social la nivel de unitate, aşa cum s-a reţinut prin sentinţa civilă nr. 509/14.04.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 533/13.08.2008 a Curţii de A P E L G A L A Ţ I.

  2. De asemenea, instanţa nu a analizat corect dispoziţiile art. 161 din contractul colectiv de muncă, care prevăd că „la pensionare – indiferent de cauza pensionării – salariatul este premiat cu o sumă reprezentând un nr. de salarii avute la data pensionării, în funcţie de vechime, reţinând că plăţile solicitate ca urmare a pensionării nu sunt datorate deoarece reclamantul a ales să iasă la pensie anticipat.

  3. Consideră că faţă de comportamentul negativ al pârâtei i se cuvin şi daune morale, cererea sa nefiind analizată cu obiectivitate.

Prin notele scrise depuse pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 al. 2 ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003.

Prin Decizia nr. 1438/05.11.2009 Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate.

Referitor la excepţia necompetenţei teritoriale a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, curtea reţine că aceasta este nefondată, având în vedere că potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii, litigiile de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conf. cu disp. art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect a interpretat instanţa de fond că reclamantului nu i se cuvin în completarea drepturilor obţinute prin aplicarea prevederilor Planului Social şi drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, respectiv o indemnizaţie de concediere de 4 salarii medii nete pentru o vechime de peste 15 ani.

Interpretând integral dispoziţiile art. 50 din contractul colectiv de muncă instanţa constată că sumele invocate se referă strict la situaţia concedierilor individuale. În cazul concedierilor colective valorile acordate sunt stabilite prin negociere cu G. E., plecând de la formula utilizată în situaţia precedentă, care stabileşte indemnizaţia minimă ce va fi acordată de societate.

În consecinţă, art. 50 din contractul colectiv de muncă stabileşte doar nişte valori minime de la care se începe negocierea. În speţă, fiind vorba de o concediere colectivă, prin Planul Social aprobat au fost negociate drepturi cu o valoare superioară, care au fost acordate, aşa cum s-a reţinut prin sentinţa civilă nr. 509/14.04.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 533/13.08.2008 a Curţii de A P E L G A L A Ţ I.

Referitor la plăţile solicitate ca urmare a pensionării, acestea nu sunt datorate, nu pentru că reclamantul a ales să iasă la pensie anticipat, ci pentru că pensionarea a intervenit ulterior încetării contractului său de muncă cu SC E. SA.

Contractul colectiv de muncă se aplică doar salariaţilor angajaţi în unitate, nu şi celor care nu mai au calitatea de salariaţi, ca urmare în mod corect a reţinut instanţa că reclamantul nu poate beneficia de premierea acordată salariaţilor care îşi încetează raporturile de muncă prin pensionare.

Întrucât unitatea nu datorează plăţile solicitate de reclamant, iar acesta nu a făcut dovada daunelor morale suferite şi nici că acestea ar fi fost cauzate de pârâtă, reclamantului nu i se cuvine nici plata sumelor solicitate cu titlul de daune morale.

În consecinţă, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanţa va respinge recursul ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

 

R E S P I N G E ca n e f o n d a t recursul declarat de reclamantul E. C. U., domiciliat în G,(...), (...)orun, . 1, . 5, jud. G, împotriva sentinţei civile nr. 1661/22.12.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i.

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 11 Ianuarie 2010.

Preşedinte,

E. G.

Judecător,

N. O.

Judecător,

B. T.

 

Grefier,

E. E. M.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S.: (...) (...)/26.01.2010

U.: 4 ex./V.L./18 Februarie 2010

Fond: A.E./L.E.

Asistenţi judiciari: V.O./C.V.N.

Comunicat: 2 ex./V.L./__.02.2010

Toate spetele


Sus ↑